DISTRIBUIȚI

STRĂJERII MOLDOVEI
Sidex-ul i-a adus la Galați pe indienii de la Mittal, dar tot echipa de fotbal e mult mai tare: Barcelona, Real Madrid sau Manchester United se roteu în mințile băieților de pe teren și din tribune, Messi, Cristiano și Rooney le apăreau luptând cu Sârghi și cu Sălăgeanu. (…) Oțelul e campioană! Lumea tot nu știe cum să reacționeze, cum se poartă suporterii unei campioane? Localnicii invadează terenul, sar să-i îmbrățișeze pe jucători și pe Dorinel Munteanu în marea bucurie a unui oraș. (…) Declarații MARIUS STAN: Alții au stat pe la televizor, noi ne-am văzut de treabă și am stat mai mult pe teren. Unii au recurs la un linșaj mediatic împotriva noastră, noi ne-am preocupat de fotbal. Acest succes e unul al bunului simț împotriva nesimțirii. Dacă Timișoara ar fi câștigat și cred că ar fi meritat la fel de mult ca noi, s-ar fi acreditat ideea că în România poți să câștigi doar dacă ieși la televizor, acuzi și arunci cu noroi în stânga și în dreapta. Vom vedea unde vom juca în Ligă, Aș vrea la Galați, poate se trezește din amorțeală acest oraș după 20 de ani și face ceva și pentru sport. (…) Vizitați de lăutari! Jucătorii au intrat primii în vestiar, au golit câteva sticle de șampanie, din care mai mult au turnat pe jos, și au sărit pe Dorinel atunci când antrenorul a apărut. În mijlocul bucuriei au aterizat și doi lăutari, cu acordeoanele. Au început să cânte în ușa cabinei, dar au dispărut imediat deoarece și echipa a plecat spre centrul orașului, unde a continuat petrecerea în fața Casei de Cultură. (…) Ora 19:50 – Înainte și după emoții Se vorbea mai mult în șoaptă! Elevii lui Dorinel erau montați, dornici să facă un meci mare, dar abia când au auzit cele 26.000 de mii de palme bătând din tribună au prins puteri. (…) Am întâlnit gălățeni fericiți 15 mai 2011, ora 21,45 Galațiul explodează, tribunele exultă, oamenii sunt pe teren, bucurându-se alături de eroii lor, eroi în picioarele cărora și-au lăsat visele și speranțele peste 300.000 de oameni. Pe gazon e un meleu imens, o horă a euforiei, o coregrafie ad-hoc, dacă vreți, realizată de jucători și publicul gălățean. Lângă ei, timișorenii zac inerți. AM ÎNVINS! Oameni care nu se cunosc între ei se strâng în brațe, bătrînii au lacrimi în ochi, copiii zburdă și urlă din toți rărunchii: CAMPIONII! CAMPIONII!! Ole, ole, ole!!! (…) Cu 5 ore mai devreme (…) E foame de performanță la Galați, toți adulmecăm mirosul victoriei, care ne inundă nările. (…) Azi tot Galațiul este roșu-alb-albastru. (…) Toți suntem în picioare, ridicați de o forță invizibilă: O-ȚE-LUL!!! O-ȚE-LUL!!! Un tsunami din oțel de 13.000 de metri se ridică și înghite Timișoara. (…) Prietenii mei plâng pe ritmurile superbe ale lui Freddy Marcury. We are the CHAMPIONS! (…) Galațiul face noapte albă. E superb, e de nedescris… E o victorie a moralității, a cisstei, a pasiunii. E o victorie pe care toți o veți povesti nepoților. Iar nebunia abia acum începe. Închid ochii în timp ce din cap nu-mi poate ieși acest refren: OLE, OLE, MULȚUMIM OȚELULE!!! (Vlad Drăgan, Dunărea Bătrână; N.R. Vlad era unul dintre liderii galeriei noastre) (…) Ora 23:10- Pe–aici nu mai trece nimeni! (…) Intrăm din cinci în cinci minute pe internet pe telefon să vedem reacții. Porumboiu e fair-play, recunoaște supremația Galațiului, Gigi e fan Oțelul, curg felicitările. (…) Cineva își amintea că ultima dată când s-a ieșit în acest mod pe stradă a fost tot datorită fotbalului, în 2000, când ’’naționala’’ învingea Anglia în ultimul minut, cu un penalty transformat de Ganea. Doar că, de data aceasta, am fost mult mai mulți oameni pe străzi, bucuria a fost mult mai mare. (…) Îl mai văd pe Marius Stan cu ochii roșii. A plâns de fericire. (…) Orele 01:00-04:00- Au ‘’jucat’’ în nocturnă E ceva spontan, am chemat lumea de-acasă! Nu am pregătit nimic mai mult din superstiție. Am preferat să câștigăm, apoi să sărbătorim’’, a explicat Marius Stan, detaliile organizatorice. (…) FAMILIE. Fericit nevoie mare, Dorinel a sărit în brațele soției, Simona, la finalul partidei cu FC Timișoara. (…) Melodia care a încins cel mai tare atmosfera a fost ‘’Gașca mea’’, a celor de la HiQ! S-a ascultat însă și muzică sârbească, la cererea sârbilor din lotul Oțelului. (…) Sergiu Costin se resimte după cucerirea titlului: ’’Sunt cu 50 de kile mai ușor’’ (…) – Cum ai ajuns căpitanul Oțelului? – Mai întâi, am plecat de la Bistrița în urmă cu 6 ani. Marius Stan m-a adus liber de contract, după ce impresarul meu m-a răscumpărat de la Gloria cu 50.000 de dolari. Eu n-am știut nimic. Agentul m-a sunat la 5 dimineața și mi-a zis să vin să semnez niște hârtii. Banderola mi-a oferit-o Dorinel. Eu și Paraschiv eram cei mai experimentați din echipă. ’’Para’’ a mai lipsit însă pe alocuri din cauza accidentărilor, așa că am rămas eu cu ea. (…) Oțelul, triumful dinainte anunțat Editorial Ovidiu Ioanițoaia (Gazeta Sporturilor, 16 Mai 2011) Referindu-mă la Paraschiv și la Viglianti după ce primul a cerut din proprie inițiativă să i se reducă salariul, iar celălalt n-a mers la înmormântarea tatălui său ca să rămână în cantonament, scriam pe 3 martie: ‘’Întâmplările evocate probează că Oțelul n-are numai fotbaliști, ci și oameni puternici, caractere.’’ (…) Dacă va izbuti să cucerească titlul, ceea ce nu mai e de domeniul fanteziei, formația dunăreană va demonstra că se poate triumfa și fără zgomot, și fără scandal. Se iese campioană pe baza punctelor, nu a impresiei artistice. În măsura în care încă nu și-a însușit lecția spectacolului, Oțelul stăpânește una mult mai importantă. A învățat să câștige.’’ (…) Sprijiniți cu discreție de președintele Marius Stan și încurajați cu entuziasm de un număr din cei în ce mai mare de suporteri. (…) Presa europeană spune că sunteți cea mai neașteptată campioană din ultimii ani. (…) Liviu Antal, mândria Șimleului Silvaniei (…) Lecția Dorinel (…) Ce ironie! La doar 98 de km de Timișoara, un sat întreg exultă după ce Galațiul a luat primul său titlu din istorie. La Grădinari, toți vorbesc de performanța lui Dorinel, pentru că antrenorul Oțelului e mândria localnicilor. (…) De la zero la campion Povestea vieții lui Marius Stan: în 98 nu mai avea bani, în 2011 a luat titlul (articol publicat în Prosport sub semnătura redactorului șef adjunct Florin Caramavrov) La 54 de ani, Marius Stan a luat primul trofeu din cariera de conducător: titlul cu Oțelul. Omul moimentului, Stan a trecut și prin clipe grele: în 1998 a fost forțat să plece de la Oțeșlul de fostul prieten Meme Stoica, și-a dat seama că nu pusese niciun ban deoparte și a trebuit să o ia de a zero! Au urmat momente de căutări, de încercări, la Rocar, la Vaslui sau la Iași, pentru ca să revină în 2005 la clubul pe care-l iubește enorm și cu care a reușit acum să câștige campionatul. Și viața personală a lui Stan a fost una sinuoasă: e la a treia nevastă, are câte un copil cu fiecare dintre ele și spune că mai vrea unul cu actuala soție! De la sărăcie la Champions League După ce s-a lăsat de fotbal, Stan a trecut la birou. În 1991 a devenit președintele clubului Oțelul, cu care a reușit performanța de amerge în Cupa U.E.F.A, în 1997, dintr-un campionat în care doar patru formații ajungeau în Europa! Era încă de pe atunci un altfel de conducător de club, discurs fără ‘’limbă de lemn’’, precocupat mai mult de echipă decât de jocurile de culise. Se afla cu Oțelul într-un sistem în care se jucau șase-șapte blaturi pe etapă! De aici și acuzele rivalului Iancu, care repeta obsesiv că Stan a făcut parte din Cooperativă. Oțelul era considerată atunci una din echipele rebele ale campionatului, dar au fost, într-adevăr, și meciuri suspecte, meciuri considerate prietenești, în care punctele erau împărțite. Ca și conducător, îl caracterizează excelent Dan Filoti, redactorul-șef al ProSport: ’’Genul de președinte abil și calculat. A știut cum să își conducă echipa astfel încât să își atingă scopul, iar arsenalul mijloacelor folosite a fost teribil de variat. Conducătorul-politician și foarte probabil viitorul primar al Galațiului.’’ ’’Am simțit că se rupe totul’’ Și-a dat demisia de la Oțelul în 1998. După un scandal cu Mihai Stoica, fost subaltern, fost prieten, care i-a luat locul! (…) Juca 34 din 34 de etape Și pe teren era un tip direct, un jucător care-și punea mintea la contribuție pentru a rezolva situațiile dificile din teren, care punea osul la bătaie, era tare pe picioare și se accidenta rar. Au fost campionate în care a jucat 34 de etape din 34 sau 33 din 34, ceea ce arată că nu era un mijlocaș, și mai târziu un fundaș, foarte dur. Colegul Răzvan Toma, care l-a prins mai mult jucând, îl caracterizează astfel: ’’Un fotbalist serios, care își făcea treaba, bun plasament, însă a pierdut mulți ani în Divizia B’’. Performanța carierei de jucător: 1-0 cu Juventus Torino în Cupa UEFA, ediția 1988-1989. Face stadion de Ligă Acum patru ani a candidat la Primăria Galațiului, dar a fost învins, după ce a strâns 18,82 la sută din voturi. Anul acesta are un mare atu: titlul luat cu Oțelul. A demonstrat practic că poate face treabă cu bani puțini, că poate atinge un nivel de Champions Leagur într-un oraș ros de sărăcie. (…) Cât despre decizia de a candida, Stan explică: ’’Eu sunt în zodia Gemeni!’’ Unul dintre Gemeni îmi spune: ’’Ești un bou!’’ Celălalt îmi zice: ’’Ești un băiat deștept’’. În mine se dă o luptă. Eu sunt un om fericit acum și îmi spun că nu merită nimeni și nimic să dau plăcerea asta, care este fotbalul, pentru altceva. Pe de altă parte, îmi spun: ’’Băi, cretinule, ai o șansă. Ai ocazia să faci ceva și pentru oraș!’’ Trei neveste, vrea încă un copil! Marius Stan a avit o viață personală tumultoasă. A divorțat de două ori, cu fiecare din cele două foste având un copil. Oana Alina e fata cea mai mare, are 28 de ani și era să nască pe stadion după victoria cu Timișoara! (…) Marius Cezar are 17 ani, s-a născut în al doilea mariaj al lui Marius Stan și, împreună cu fanii Oțelului, a invadat terenul după succesul cu Poli. (…) ’’Eu decid transferurile, nu antrenorul’’ (…) Vorbește lumea de milioane de euro, dar nu iau în calcul cioara de pe gard. Dacă vrei acum să ne scuturi, e contul gol. Bugetul nu se schimbă, va fi de 5 milioane de euro și la anul. N-o să dau niciodată un milion-două de euro pe un jucător. Ăsta ar veni cu un salariu de câteva sute de mii, iar la noi 500.000 are tot vestiarul. Imaginați-vă cum s-ar așeza unul cu 200.000 salariu lângă Râpă, care are 36.000. Și Cornel e și internațional de-ai noștri! Unde e dezechilibru de salarii, de stare psihică, apar disensiunile. Așa se rupe vestiarul. Când se întâmplă asta, poți să vii cu valize, cu orice, degeaba! Te uiți la ei și vezi că sunt morți. Nu mai au acel ceva să-i unească. N-o să stric pentru nimic în lume puterea vestiarului. (…) ’’Sunt și mai ambiționat să candidez’’ –Vă mai doriți fotoliul de primar?; -N-aș vrea să plec și eu în gândirea ăstora care cred că scopul meu principal în fotbal a fost să-mi fac campanie. Eu mi-am făcut doar datoria pentru care sunt plătit. Că am făcut-o foarte bine e o consecință și nu trebuie să-mi fie rușine. Da, mă interesează să candidez! Dacă vedeam un candidat în care să am încredere, jos pălăria! Dar cu bașbuzucii ăștia … mai rău nu se poate. N-avem nimic în oraș, infrastructură! Nici pe plan sportiv, nici ca divertisment! N-avem o sală, suntem oraș la Dunăre fără bazin olimpic. Suntem singurul oraș mare fără un mall. Mergem la film la multiplex în Brăila. Mie mi-e rușine să mă duc, merg soția cu fetița. Pe mine mă mai recunoaște lumea și nu vreau să mă simt ca ruda aia săracă care vine de la țară la oraș. Tot ce s-a făcut aici s-a făcut sub pământ, acolo nu se poate contabiliza nimic (…) –Sperați la vreun sprijin financiar din partea autorităților?; -Ha-ha! La Serbările Galațiului, în iarnă, echipa asta era pe primul loc. N-au dat nici măcar o diplomă, un rahat de carton! Foarte bine, au premiat din sport, din cultură, au premiat bătrâni, cupluri de 50 de ani, dar să nu dai o diplomă Oțelului?! Bă, nu lui Stan, dă-i lui Paraschiv, lui Dorinel! S-au gândit că-mi crește mie popularitatea. Să le fie rușine! Nu mă aștept la nimic din parteaa lor. Au acum ocazia să premieze echipa, dar sunt sigur că n-o vor face. (…) Mândria de învingător (editorial de Ovidiu Ioanițoaia) Acum, în contextul celui dintâi triumf din istorie al formației dunărene, discursul lui Stan ascunde o doză de mândrie ușor detectabilă, exprimă satisfacția omului care a atins un scop ce părea fantezist. Fără să însemne lipsă de modestie, sentimentul de mai sus, deși vecin cu trufia, se justifică pe deplin. Asta și pentru că Oțelul a reușit să câștige campionatul cu un buget măcar de două ori mai mic, dacă nu chiar de trei, în raport cu cele ale contracandidaților la titlu! În vreme ce în alte locuri s-a investit constant și generos, la Galați nu s-a întâmplat așa, dovadă că salariile jucătorilor n-au depășit 6.000 euro pe lună. Iată încă o comparație grăitoare: toți titularii lui Dorinel n-au primit lunar împreună atâția bani câți au luat singuri Adailton și Wesley, brazilienii Vasluiului! Adevărul e că nici Sidexul, nici Primăria, n-au ajutat Oțelul cât wr fi fost nevoie (…) Stan merită ascultat. Pentru că învingătorii merită totdeauna ascultați. Asta și în ideea că antrenorii vin și pleacă, iar jucătorii rămân și îi creează probleme tehnicianului abia instalat. Care strâmbă din nas fiind obligat să lucreze cu niște fotbaliști aduși la solicitarea predecesorilor. Astfel și explică, de regulă, eventualele eșecuri. (…) După meciul cu Timișoara, ziarista Gabriela Lupu, publica în ‘’România Liberă’’ un articol care a emoționat mii de gălățeni. Tare ca fierul, iute ca oțelul! (…) Bucureștenii care au luat, cu toate echipele lor o grămadă de campionate nu pot pricepe ce mare chestie este faptul că Oțelul Galați a ajuns o singură dată în toată istoria ei pe locul întâi, dar pentru gălățeni este poate cea mai mare chestie. Ai atât de rar, de fapt aproape niciodată, motiv să te lauzi că ești din Galați, încât victoria asta vine ca o confirmare a faptului că totuși Dumnezeu nu te-a plasat în locul total greșit la naștere. Așa cum Cuba este o țară cu majoritatea populației în America, tot așa și Galațiul este unul dintre cei mai mari exportatori de cetățeni către București. Pentru mulți, singura amintire plăcută din orașul natal e cea a zilei în care au plecat din el. Orașul Roșu, așa i se spunea în vremea tinereții mele și tot așa i-a rămas și azi numele. ’’La masa asta toți suntem români, spuneau prietenii mei din Lăptărie, mai puțin Gabi, care-i din Galați’’. (…) Așa că spun într-un glas cu toți marii gălățeni, cu Alexandru Ioan Cuza, care a fost pârcălab de Galați, cu Fănuș Neagu, care a făcut liceul la Galați, cu Victor Ioan Frunză, care a fost regizor la Galați, cu actorul Marius Manole, care are o mătușă la Galați (pe care n-a mai văzut-o de când era mic), și cu George Coșbuc, care nu a fost niciodată în Galați, dar nimeni nu-i perfect, cu toți aceștia împreună strig: ’’Noi vrem fular!’’ (…) Oțelul, 100 % succes! Reportaj publicat de Eduard Apostol pe gsp.ro Oțelul Galați a promovat un nou model de succes, aproape 100 % românesc: cum să devii campioană, în premieră, cu un buget modest, undeva la 5 milioane de euro anual, cu salarii decente, cu fotbaliști necunoscuți, făcuți vedete pe terenul de fotbal. Probabil, dacă întrebi microbiștii români pe stradă despre numele fotbaliștilor de la Dunăre, nu vor reuși să-ți încropească o formație de bază. Sau poate că nu vor fi în stare să enumere mai mult de 3-4 jucători, asta în cazul în care nu sunt din Galați. Conform clasamentului UEFA, Liga I ar fi pe locul 14 între campionatele europene, iar Oțelul ar fi prima echipă campioană cu cel mai mic buget! Mai mult, la începutul acestui sezon, gruparea era privită cu scepticism, nu se știa dacă va scăpa sau nu de retrogradare! În iarnă, Oțelul a avut de investit numai 100.000 euro în transferurile de jucători, prin aducerea lui Punesovac, Mișelăricu și Filip. Însă, mâna forte și calmul lui Marius Stan, abnegația antrenorului Dorinel Munteanu și dorința de a fi cineva a fiecărui jucător au dus la un incredibil succes pentru Oțelul și pentru Galați. (…) Sergiu Costin (32 de ani) Este cel mai experimentat fotbalist al lotului, cu 291 de partide la nivelul primei divizii. A mai jucat la Gloria Bistrița, Unirea Dej și Olimpia Satu Mare. (…) Liviu Antal (22 de ani) În 2009 Oțelul a semnat cu Antal, iar golurile mijlocașului au cântărit decisiv în lupta pentru titlu din acest sezon. A fost adus pentru 60.000 euro. Acum este cotat la peste un milion de euro. A marcat 7 goluri în 27 de meciuri în Liga I. (…) Gabriel Paraschiv (33 de ani) – Este omul nr.1 al gălățenilor și, alături de Sergiu Costin, printre cei mai vechi fotbaliști din lot. A fost adus în 2006, de la Petrolul Ploiești și face parte din grupul transferat de Marius Stan la Galați în momentul revenirii sale pe malul Dunării. Are și o selecție la națională, la un amical cu Letonia. (…) Gabriel Giurgiu (28 de ani)-Clujeanul este închizătorul perfect pentru Galați. A mai evoluat la Rubin Kazan, trecându-și în palmares un titlu în Rusia, după care a revenit gratis la Oțelul care obținuse 500.000 euro din vânzarea lui. Deși joacă defensiv, a punctat de 4 ori în 28 de partide. Gabriel Viglianti (32 de ani)-Argentinianul din Cordoba a mai jucat la echipele locale, Racing, apoi la Bolivar și a venit la Oțelul în 2008. Este unul din playmakerii echipei, dar cariera sa la Galați a avut de suferit ca urmare a unei accidentări grave la genunchi. Pe perioada șederii în România, lui Viglianti i-a murit tatăl, lucrtu care l-a afectat și mai mult. A revenit însă și a luat titlul. A înscris 3 goluri în 24 demeciuri. A ratat un penalty cu Gaz Metan (2-2) în minutul 90, dar nici el, nici echipa nu au căzut după acel eveniment. (…) De remarcat că nici unul dintre fotbasliștii de la Galați nu este impresariat de frații Becali. Cei mai mulți dintre ei, șase la număr, au ca impresar peTraian Gherghișan. Aceștia sunt : Pena (26 ani), Antal )21 ani), Râpă (21 ani), Neagu (21 ani), Iorga (23 ani), și Silviu Ilie (22 ani). (…) 18 mai 2011. Este anunțată decizia TAS (…) Oțelul Galați câștigă astfel primul titlu de campioană din istorie și primul titlu pentru o echipă din Moldova (…) Reacții de uimire în presa europeană după victoria Oțelului Mais Futebol (Portugalia): Iată cea mai improbabilă campioană a anului! Oțelul Galați (care, de regulă, se pronunță cu sedilă sub litera T) a luat primul titlu din istorie, depășind echipe cu tradiție ca Steaua sau CFR Cluj și va participa tot pentru prima oară în Liga Campionilor. Gignac de la Marseille de abia așteaptă să-i întâlnească. Sport1.de (Germania): Oțelul Galați este campioană pentru prima oară, iar clubul provincial va fi recompensat și cu un loc de Liga Campionilor în sezonul următor, Formația din orașul cu 300 mii de locuitori continuă să spargă dominația cluburilor din București, alături de CFR Cluj și Unirea Urziceni. Ole (Argentina): La ce se gândesc suporterii argentinieni când întrebi de România? La Hagi, la Steaua-care a jucat Cupa Intercontinentală cu River, la eliminarea de la Cupa Mondială din 1994 și la evoluțiile lui Fabbiani la CFR Cluj. Ei bine, asta până în 2011. Un argentinian este în echipa Oțelului, care a reușit primul titlu din istoria sa, în 47 de ani de existenț. A fost înlocuit în minutul 90 cu Ibeh și tot stadionul l-a aplaudat. Oțelul a promovat pentru prima dată în 1986 și doi ani mai târziu s-a calificat în UEFA, unde a învins-o pe Juventus. Acum gălățenii au un alt motiv de sărbătoare. (Din volumul STRĂJERII MOLDOVEI)
Material de campanie comandat de PRO ROMÂNIA, Filiala Galați, cod MFC 21200010, candidat MARIUS STAN Primăria Municipiului Galați