Poiana lui IOCAN Monolog decembrist la Sărbătoarea unei Nații de VALERIU IOAN

Monolog decembrist la Sărbătoarea unei Nații de VALERIU IOAN

19
0
DISTRIBUIȚI

Monolog decembrist la Sărbătoarea unei Nații

1 DECEMBRIE la puterea 99, poate reprezenta pentru noi 99 de motive de a coborî cu picioarele pe pământ, așa cum Neil Amstrong a pus piciorul pe planeta Pământ, după întoarcerea din misiunea reușită de aselenizare și de cucerire a Lunii, ca și comandant al stației americane Apollo 11 din luna iulie 1969. Prin acel faimos ”pas uriaș pentru omenire” Amstrong și colegul său Buzz Aldrin, ne-au ridicat pe noi, concetățenii aceleași Planete Albastre, la rangul de cuceritori ai spațiului cosmic, învățându-ne că putem îndrăzni să visăm, să zburăm. 99 de motive ca 99 de ani în care Dumnezeu ne-a oferit posibilitatea să rămânem uniți, spre a ne reconstrui într-o singură ființă națională, ca forță în lume. Ce am reușit … Dumnezeu știe … și vorba poetului Grigore Vieru: ”Eminescu să ne judece” … dacă suflarea și trăirea noastră, a celor care ne identificăm ca nepoți și strănepoți ai acelor oameni care în 1918 strigau: ”Vrem să ne unim cu Țara!” mai este în aceeași ființă și voință cu a lor. Ei nu aveau la dispoziție mașini, calculatoare, tablete sau laptopuri care mai de care mai istețe, nici rețele de comunicare sofisticate, telefoane mobile sau smartphone-uri pentru a se aduna pe Câmpia Libertății din Alba Iulia. Au trecut 99 de ani de atunci, dar se pare că odată cu ei s-a diluat și patriotismul din inimile noastre, riscând să devenim din ce în ce mai ”#reci”, mai ”#trandy”, mai ”#conformi” cu dispozițiile nu știm cărui nene de sus. Trebuie să ne reîntoarcem în izvoarele istoriei pentru ca regăsindu-ne identitatea să redevenim ceea ce am fost: o națiune puternică, unită și invidiată, … deci și tânjită de marile puteri.

În 1918, vom fi aleasa generație martoră la centenarul Marii Uniri. Încotro se îndreaptă inimile și sentimentele noastre? Mai avem puterea să ne definim identitatea națională ca români în România, sau ne plângem debusolați de mila dezrădăcinării propriilor convingeri … ne mai simțim a fi români? Acum 100 de ani românii din toate teritoriile ocupate – Basarabia, Bucovina și Transilvania – mergeau pe jos, pe cai sau în căruțe în cetatea eternă a Albei Iulii pentru ca azi să avem Buletine de Identitate românești. Să nu le stricăm sacrificiul și lucrarea și să nu ne călcăm idealurile în picioare, pentru ca ei, strămoșii noștri, să nu se întoarcă din mormânt pentru a realiza o Nouă Unire.

Până ATUNCI și dincolo de ATUNCI: La Mulți Ani ROMÂNIA! La mulți ani celor care mai simt a fi Români!

Valeriu Ioan