DISTRIBUIȚI

Justice…a scris o mizerie imundă şi agresivă, care furnizează muniţie suplimentară celor ce susţin că jurnalismul a ajuns o fosă septică şi că abuzaţii slujbaşi din această branşă ar trebui, în cel mai bun caz, împuşcaţi.

O proastă se bălăceşte cu naturaleţe printre exprimări „sublime”, ai căror protagonişti sunt „viermi” cu genealogie tributară „mizeriei de sat” unde au fost „fătaţi” de cumetre urâte, violate la beţie.

O proastă ameninţă procurorii.

Fă, proasto: cazul din Vaslui e ca o răbufnire de vidanjă în faţa femeii oarbe cu balanţa în mână. Iar secăturile care au comis violul în grup şi nemerniciile de după ar fi fost, probabil, deja împuşcate sau condamnate pe viaţă într-un stat asiatic.

Faptul că la noi nu s-a întâmplat aşa nu justifică în nicio măsură transformarea presei în contra-vidanjă.

Transformarea presei în contra-vidanjă are două „motoare” complementare prin finalitatea demersului:

1) goana după trafic efemer, obţinut prin violenţă de limbaj şi prin incitare la violenţă;

2) exploatarea labilităţii unor specimene existente în orice comunitate şi în orice epocă, gata să pună mâna pe cataroi întru satisfacerea propriei idei de „justiţie”.

Fă, proasto: ambele „motoare” au traseu fix, cu punct de destinaţie prăpastia. Şi pentru presă, în particular, şi pentru lume, în general.

Dacă te citeşte lumea doar pentru că azi înjuri viermii de mătase iar mâine, ciorile vopsite, publicul tău rezidual (expresia se potriveşte perfect în acest context) va fi ăla care adoră înjurăturile, în general. Iar advertiserii îţi vor spune că poţi să-ţi iei respectivul public şi să ţi-l bagi undeva, în conformitate cu gusturile personale, pentru că relevanţa comercială a acestui public tinde spre zero absolut.

Iar dacă tragi nădejde că firma pentru care prestezi va fi trend-setter într-o lume unde legea o fac ăia dispuşi să treacă peste orice lege pentru că aşa le ordonă ziarul ziaristul lu’ peşte prăjit, du-te un pic până la graniţa turco-siriană. O să poţi privi de acolo, cu binoclul, cum arată o lume unde legea o face ăla care are mai multe sectoare de Kalaşnikov la centură.

În final, fă, proasto, află că opera ta de trei parale a lăsat dâre băloase, de melc, peste munca onestă a colegilor din toată presa care, cu luciditate şi self-control, au relatat o dramă în mod documentat şi onest, fără să înjure. Şi fără să-şi pună, în chip de cravată, laţul ratingului la gât, înainte de cămaşă şi maiou.

Şi mai află fă, proasto, că unul dintre câştigurile lumii contemporante – egalitatea de jure şi de facto între sexe – este compromis sistematic de cei/de cele care nu ostenesc în a trâmbiţa cât de diferiţi suntem, de fapt – bărbaţii şi femeile – spre satisfacţia promotorilor de neo-feminism greţos sau de alte ideologii bune de înfundat closetul.

Justice2Nu-ţi urez, fă, proasto, să-ţi vezi materializate imprecaţiile şi ameninţările din articol. Dacă ţi-aş ura aşa ceva, nicio ascunzătoare n-ar fi sigură pentru „ziarişti”, nici măcar poalele generoase ale unui fost chelner cu reputaţie legendară de baby broker.

Totuşi, aminteşte-ţi (sau apelează la memoria ălora care au făcut jurnalism şi înainte de apariţia OTV şi RTV) că, de-a lungul istoriei, între civilizaţie şi distrugerea ei, între sanitate şi oroare, între viaţă şi batjocorirea ei diferenţa a fost făcută de mici amănunte de tipul Tribunalului de la Nurnberg. Cei mai odioşi criminali au avut acolo parte de un proces în general corect, pe care regimul lor de criminali odioşi nu l-ar fi îngăduit vreodată.

Nota autorului: acesta este un material de opine care nu angajează, în mod necesar, responsabilitatea site-urilor Reporter Virtual şi Pagina de Politică