DISTRIBUIȚI

Într-o descoperire şocantă, cercetătorii au sesizat că James Mellaart, arheologul care a excavat pentru prima dată una dintre cele mai importante situri din lume, o aşezare proto-urbană veche de 9.000 de ani din Çatalhöyük din Turcia, a fabricat dovezi precum desene sau inscripţii, pe care le-a promovat ca descoperiri autentice.

„James Mellaart, care a murit în 2012, a creat unele dintre picturile murale din Çatalhöyük. De asemenea, a falsificat documente care înregistrează inscripţii găsite la Beyköy, un sătuc din Turcia”, a precizat geoarheologul Eberhard Zangger, preşedinte al Luwian Studies Foundation.

Zangger a examinat apartamentul lui Mellart din Londra între 24 şi 27 februarie, găsind „prototipuri”, aşa cum le numeşte Zangger, de picturi şi inscripţii despre care Mellaart spunea că sunt reale, scrie The History Blog.

„A folosit aceeaşi abordare timp de 50 de ani”, a precizat Zangger. „La început, acumula multă cunoaştere cu privire la zona de care era interesat. Apoi, folosea această cunoaştere pentru a crea o panoramă istorică coerentă”.

Acest proces nu este neobişnuit, doar că alţi istorici şi arheologi caută dovezi care ar susţine sau ar respinge teoria. În schimb, „Mellaart fabrica desene de artefacte şi traduceri şi transcrieri ale aşa-ziselor documente pentru a-şi întări teoriile”.

Din păcate, lucrurile nu se termină aici. Acesta a manipulat mulţi cercetători care au avut încredere în el, l-au respectat şi care şi-au bazat munca pe descoperirile lui; ceea ce înseamnă că studiile acestora sunt acum irelevante, iar reputaţia lor a avut de suferit.

Chiar şi după moartea sa şi la cererea lui Mellaart, apropiaţii au continuat să trimită studii şi descoperiri către centrele de cercetare. În acest mod, Luwian Studies Foundation a primit un număr de documente care conţineau „texte antice”, despre care Mellaart spunea că sunt extrem de importante şi merită publicarea imediată. Unul dintre texte reprezenta o inscripţie de la Beyköy care de fapt nu există. Singurele dovezi ar fi fost un desen şi o inscripţie a pietrei pierdute, realizate de Georges Perrot în 1878. Studiul a creat agitaţie în media pentru că avea legătură cu bine-cunoscuta Troia.

Mai mult decât atât, când Mellaart l-a contactat pe Zangger în 1995, pentru traducerea inscripţiilor de la Beyköy, arheologul falsificator a susţinut că nu ştie luwiană (o limbă antică altaică), ceea ce a fost dovedit fals în urma descoperirilor din apartamentul lui.