DISTRIBUIȚI

Dirijabilele au fost primele aeronave care au fost folosite pe scară largă, declinul lor fiind legat de accidentul dirijabilului LZ 129 Hindenburg.

În prezent, dirijabilele reprezintă o curiozitate din trecut care pare a-şi fi depăşit utilitatea în lumea noastră modernă în care avioanele pot să traverseze distanţe mari mult mai uşor. Cea mai cunoscută astfel de aeronovă, dirijabilul LZ 129 Hindenburg, este şi cea care a dus la dispariţia acestui mod de transport de pe cerurile noastre prin dezastrul care a avut loc în data de 6 mai 1937.

Accidentul care a avut loc în urmă cu mai bine de 80 de ani a atras atenţia asupra pericolului pe care unele dintre gazele folosite pentru a ridica de la sol dirijabilele, în particular hidrogenul, îl reprezintă. În ciuda acestei experienţe dureroase, un grup de oameni de ştiinţă argumentează că este cazul ca dirijabilele să se întoarcă, reprezentând o alternativă care poate duce la reducerea poluarii oceanelor şi atmoseferei datorată transportului maritim, notează Futurism.

Într-un articol publicat în numărul din luna septembrie al jurnalului Energy Conversion and Management, o echipă de cercetători propune construirea unui zepelin de 10 ori mai mare decât Hindenburg, ceea ce, conform oamenilor de ştiinţă, ar duce la o creştere de 1.000 de ori a capacităţii de a transport a mărfurilor şi a oamenilor.
Creşterea cantităţii de hidrogen folosită pentru a ridica de la sol dirijabilele şi folosirea curenţilor de aer de la altitudini între 10 şi 20 de kilometri ar permite acestei noi generaţii de dirijabile să transporte cantităţi mai mari de 20.000 de tone, explică Julian Hunt, un candidat postdoctoral al Institutului Internaţional de Analiză a Sistemelor Aplicate din Laxenburg, Austria.

Acelaşi om de ştiinţă explică că, în cazul unui zbor dintre Tokyo şi New York, circulaţia curenţilor de aer a rămas asemănătoare cu cea din secolul trecut. În ceea ce priveşte elefantul din cameră, pericolul reprezentat de către folosirea hidrogenului, un gaz uşor inflamabil, Julian Hunt explică faptul că, în ultimele decenii, tehnologia a avansat enorm faţă de punctul în care se afla atunci când a fost construit Hindenburg. El explică că materiale moderne vor reduce pericolul reprezentat de către hidrogen, de asemenea, el subliniază că, în prezent, avem parte de prognoze meteo mult mai detaliate.

Plecând de la tragedia zepelinului Hindenburg, în care 36 de persoane şi-au găsit sfârşitul, Hunt oferă o soluţie care deja este folosită pe scară largă: automatizarea. Astfel, în posibilitatea în care un zepelin se va prăbuşi, pierderile vor fi doar de ordin material.