DISTRIBUIȚI

Dumitru Constantin Dulcan este medic neurolog şi psihiatru,
doctor în ştiin­ţe medicale, bun cunoscător al
filosofiei ştiinţei şi pionier în scrierile din domeniul
con­ştiinţei. O minte strălucită, cu o curiozitate şti­in­ţifică
> > ieşită din comun, care nu încetează să caute răs­puns
> > la marile întrebări ale existenţei. Nu doar
> > distinc­ţiile medicale internaţionale i-au adus
> > recunoaşterea, ci şi curajul de a răsturna viziunea
> > materia­listă asupra lumii, demonstrând, într-o carte
> > publicată prima oară în 1981, că există o „minte
> > uni­versală”, care ordonează şi co­or­donează toate
> > lucrurile din jur. „In­teligenţa materiei”, cartea
> > ca­re a bulversat lumea ştiinţifică ro­mâ­nească, a
> > fost bestsellerul ace­lor ani. Au existat chiar voci care
> > au considerat-o demnă de premiul Nobel. Ascensiunea ei a
> > fost curma­tă brusc de regimul co­mu­nist, speriat de
> > ideile prea îndrăz­neţe pe care le susţinea. A fost
> > re­tra­să de la Premiul Academiei Ro­mâne, care i s-a
> > înmânat abia la a doua ediţie, în 1992. După mai bine
> > de trei decenii de la apariţie, cele mai multe dintre
> > intuiţiile dom­nu­lui profesor Dulcan au fost
> > con­firmate de ştiinţa actuală. Dacă destinul cărţii
> > i-ar fi fost favorabil şi ar fi beneficiat la timp de o
> > traducere, numele lui Dumitru Constantin Dulcan ne-ar fi
> > repre­zentat azi la nivel internaţional, aşezat cu
> > mândrie alături de al celorlalţi trei mari promotori ai
> > Noii Spiritualităţi: Stanislav Grof, Ervin Laszlo şi
> > Peter Russell.
> > – Domnule doctor, vă propun să pornim pe firul
> > biografiei. Întreaga dvs. viaţă aţi dedicat-o studiului.
> > Ce v-a condus spre ceea ce sunteţi astăzi? Aţi simţit
> > fascinaţia pentru cunoaştere de mic?
> > – De foarte mic. Îmi amintesc o dimineaţă de vară din
> > satul meu argeşean, Mârghia. Eram copil. Dormi­sem pe
> > prispă şi m-am trezit cu faţa spre răsărit. Cerul avea
> > o culoare înnebunitor de frumoasă şi, privindu-l, mi se
> > părea că mi se adresează, că vrea să-mi spună, uite,
> > exist! Existam, dar nu ştiam ce sens are viaţa. Eram prea
> > mic ca să-mi pot răspunde. Dar mi-am pro­pus atunci să
> > aflu. Ştiu că pare de necrezut, dar de la vârsta aceea
> > mi-am făcut, pas cu pas, un program de instruire pe care nu
> > l-am mai abandonat niciodată.
> > – Aţi studiat medicina. De ce, dintre toate
> > disci­pli­nele, aţi ales tocmai neurologia?
> > – Era parte din planul făcut în copilărie. Am intuit de
> > mic că medicina îmi poate oferi ceea ce eu nu pu­team
> > afla doar din cărţi. Iar neurologia mă ajuta să
> > descifrez complexitatea creierului uman. Creierul e cel care
> > deţine misterul întregii noastre existenţe.
> > Înţele­gând creierul, înţelegem, în bună parte,
> > funcţionalitatea organismului viu. După absolvirea
> > Medicinei, am ur­mat însă şi cursuri serale de iniţiere
> > muzicală, de isto­ria culturii şi civilizaţiei. Am citit
> > fizică, matematică, is­toria religiilor şi filosofie.
> > Şcoala îmi impunea con­cepţia ei materialistă,
> > religiile îmi spuneau că există un Dumnezeu. N-aveam
> > decât o finalitate în toate că­ută­rile mele: să aflu
> > cine are dreptate şi să răspund în­trebării din
> > copilărie: cine sunt eu? După ce am ter­mi­nat
> > facultatea, căutând să văd dacă e adevărat ce
> > pos­tu­lează ştiinţa, cum că lumea anorganică
> > (pietrele, apa) face, la un moment dat, saltul spre lumea
> > organică (spre viu), într-o seară a anului 1976, am avut
> > revelaţia răs­punsului. Dacă nu introducem în această
> > ecuaţie, o ra­ţiune de dincolo de noi, pietrele
> > niciodată n-or să ajun­gă Adam şi Eva.
> > – O revelaţie care a dus, patru ani mai târziu, la
> > apariţia „Inteligenţei materiei”. Cartea a făcut
> > vâlvă la vre­mea ei, prin teoriile pe care le propunea.
> > I-aţi pu­­tea rezuma conţinutul, pentru cititorii
> > revistei noas­­tre?
> > Există o
> > inteligenţă a mate­riei
> > – Dacă ar trebui să rezum într-o frază ce am scris în
> > cartea asta, aş spune aşa: există o inteligenţă a
> > mate­riei. Orice manifestare din univers, începând de la
> > macrocosmos şi pâ­nă la micro­cos­mos, are ca substrat
> > o inteligenţă. De pildă, doi atomi de hidrogen şi unul
> > de oxigen vor da întotdeauna o moleculă de apă, nu
> > altceva. Până şi particulele, cuan­tele, au un rudiment
> > de inte­ligenţă al lor. Exact asta încerc să arăt în
> > cele peste 300 de pagini ale cărţii, sur­volând toate
> > sursele de informaţie accesibile, de la ştiinţă la
> > religie, de la experimentul de laborator la experienţa
> > personală ca medic ne­urolog. Cu alte cu­vin­te,
> > de­mons­trez că în spatele tuturor lucrurilor se află
> > Dumnezeu. Ca să scriu această carte, am citit ma­teria
> > multor discipline universi­tare. As­tăzi, bazându-mă pe
> > o cunoaştere ştiinţifică, pot afirma cu certitu­dine
> > că lucrurile nu au pornit din­tr-o întâmplare şi viaţa
> > nu e acci­den­tală pe pământ, aşa cum spun manualele
> > de bio­lo­gie. Ba mai mult, afirm că universul se
> > sprijină pe legi morale. Am ajuns la concluzia că şi
> > creierul respectă un cod etic, un cod moral, similar cu al
> > marilor religii. Cum ştim asta? Iată un experiment. La
> > începutul anilor 2000, la Uni­versitatea Wisconsin, s-au
> > făcut cercetări pe călu­gări tibetani. S-a constatat
> > că la emoţiile pozi­tive – empatie, respect, admiraţie
> > etc – se activa o arie din lo­bul frontal stâng, în
> > timp ce trăirea sentimentelor ne­gative activa o arie din
> > lobul frontal drept. În con­se­cinţă, creierul face o
> > distincţie între bine şi rău. Dar creierul e o masă de
> > carne şi nu are cum să facă selec­ţia între bine şi
> > rău doar prin sine. E clar că există o con­ştiinţă
> > care face această triere, iar ea se supune la rândul ei
> > unei legi morale, altfel cum ar face-o? Deci, legea lui
> > Dum­nezeu este legea Bine­lui. Dar poate argumentul acesta
> > nu e su­ficient ca să în­ţelegeţi de ce uni­ver­sul
> > e construit pe tiparul Bine­lui. Vă dau alt exem­plu, la
> > nivel de chimie: gân­durile nega­tive la nivel de chimie
> > a sângelui deter­mi­nă în corp un viraj spre
> > aci­di­tate (care înseamnă îm­bă­trânire, boală,
> > degene­res­cenţă). Faptele pozitive şi senine duc
> > corpul către un ph alcalin, care se traduce prin
> > longevitate şi vita­litate. Până şi ADN-ul nostru face
> > diferenţa în­tre bine şi rău. S-a luat o probă de ADN
> > de la un individ, a fost dusă la distanţă şi
> > monito­rizată prin mij­loace de laborator. Asupra
> > in­di­vidului s-au exercitat diverse influenţe, negative
> > sau pozitive. La cele negative, spirala ADN-ului se
> > contracta, la cele pozitive se decontracta. Până şi în
> > ADN-ul nostru sunt înscrise pre­misele sănătăţii şi
> > bolii.
> >
> >
> > Devenim ceea ce
> > gândim
> > – Boala e prin urmare rezultatul tuturor influen­ţelor
> > negative?
> > – Venim pe pământ pentru a evolua, dar prin erori
> > repetate ne creăm nişte dezechilibre, nişte energii
> > ne­gative, care nasc suferinţa. Suferinţa este rezultatul
> > comportamentului nostru, care a ajuns, de-a lungul
> > secolelor, să fie într-un mare dezacord cu biologia
> > noastră şi cu legile fiinţării noastre. N-am fost
> > creaţi de Dum­nezeu să suferim, biologia noastră o
> > demons­trea­ză: avem nevoie de fericire. În concluzie,
> > devenim ceea ce gândim, sănătoşi sau bolnavi, fericiţi
> > sau nefe­riciţi. Chiar şi la nivelul creierului,
> > înnoirea celulelor noastre nervoase este favorizată de o
> > gândire cons­tructivă, optimistă şi este inhibată de
> > agresivitate, furie şi depresie. Orice emoţie negativă
> > blochează celulele sis­temului imunitar pentru cinci,
> > şase ore. Asta în­seamnă că un gând de invidie, de
> > răutate, un necaz ne lasă organismul fără apărare
> > pentru câteva ore. Ştim din descoperirile fizicii cuantice
> > că orice gând are un substrat de câmp, acest câmp are
> > efect de dispersie, se pro­pagă în spaţiu. Când ne
> > gândim insistent la un lucru, îl creăm în planul de
> > dincolo de noi, iar el se întoarce la noi. Putem, deci,
> > face rău cu un gând, nu nu­mai nouă, ci şi celorlalţi
> > din jur şi întreg universului. Am avut ocazia să verific
> > şi în practică lucrurile astea. Pacienţii optimişti,
> > ferm convinşi că se vor vindeca, îşi aju­tau organismul
> > să lupte cu boala şi chiar se recu­perau. Ceilalţi,
> > pesimiştii care se plângeau în perma­nenţă, se
> > otrăveau cu propriile gânduri, iar starea lor se
> > deteriora. Îmi pare rău că nu am avut resurse financiare
> > să-mi fac un sanatoriu, în care să le vorbesc bolnavilor
> > despre boala lor şi despre comportamentul care duce la
> > vindecare. A învinge boala înseamnă, în primul rând, a
> > o înţelege şi a nu te revolta contra ei.
> > – Autosugestia e foarte la modă în ziua de azi.
> > Cre­deţi şi dvs. că am putea fi mai sănătoşi doar
> > prin puterea gândului?
> > – Sunt şi boli care ne sunt date ca lecţii. Dar în cele
> > mai multe cazuri, bolile noastre au cauze spirituale:
> > in­vidia, răutatea, competiţia acerbă, egoismul şi
> > do­rinţa de răzbunare, la care se adaugă frica şi
> > stresul ge­ne­rat de o societate ultratehnologizată.
> > Stresul înseam­nă moartea celulei. Încă de la anul
> > 1000, Avicenna a făcut un experiment şi a pus un miel
> > într-o cuşcă lângă cuşca unui lup. Mielul a murit, pur
> > şi simplu, de frică. Când ne e frică, nu se mai secretă
> > chimia necesară şi celula moare. Pe termen lung, asta
> > înseamnă scleroze, boli degenerative, Parkinson şi
> > demenţă. Ce să mai vorbim despre faptul că epoca
> > noastră e una din epo­cile cu cele mai multe cazuri de
> > depresii şi suicid. Şti­aţi că depresia este unul din
> > factorii care favorizează apariţia bolii Alzheimer?
> > Depresia este o otravă pentru organism. Ca să răspund
> > însă la întrebare, ar trebui să înţelegem că nu ne
> > putem păstra sănătatea decât gân­dind şi făcând
> > binele, pentru a fi în armonie cu uni­versul. Iisus avea
> > dreptate când îndemna pe fiecare să-şi iubească
> > aproapele ca pe sine însuşi.
> >
> > „Când crezi, îţi
> > mobilizezi toate mecanismele de vindecare”
> > – Faptul că aţi demonstrat ştiinţific existenţa lui
> > Dumnezeu v-a întărit şi mai mult credinţa? V-aţi
> > apropiat şi mai mult de Hristos?
> > – Eu nu cred în Iisus doar pentru că aşa am fost educat
> > de părinţi. Sunt un intelectual trecut prin şcoli, care a
> > căutat să-şi explice lumea. Dar dintre toate ma­rile
> > spirite care au trăit pe Terra (Buda, Confucius,
> > Pi­ta­gora etc) Iisus are cea mai perfectă acoperire
> > ştiinţi­fică. Am luat rând pe rând toate noţiunile
> > predicate de el şi toate pot fi explicate în termenii
> > ştiinţelor actuale. Vă dau doar un exemplu. Ce înseamnă
> > iertarea? Din punct de vedere spiritual, înseamnă pace şi
> > armonie. Din punct de vedere ştiinţific, prin iertare, la
> > nivel de ADN, modelul negativ este pur şi simplu şters şi
> > se instalează în corp o bună chimie şi un echilibru
> > ener­getic. E fantastic, e pur şi simplu ca resetarea unui
> > com­puter. Despre puterea credinţei, am vorbit deja. Iisus
> > ar fi putut zice „eu te-am vindecat”, dar a ales să
> > spună „credinţa ta te-a vindecat”. Când crezi, îţi
> > mo­bilizezi toate mecanismele de vindecare. Dar a şti că
> > Dumnezeu există nu e totul. Doar religia îţi dă trăirea
> > emoţiei transformatoare, acea deschidere a sufletului prin
> > care trăieşti cu adevărat relaţia cu Dumnezeu. Nu doar
> > mersul la biserică e important, ci şi puterea
> > ru­găciunii pe care o poţi face oriunde.
> > – Mai sunt oare canoanele şi dogmele Bisericii în acord
> > cu spiritul vremurilor noastre?
> > – Din păcate, istoria ne dovedeşte că şi ştiinţa a
> > gre­şit, negându-l pe Dumnezeu, şi Biserica a greşit,
> > ar­­zân­du-l pe Giordano Bruno pe rug sau
> > condam­nându-l pe Galilei. 200 de ani i-au trebuit
> > Bisericii să accepte că pământul se învârte în jurul
> > soarelui şi nu in­vers. În viitor, ştiinţa şi religia
> > trebuie să-şi dea mâna, să se întâlnească la
> > jumătate de drum, pentru a ajunge la o singură teorie care
> > explică lumea. Orice excludere a unei părţi sau aducere
> > la exagerare a alteia duce la rigiditate sau fanatism.
> > Fundamentaliştii susţin că la Dumnezeu nu se ajunge
> > decât pe o singură cale. Şi totuşi, Dumnezeu însuşi ne
> > spune prin o mie de surse că drumurile spre el sunt
> > nenumărate. Vârful mun­telui e unul singur, indiferent pe
> > ce versant îl urci. Până la urmă, religiile vor ajunge
> > la o concordie uni­versală. Nu este admisibil să spun
> > că, dacă eu sunt ortodox, iar tu catolic, eu sunt agreat
> > de Dumnezeu, şi tu nu.
> > – Criza lumii de azi nu e şi o criză a spiritului?
> > – Criza lumii ac­tua­le este în primul rând o criză
> > morală, pen­tru că oamenii nu ştiu cine sunt cu
> > ade­vărat. Omenirea se în­dreaptă spre o nouă
> > con­ştiinţă, spre o nouă uma­nitate. Suntem în­tr-un
> > moment de coti­tură. În următorii 10, 15 ani, vom ajunge
> > în cu totul altă lume, o lu­me a spiritualităţii.
> > Această aliniere a pla­netelor care s-a produs acum nu e
> > doar un de­taliu de ordinul amu­za­men­tului
> > catastrofic. Este o realitate astro­no­mică. N-o să ne
> > creas­că cinci mâini, cu siguranţă! Schimbările vor fi
> > la nivel de con­ştiinţă.