DISTRIBUIȚI

Incendiul care a devastat catedrala Notre Dame din Paris, luni, 15 aprilie, reprezintă cea mai teribilă pierdere pentru patrimoniul francez și mondial. Clasată în patrimoniul mondial al umanității, această bijuterie de arhitectură gotică este monumentul cel mai vizitat din Europa.
Notre Dame, catedrala trona măreață pe Ile de la Cité, în centrul capitalei franceze. Fără îndoială, este edificiul religios cel mai cunoscut din Franța. Construcția, începută în 1163 de episcopul Maurice de Sully, s-a terminat abia două secole mai târziu, în 1345.
„Doamna noastră în alb”, aşa mai numesc francezii monumentul în stil gotic. Intrarea în Notre Dame se face prin trei porţi bogat ornamentate. Faţada dantelată prezintă două turnuri patrulatere de câte 69 de metri fiecare.

Interiorul, impozant, copleşitor, se înalţă pe trei rânduri de coloane: 130 de metri lungime, 45 metri lăţime şi 35 de metri înălţime. Până la 10.000 de persoane încap în interior. Statui, picturi şi obiecte de cult fac parte din patrimoniul monumentului.

Notre Dame, o minune arhitecturală
Acoperișul, care data din 1220, nu a fost niciodată cuprins de vreun incendiu major. Era, deci, o construcție veche de opt secole, făcută în întregime din lemn de stejar. A fost înghițit de flăcări în câteva minute. Dimensiunile șarpantei (scheletul de lemn) dădeau măsura grandorii edificiului: peste 100 de metri lungime, 13 metri lățime în naos, 40 de metri în transept și 10 metri înălțime. Șarpanta era adesea numită „pădurea din Notre Dame”, pentru că nu mai puțin de 1.300 de stejari au fost folosiți la această construcție.

Turla care s-a prăbușit prima, mistuită de flăcări, data din anii 1850. Fusese construită de arhitectul Viollet-le-Duc, pentru a înlocui o primă turlă construită în 1250, dar demontată între 1786 și 1792. Turla, care avea 93 de metri, a fost construită din 500 de tone de lemn şi 250 de tone de plumb și era în curs de restaurare.
1163 este data tradiţională reţinută pentru momentul în care a fost pusă piatra de temelie a Catedralei, în prezenţa Papei Alexandru al III-lea. Construcţia a început pe locul unui lăcaş de cult dedicat sfântului diacon Ştefan şi a durat până în 1345.

Notre Dame a suferit modificări în secolele XVII şi XVIII.

La începutul secolului al XIX-lea, o nouă convenţie este semnată în iulie 1801 şi Notre Dame va fi sub semnul cultului roman la 18 aprilie 1802.

Proiectul de restaurare din 1844 a fost încredinţat arhitecţilor Eugène Viollet-le-Duc şi Jean-Baptiste Lassus. În 1857, după moartea lui Lassus, Viollet-le-Duc va rămâne singurul maestru al operei. „A restaura un edificiu nu înseamnă să-l întreţii, să-l repari sau să-l refaci, ci să-l readuc într-o stare în care nu a fost niciodată”, spunea Viollet-le-Duc.

Cele două Războaie Mondiale nu au afectat monumentul.

Din 1990 până în 1992, marea orgă, devenită în secolul XX cea mai cunoscută din lume, va face obiectul unei restaurări ample.

De notat este şi ampla campanie de curăţare a faţadei vestice, care va dura mai mult de 10 ani şi care, graţie restauratorilor de la Monuments Historiques şi a tehnicienilor, a permis ca din anul 2000 această bijuterie arhitecturală medievală să poată fi admirată în toată spledoarea sa.

Catedrala era în curs de restaurare de mai multe luni, în special pentru curăţare, după ce a fost înnegrită din cauza poluării, scrie News.ro.

Un loc emblematic pentru istoria Franței
Înscrisă în patrimoniul UNESCO din 1991, ca, de altfel, mare parte a monumentelor pariziene de pe malurile Senei, Notre Dame de Paris era un simbol al arhitecturii gotice, vizitat de până la 14 milioane de turiști pe an. Veanau aici în jur de 30.000 de turiști pe zi. Piața unde se află Notre Dame este punctul de plecare pentru numărarea în kilometri a tuturor drumurilor naționale ce pornesc din Paris.

În afară de turiști, catedrala aduna numeroși credincioși catolici. Era sediul Arhiepiscopiei Parisului. Se țineau aici cinci slujbe zilnic și șapte duminica. În total, peste 2.000 de servicii religioase pe an.

Notre Dame de Paris este locul de care se leagă multe evenimente istorice ale Franței. Aici s-a căsătorit viitorul rege Henri IV cu Marguerite de Valois, viitoarea regină Margo, cu șanse zile înainte de masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu. Tot aici s-a încoronat împărat Napoléon Bonaparte. Iar după ce l-a primit solemn pe mareșalul Pétain, în aprilie 1944, în catedrală s-a celebrat Eliberarea Parisului, la 26 august, în prezența generalului Gaulle.

De asemenea, la Notre Dame au fost organizate ceremoniile funerare a numeroase personalități, inclusiv pentru președinții Charles de Gaulle, Georges Pompidou și François Mitterrand. Tot aici au fost comemorate victimele atacurilor din noiembrie 2015 de la Paris, într-un moment de impresionantă solidaritate a francezilor.

Un simbol al Franței în lume
De la Victor Hugo la jocul video Assassin’s Creed, Notre Dame, emblemă pentru Franța și capitala sa, apare în foarte multe opere culturale. Evident, cea mai cunoscută este romanul Notre-Dame de Paris scris de Victor Hugo în 1831. Într-un moment în care edificiul era amenințat cu demolarea, din cauza degradării sale, romanul a fost ca un apel salvator, cu rezonanță în conștiința națiunii. Catedrala a supraviețuit. În 1844, guvernul regelui Louis-Philippe I decide restaurarea Catedralei din Paris şi construirea unei sacristii.

Celebrul roman al lui Hugo a inspirat apoi mai multe filme și musicaluri, inclusiv în studiourile Disney.

Odată cu distrugerea acestei bijuterii, este lovită însăși inima nației franceze. Tragedia de luni seara i-a îndurerat însă nu numai pe francezi, ci întreaga omenire, pentru că lăcașul era o legătură cu istoria și cu moștenirea culturală a umanității.

Fundația pentru Patrimoniu lansează de marți, 16 aprilie, o „colectă națională” pentru reconstruirea catedralei. Cei care vor să doneze o vor putea face pe site-ul www.fondation-patrimoine.org.

Președintele Emmanuel Macron a promis, la rândul său, luni seara, că Notre Dame, acest simbol al Franței, va fi reconstruit și că pentru aceasta, va cere ajutorul celor mai talentați oameni.