DISTRIBUIȚI

Chiar de la începutul secolului al XX-lea, savanţii au fost intrigaţi de faptul că beţele de spaghete, atunci când sunt îndoite din capetele lor, nu se rup niciodată în doar două segmente. Motivul a fost aflat în 2005, iar, recent, un grup de cercetători a dorit să vadă dacă există vreo posibilitate ca o baghetă să poată fi ruptă în numai două părţi.

Fizicienii din Franţa care au efectuat o serie de teste în 2005 au ajuns la concluzia că atunci când o baghetă este îndoită din ambele extremităţi, aplicându-se aceeaşi forţă, se va rupe în centru, unde este cea mai curbată. Ruperea declanşează un „recul” şi o vibraţie care fracturează mai departe băţul. Teoria lor, care le-a adus un Premiu Ig Nobel în 2006, părea să fi rezolvat problema Feynman de la începutul secolului XX. Totuşi, o întrebare a rămas: poate fi constrânsă o baghetă să se rupă în doar două segmente?

Răspunsul, conform unui studiu recent al cercetătorilor de la MIT, este da. Într-o lucrare publicată în Proceedings of the National Academy of Sciences, savanţii au precizat că au găsit o cale de a rupe spaghetele în două, dar în afară de forţa aplicată la ambele capete, mai este nevoie de răsucirea acestora. Au efectuat experimente cu sute de beţe, îndoindu-le şi răsucindu-le cu un aparat realizat special pentru această sarcină. Echipa a găsit că dacă o baghetă este răsucită suficient de mult, după un punct critic, apoi îndoită, se va rupe în două, scrie Phys.

Cercetătorii susţin că rezultatele au aplicaţii dincolo de o curiozitate culinară, precum înţelegerea mai bună a formării crăpăturilor şi cum se pot controla fracturile în materiale de forma aceasta, precum fibre, ţevi sau nanotuburi.