Poiana lui IOCAN Material cam vechi dar actual inca !

Material cam vechi dar actual inca !

0
0
DISTRIBUIȚI

Regele tace de 9 ani Scrisoare deschisa catre Regele Mihai I al Romaniei in anul 2008
„Românii, criminali sau eroi?“
Robert Horvath
MAJESTĂŢII SALE REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI
Sire,

> numesc Robert Horvath şi sunt de profesie cineast,
> absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi
> Cinematografică
> Bucureşti (I.A.T.C.) şi am lucrat în mai multe studiouri
> mari din România, îndeosebi la Televiziunea Română.
> Actualmente, îmi continui activitatea la studioul meu de
> film, cu sedii în New York şi Tokio. Sunt cunoscut, de
> asemenea, sub numele de Deva (oraşul
> unde m-am născut) în calitate de grafician, ilustrator
> şi pictor.
>
>
> Majestate,
> Fiind un erou al copilăriei mele, am purtat întodeauna,
> în buzunarul pantalonilor, o monedă de argint
> cu efigia Dumneavoastră. Această monedă mi-a fost
> confiscată de Securitate şi niciodată înapoiată. Fiind
> acuzat de spionaj (prin transmiterea unor materiale filmate
> despre Ceauşescu spre Occident), mi-am propus ca, în cazul
> în care scap cu viaţă, să nu uit
> nimic şi să mă alătur celor care au vrut o
> contra-revoluţie în România. Acest lucru ar fi însemnat
> readucerea adevăratelor valori la vârful ţării şi
> reversarea revoluţiei sociale care a adus la conducere
> scursura mahalalelor, adunată cu pleava de leneşi de
> la marginea satelor.
>
>
> M-am
> alăturat celor care au vrut să reinstaureze mult hulitul
> regim “burghezo-moşieresc”, care, într-un timp istoric
> extrem de scurt, a adus prosperitate şi intrarea ţării
> în civilizaţia europeană.
>
>
> Am
> vrut să aducem înapoi un regim care să redea demnitatea
> Armatei Române, mereu terfelită şi acum, peste noapte,
> acuzată de uciderea a aproape jumătate milion de români
> evrei; am vrut o întoacere la Dumnezeu şi la Biserică; am
> vrut o reîntoarcere la adevărata cultură; am vrut o
> şcoală unde copiii să nu înveţe minciuni şi să vină
> acasă plângând auzind că părinţii şi bunicii
> lor au fost cei mai mari criminali de
> război.
>
>
> Am
> crezut în reconciliere, în iertarea celor care au greşit,
> dar şi în pedeapsirea celor care au ucis. Mă refer,
> aici, la genocidul împotriva unor oameni nevinovaţi, a
> căror singură vină a fost că au citit mai multe cărţi
> şi că nu au fost ţărani săraci.
>
>
> Am
> vrut un rege care să apere legile, Constituţia şi,
> implicit, să ne apere pe noi. Majestate, Am dorit ca
> dumneavoastră,
> fiind o personificare a însăşi istoriei celui de al
> Doilea Război Mondial, să rupeţi, în sfârşit,
> tăcerea, spunând adevărul că ROMÂNII
> NU SUNT VINOVAŢI PENTRU HOLOCAUST ci, dimpotrivă,
> au făcut un lucru pe care alţii nu au îndrăznit să-l
> gândească: AU
> SALVAT ÎNTREAGA POPULAŢIE EVREIASCĂ DE LA
> HOLOCAUST. Acest moment unic al istoriei, când un
> popor salvează un alt popor de la moarte, trebuie făcut
> cunoscut şi, sper, celebrat de evrei şi de români
> împreună.
>
>
> Este
> momentul, cred, Majestate, ca, prin vocea Dumneavoastră,
> ultima personalitate importantă a celui de-al Doilea
> Război Mondial rămasă în viaţă, acest miracol
> românesc să fie făcut cunoscut întregii lumi. Nu cred
> că există un loc mai prielnic pentru a spune ADEVĂRUL
> decât aici, la New York, la o sinagogă cu evrei români.
> După o introducere despre rolul monarhiei – în
> special al Reginei Elena, mama Dvs. – în salvarea
> evreilor, va veni şi rândul Majestăţii Voastre. Nu
> rămâne decât să spuneţi: “Eu am fost acolo şi ştiu
> ce s-a întâmplat. Românii i-au salvat pe toţi evreii de
> pe teritoriul Regatului României, regatul meu”.
> Aceste cuvinte, puţine dar magice, îndreptând istoria,
> vor reda românilor, pentru totdeauna, demnitatea furată.
> Veţi vorbi, probabil, cu lacrimi în ochi, despre
> suferinţa evreilor şi îi veţi asigura că majoritatea
> românilor a fost alături de ei. Astfel, în
> faţa unei presiuni extraordinare, având trupe germane în
> ţară, întreaga societate românească, monarhia,
> partidele istorice şi Biserica au pactizat şi conspirat
> pentru salvarea evreilor.
>
>
> Nu
> veţi uita să spuneţi că a existat un singur om în
> toată istoria războiului care i s-a opus lui Hitler,
> spunându-i,
> fără ezitare: “Nu îi dau pe evreii mei” (rostită de
> Mareşalul Ion Antonescu). Vă sugerez, în final, să
> folosiţi un citat al marelui rabin Şafran, care, vorbind
> de anii războiului, îşi arată iubirea şi recunoştinţa
> pentru “bunul şi blajinul popor român”. Un
> rege are datoria să spună unui popor când a greşit,
> să-l laude pentru bine şi să-l apere în faţa lumii
> când este nedreptăţit şi umilit. Responsibilitatea
> guvernului de la Bucureşti pentru crimele comise în
> primele două luni de război este de netăgăduit. De
> asemenea, nu trebuie negat faptul că familii întregi din
> populaţia evreiască din Basarabia şi Bucovina au fost
> deportate dincolo de Nistru, suferind de foame, epidemii sau
> de epuizare fizică.
>
>
> Dar,
> pornind de la o tragedie reală, adică moartea a câtorva
> mii de oameni, fapt prezentat în procesul Ion Antonescu,
> se ajunge la cea mai bizară deformare a istoriei. Astfel,
> o comisie condusă de un dezechilibrat mintal, Elie Wiesel,
> fără nicio competenţă legală sau vreo greutate morală,
> declară peste noapte România ca fiind prima maşină de
> ucis (“kiling machine”) din istoria
> lumii. Deci, Armata Română, a cărei misiune principala
> era recucerirea unor teritorii, fără ordine primite,
> fără muniţie şi disciplină germană, fără trupe şi
> comandouri specializate în operaţii de curăţire (SS şi
> EInzatszruppe) ucide aproape jumătate milion
> de oameni, în numai două luni, şi masacrează aproape 8
> mii de bătrâni, femei şi copii pe zi (bărbaţii evrei
> încă în putere fiind încadraţi în Armata Roşie, iar
> cea mai mare parte a populaţiei evreieşti a fugit în
> interiorul Rusiei). Astfel, Armata Română depăşeşte
> cu mult performanţa maşinii de război germane,
> sprijinită de fasciştii ucrainieni, estonieni şi
> lituanieni.
>
>
> Pornind pe această linie a
> ilogicii, putem să ne întrebăm de ce ţăranii români,
> elementul de bază al Armatei Naţionale,
> având această unică pornire spre bestialitate, nu au
> fost folosiţi mai departe în implementarea “Soluţiei
> Finale” a lui Hitler. Nu de mult a avut loc, la Institutul
> Cultural Român din New York (ICR), o întâlnire cu
> reprezentanţii “Industriei Holocaustului”
> din Bucureşti, unde s-a “remarcat” d-l general Mihai
> Ionescu, o veche coadă de topor. Atunci, am reuşit,
> printr-o intervenţie foarte dură şi percutantă, să-i
> ridiculizez şi-i să trimit acasă cu coada între picioare
> pe reprezentanţii celei mai tragicomice comisii
> din istorie: Comisia Wiesel.
>
>
> Prima şansă a fost dată de
> Guvernul României în 2002, care, bazându-se pe
> documentele Arhivei Naţionale şi în conjuncţie
> cu documentele primite de la Muzeul Holocaustului din
> Washington, DC, decretează, fără niciun echivoc, că PE
> TERITORIUL ROMÂNIEI NU A AVUT LOC HOLOCAUSTUL. La mai
> puţin de doi ani, însă, acelaşi Guvern al României
> îşi schimbă poziţia, înfiinţând o Comisie
> care, bazându-se pe aceleaşi documente, decretează că
> ÎN ROMÂNIA A AVUT LOC UN GENOCID DE PROPORŢII
> INIMAGINABILE! Şi, pentru ca absurdul să fie total, după
> negarea Holocaustului, acelaşi guvern, în acelaşi an,
> 2002, scoate un decret-lege prin care negarea
> Holocaustului este pedepsită cu până la 15 ani de
> închisoare! Admiţând că, în cazuri grave, se poate
> aplica această lege şi retroactiv, ar fi normal ca
> însăşi guvernul să-şi afle locul cuvenit în spatele
> gratiilor! Creat la comandă, pentru câştigarea unor
> avantaje politice, Raportul Comisiei spune că “România
> a ucis, a ucis, a ucis”. Asfel, se spune, fără clipire,
> un mare neadevăr cutremurător: “În România a fost
> decimată întreaga populaţie evreiască, cu excepţia unor
> regiuni unde au supraveţuit”. I-am asigurat
> pe membrii delegaţiei că adevărul este exact invers şi
> că aceste câteva regiuni reprezintă, de fapt, actualul
> teritoriu al României.
>
>
> Mă întreb ce trebuie aruncat mai
> întâi în lada de gunoi a istoriei: guvernul sau autorii
> acestu raport. Concluzia
> înebunitoare a comisiei “ROMÂNII SUNT VINOVAŢI DE
> GENOCID” nu trebuie lăsată fără un
> răspuns.
>
>
> Când cineva vine la tine acasă şi
> te face criminal, cred că este cazul să îi arăţi,
> fără ocol, uşa.
>
>
> Cred că nu este prea târziu,
> Majestate, să faceţi acest gest, în numele tuturor.
> Istoria este făcută întodeauna
> de învingători. Dar, atâta timp cât nu se spune
> răspicat că a existat un singur om în întreaga istorie a
> celui de al Doilea Război Mondial care s-a opus lui Hitler,
> salvând jumătate milion de suflete de la moarte sigură
> (Mareşalul Ion Antonescu) rămânem în
> minciună. Nu putem nega opinia lui Goebels, căpetenia
> nazistă, care, în jurnalul personal, spune: “M-am dus de
> mai multe ori la Hitler şi i-am spus că Antonescu conduce
> cu ajutorul duşmanilor noştri. Sub nasul nostru pleacă
> nenumărate vapoare cu evrei spre
> Palestina. S-a ajuns să se trimită alimente pentru evreii
> români din Franţa”.
>
>
> Cred că sunteţi de acord să-l
> credem mai degrabă pe Goebels (acesta avea zeci de agenţi
> la Bucureşti, care îi spuneau
> adevărul), decât pe Wiesel, care are mii de agenţi
> locali care se încurcă însă în
> minciuni.
>
>
> Dacă de pe teritoriul Regatului
> României nu a fost trimis niciun evreu spre lagărele de
> concentrare naziste, nu
> aceeaşi soartă au avut-o cei surprinşi de război pe
> teritoriul german sau pe al axei fasciste. La ordinele
> Mareşalului Antonescu, Guvenul României a făcut eforturi
> extraordinare pentru a-i încuraja pe evrei, a le face
> viaţa mai uşoară şi a salva mii de oameni
> de la moarte sigură. Prin acţiuni disperate, contra
> cronometru, oamenii Mareşalului Ion Antonescu scot din
> trenurile morţii zeci de famili, opresc arestări şi
> execuţii în ultimul moment sau dau zeci de paşapoate în
> alb cu nume româneşti. După cum reiese din
> documente, s-a încercat de multe ori scoaterea evreilor
> români chiar şi din lagărele de
> concentrare.
>
>
> Pentru că documentele esenţiale a
> activităţii statului român pentru salvarea evreilor de la
> moarte sunt ascunse
> în raport, pun sub semnul întrebarii onestitatea,
> imparţialitatea şi chiar legalitatea Comisiei Wiesel.
> Astfel, în directiva guvernului din toamna anului 1942 se
> spune, cu claritate: “Întrucât în România evreii sunt
> consideraţi cetăţeni români, ei trebuie
> să se bucure şi în străinătate de protecţia statului
> român”. În final, se cere să se intervină pentru
> recuperarea averilor evreilor români aflaţi pe teritorul
> Reich-ului.
>
>
> Ca urmare a faptului că Mareşalul
> Ion Antonescu cerea înapoierea “evreilor săi”, în
> răspuns, Ministerul Afacerilor
> Străine al Franţei comunică, în ianuarie 1943,
> Legaţiei Române de la Vichy, că este favorabil
> repatrierii evreilor români aflaţi în
> Franţa.
>
>
> La 28 mai, Ministerul Afacerilor
> Străine şi Direcţia Generală a Poliţiei stabilea
> normele în vederea “revenirii
> în ţară a evreilor cu drepturi foarte bine stabilite la
> cetăţenia română şi a căror primire în România a
> fost admisă în mod excepţional, dintr-un spirit de
> umanitate faţă de situaţia grava ce li s-ar fi creat în
> străinătate”.
>
>
> În urma instrucţiunilor personale
> ale ministrului român de Interne, Mihai Antonescu, din 6
> aprilie 1943, Legaţia
> României din Berlin a adresat (pe 12 aprilie) o notă
> către Auswärtiges Amt, solicitând o intervenţie la
> serviciile germane competente şi în special la
> Geheimestaatspolizei (Gestapo) pentru eliberarea
> cetăţenilor români nearieni arestaţi după 31 martie
> 1943
> şi acordarea vizelor de plecare în România. Din
> “raţiuni politice”, Auswärtiges Amt a dat curs
> cererii.
>
>
> În circulara trimisă de
> Sicherheitsdiest (Serviciul Secret-SD) la 30 aprilie către
> unităţile din subordine se cerea
> acestora să înceteze arestările în rândul evreilor
> români, iar la Bruxelles, consulul român se duce personal
> la Gestapo, cerând sistarea arestărilor şi deportărilor
> şi obţine, la 6 mai, eliberarea celor
> arestaţi.
>
>
> Peste o săptămână, Legaţia
> germană anunţă “că au fost luate măsuri să nu mai
> fie arestat niciun supus român”.
>
>
> În decembrie 1943, a început
> acţiunea pentru salvarea evreilor din Italia şi Grecia.
> În scurt timp, sub nasul nemţilor,
> evreii sunt aduşi în ţară.
>
>
> Primăvara anului 1944 va intra în
> istorie ca un miracol românesc: MAREŞALUL ION ANTONESCU
> SALVEAZĂ 11.000 DE EVREI
> DE LA HOLOCAUST, trimiţând instrucţiuni Legaţiei
> Române din Budapesta să dea viza de intrare în România
> (9.837 de vize) pentru mii de evrei unguri şi străini
> aflaţi în Ungaria.
>
>
> Un document de extraordinară
> importanţă îl reprezintă şi raportul generalului Ion
> Gheorghe, ministrul de la Berlin,
> care descrie eforturile susţinute ale diplomaţiei
> româneşti pentru a-i salva pe evreii români aflaţi deja
> în lagăre. El precizează: “atitudinea hotărâtă din
> partea noastră, declarând formal că înţelegem să ne
> rezervăm drepturile suverane asupra cetăţenilor
> români, oricare ar fi originea lor. Astfel, nu poate fi
> acceptată internarea de către Germania a evreilor supuşi
> români”.
>
>
> Raportul ajunge la Mihai Antonescu,
> în 22 octombrie 1943. În perioda următoare, prin legaţia
> de la Berlin, s-au
> făcut noi intervenţii în sprijinul evreilor români din
> lagăre.
>
>
> În luna mai 1944, ministrul de la
> Berlin primeşte o telegramă disperată de la Bucureşti:
> “nu este posibil să ne
> dezinteresăm de soarta cetăţenilor noştri nearieni care
> solicită protecţia la care au drept legal… Vă rog deci
> să binevoiţi a face tot ce stă în putinţă pentru
> ocrotirea, eliberarea şi repatrierea celor în
> cauză”.
>
>
> Îi asigur pe toţi cei interesaţi
> că documentele pe această temă sunt numeroase şi
> intenţionez să le strâng într-o
> carte intitulată “Omenia” (Antonescu şi românii
> salvează evreii de la Holocaust). Am citit multe documente
> şi niciunul nu m-a uimit şi cutremurat precum cel datat 27
> aprilie 1944, prin care Guvernul Român, prin Radu Lecca,
> cere oficial şi fără menajamente
> repatrierea evreilor români internaţi la Bleichauer şi
> Auschwitz (document B’nai B’rith
> international).
>
>
> Într-o ţară ameninţată cu
> ocuparea completă de către germani, înlăturarea lui Ion
> Antonescu, abolirea monarhiei,
> deportarea tuturor evreilor şi instalarea lui Eichman la
> Bucureşti (operaţiuni paralele “Margarethe 1” –
> Ungaria şi respectiv “Margarethe 2” – România) o
> ultimă încercare de a salva evreii români de la o moarte
> sigură mi se pare un act de o demnitate
> sublimă.
>
>
> Comisia Elie Wiesel pentru studierea
> Holocaustului îşi intitulează “opera” Raport
> Final.
>
>
> Dar, pentru că au apărut noi
> cărţi menţionând 800.000 de victime pe teritoriul
> controlat de autorităţile române,
> mi-am dat seama că această statistică nu se va opri
> niciodată.
>
>
> În consecinţă, cred că este
> cazul ca orice român sau evreu care gândeşte raţional
> şi are bun simţ să se opună acestui
> monstru care a luat-o razna.
>
>
> Trebuie să menţionez că Comisia
> Wiesel a dat undă verde unei adevărate vânători de
> vrăjitoare şi de antisemiţi,
> având ca victimă cultura şi limba
> română.
>
>
> Astfel, aici, la New York, la
> Institutul Cultural Român (director pe Corina Şuteu in
> 2008) , Eminescu este boicotat,
> iar folosirea limbii române este absolut
> interzisă.
>
>
> Pentru că demolarea statuii
> poetului naţional este aproape desăvârşită şi limba
> română declarată periculoasă, nu
> rămâne decât să aşteptăm interzicerea arborării
> steagului tricolor. O altă consecinţă a acestui raport
> este acerbarea antisemitismului şi a sentimentelor
> antiamericane.
>
>
> Minciuna, exagerările fără limite
> şi călcarea în picioare a demnităţii oamenilor nu putea
> să nu creeze resentimente
> şi chiar ură.
>
>
> Poate că inteligenţa evreiască va
> realiza într-o bună zi că această politică de tip
> “bumerang” este contraproductivă
> şi chiar periculoasă pentru viitor.
>
>
> România a fost o ţară care i-a
> aşteptat pe americani, iar acum abia aşteaptă ca ei să
> plece.
>
>
> Dar nimic nu depăşeşte în
> gravitate faptul că toţi copiii învaţă la şcoală că
> fac parte dintr-o naţiune de criminali.
> Aici nu mai este loc de întors, pentru că se merge prea
> departe.
>
>
> Fiecare părinte, indiferent dacă
> este român, ungur, evreu sau ţigan (ordinea nu contează),
> are datoria morală să
> rupă paginile pline de minciuni ordinare din cartea de
> istorie în faţa copiilor şi a întregii
> familii.
>
>
> Fiecare profesor are datoria să
> vorbească despre omenia şi curajul românilor care au
> salvat de la moarte o jumătate
> million de oameni nevinovaţi, chiar dacă această lecţie
> nu face încă parte din programul de
> învăţământ.
>
>
> În acest fel, vom face un prim pas
> spre recâştigarea demnităţii noastre, iar copiii noştri
> se vor întoarce de la
> şcoală cu fruntea sus.
>
>
> Majestate, Un rege are datoria să
> ne apere istoria, cultura şi să fie alături de noi la
> nevoie. Cred că sunt în
> asentimentul ţării să vă rog să vă ridicaţi în
> ceasul din urmă şi să spuneţi
> ADEVĂRUL.
>
>
> În acest fel, veţi recupera
> istoria şi onoarea tuturor. Când va veni momentul, veţi
> mulţumi destinului care v-a
> dat şansa să faceţi ceva important pentru trecutul,
> prezentul şi viitorul ţării.
>
>
> Majestate, vă găsiţi la o ultimă
> încrucişare de drumuri, având posibilitatea de a pleca
> spre istorie ca REGELE MIHAI
> I al ROMÂNlEI sau ca un Mihai oarecare, în curând uitat
> de toţi.
>
>
> ROBERT HORVATH (Deva) New
> York,