DISTRIBUIȚI

Dacă vreţi să aflaţi ceva dintr-un anumit domeniu, trebuie să citiţi cât mai mult despre domeniul respectiv şi domeniile conexe. Astfel, încet, încet, undeva în mintea voastră, inconştient dar sigur, informaţia se va cerne şi se va structura, şi la un moment dat veţi ajunge să intuiţi dacă ceea ce citiţi e adevărat sau nu. Dacă ați mai auzit sau ați mai citit că laptele și derivatele sale nu sunt nici pe departe o sursă bună de calciu pentru organismul uman și ați fost revoltați de idee, pentru că venea în contradicție cu tot ce vi s-a spus despre binefacerile acestui aliment, căutați în continuare articole pe această temă. Țineți seama și de autorul articolului. Dacă este vorba de un cercetător sau un nutriționist cu studii academice, s-ar putea să fie adevărat. Și nu uitați că industria de profil n-are alt interes decât să-și vândă produsele și să-și maximizeze profitul, chiar și pe seama sănătății voastre. Textul de mai jos este un capitol din cartea lui Marian Paraschiv Claudius, „Tratat pentru alimentația naturală a omului”, apărută la Ed. Christalin în 2003. Autorul este medic ofițer și lucrează la Comandamentul Protecției Civile din România. De asemenea, este doctorand la Institutul de Sănătate Publică din București, Catedra de igienă și ecologie medicală, cu teza de doctorat „Cercetări privind alimentația naturală și efectele acesteia asupra stării de sănătate”. Sperăm să fie o lectură în folosul sănătății voastre.

Ni se tot spune că trebuie să consumăm lactate pentru a avea calciu în oase. Oare chiar așa să fie? Vă prezint mai jos două argumente esențiale pentru care lactatele sunt de fapt inamicii calciului.

Argumentul 1. Specialiștii spun că pentru a fi absorbit, calciul trebuie să fie însoțit în principal de vitamina D și de fosfor. Doar atunci când se creează un anumit raport între aceste minerale și vitamine are loc absorbția calciului. După unii specialiști, raportul optim fosfor-calciu este de 4:1, iar după alții, de 1,7:1. În orice caz, nu trebuie să rețineți aceste proporții, căci nu le puteți măsura în niciun aliment. Ceea ce trebuie să rețineți este că în produsele lactate, acest raport fosfor – calciu este mult mai mare decât cel ideal, împiedicând astfel absorbția calciului.

Argumentul 2. Produsele lactate conțin proteine de origine animală, care favorizează scoaterea calciului din oase. Cum? În general, proteinele animale (carne, lactate, brânzeturi) cresc aciditatea organismului (scad PH-ul). Numai mediul acid este propice desfășurării reacțiilor chimice specifice absorbției proteinelor animale. Însă organismul nostru a fost proiectat cu un PH ușor bazic. Ori de câte ori apare riscul scăderii PH-ului (adică apariția mediului acid), organismul își mobilizează resursele interne pentru restabilirea PH-ului bazic. Maniera cea mai simplă de recreare a unui mediu bazic sau alcalin este aceea de a genera o reacție chimică prin care calciul e scos din oase pentru a neutraliza acidul, în urma acestei reacții clasice de chimie anorganică rezultând o bază… Iată cum consumul de lactate conduce de fapt la osteoporoză…

Sursele cele mai bune de calciu sunt vegetalele! Atât pentru conținutul mare în calciu, cât și pentru existența raportului optim fosfor-calciu și favorizarea mediului alcalin (proteinele de origine vegetală nu cresc aciditatea în corp).

Lista vegetalelor cu cel mai mare conținut de calciu per 100 g produs

cimbru uscat 2132 mg
anghinare 1300 mg
semințe de susan 989 mg
varză creață 650 mg
spanac 450 mg
unt de susan (tahini) 426 mg
broccoli 387 mg
tofu (brânză de soia) 372 mg
migdale 266 mg
semințe de in 255 mg
pătrunjel 240 mg
ceapă verde 240 mg
nuci de Brazilia 160 mg
păpădie 103 mg

Spre comparație, iată conținutul în calciu al câtorva alimente de origine animală

brânză grasă și uscată 240 mg
lapte 132 mg
iaurt 121 mg
brânză proaspătă de vacă 90 mg
hering 74 mg

Fermentația este o metodă de prepararea a alimentelor prin care drojdiile și alte bacterii prietenoase acționează asupra ingredientelor crude și inițiază procesul de fermentare. Prin intermediul acestui proces, hidrații de carbon complecși și proteinele sunt descompuse în fracțiuni mici, ușor digerabile. Fermentația sporește conținutul de vitamine și enzime al alimentelor, ajută la digestie și facilitează asimilarea substanțelor nutritive.

Lactobacteriile, ca acidofilus sau bifidus, fac parte din flora microbiană care populează în mod normal traiectul intestinal și mai cu seamă colonul. Extrem de importante pentru procesele de digestie și excreție, lactobacteriile sunt responsabile cu menținerea echilibrului optim al pH-ului în colon. Ele măresc totodată volumul și ușurința contracțiilor intestinale, controlează flatulența și reduc mirosul de putrefacție al fecalelor, inhibând dezvoltarea bacteriilor ,,inamice” de putrefacție și ținând sub control ciupercile infecțioase, ca de exemplu candida.

Lactobacteriile sunt distruse de apa clorinată, de antibiotice și de un regim alimentar bogat în proteine alimentare (cele carnate). Din cauza faptului că oamenii beau și folosesc pentru gătit apă clorinată, iau antibiotice și mănâncă alimente bogate în proteine animale, traiectul lor digestiv conține o floră microbiană constituită în proporție de 20% din lactobacterii și 80% din bacterii de putrefacție. [n.n.: Puneți apa de la robinet într-un vas cu gura largă, lăsați-o să stea câteva ore și clorul se va evapora. Această apă este mult mai curată, mai sigură și infinit mai ieftină decât cea din sticlele de plastic]

Persoanele care mănâncă mult iaurt consideră că introduc astfel în intestin o mare cantitate de lactobacterii; faptul ar fi adevărat dacă iaurtul ar fi preparat în casă și păstrat timp de maximum 24 de ore. După acest interval, lactobacteriile încep să se descompună rapid, eliberând acidul lactic. Deci iaurtul nu poate fi considerat o sursă eficientă de lactobacterii. Același lucru este valabil și pentru capsulele cu pulbere uscată de acidofilus; până când ajung ele la consumator, o mare parte dintre bacteriile active sunt deja moarte. Oricum, iaurtul nu este singura sau cea mai bună sursă de lactobacterii. Varza – un aliment la îndemâna oricui – permite și accelerează dezvoltarea tuturor lactobacteriilor prietene, prezente deja în tubul digestiv. Varza inhibă totodată înmulțirea bacteriilor de putrefacție, controlează gazele abdominale și reduce mirosul intestinal. În scop terapeutic, ar trebui să beți o jumătate de cană de suc de varză proaspăt fermentat, de trei ori pe zi, și să includeți varza în meniul dumneavoastră zilnic. Sucul de varză este indicat și pentru vindecarea ulcerului de stomac; de notat că varza a fost întotdeauna un produs de bază în regimurile tradiționale din China, Japonia, Coreea, Thailanda și din alte țări orientale, recunoscute pentru caracterul sănătos al gastronomiei și al obiceiurilor lor alimentare.

Alimentele bogate în fibre, ca tărâțele, morcovii, mugurii și semințele germinate, constituie un suport bun pentru lactobacterii, curățând colonul de reziduurile de putrefacție. Refacerea florei microbiene intestinale ia ceva timp, dar merită efortul, pentru că ea previne toate tipurile de tulburări digestive și stări degenerative. Alimentele fermentate permit dezvoltarea florei intestinale care controlează bacteriile de putrefacție, mențin un echilibru corect al pH-ului în colon și măresc volumul și frecvența peristaltismului intestinal.