DISTRIBUIȚI

În 2005 la cea de a XXIII-a Ediție a Festivalului „MARIA TĂNASE” am avut onoarea și fericirea ca soprana Rodica Anghelescu să cânte „MARIA TĂNASE SPUNE: IUBEȘTE CÂT EȘTI PE LUME!” omagiu de suflet, iubire nețărmurită pentru „zâna mea cea bună” marea doamnă a cântecului românesc, Maria Tănase, pe care am cunoscut-o în anul 1956 (în Grădinari, zona Piscului, cartierul Văcărești-Cărămidari , str.Livada cu Duzi nr. 23 unde avea serele tatăl său, Ion Coandă Tănase) Atunci mi-a promis că voi juca rolul unui paj alături de „o ducesă, pe care-l interpreta dumneaei, dar nu a fost să fie, fiindcă cea care trebuia să joace rolul (nu mi venea și o înlocuiam eu) dar în ultimul minut, înainte ca mașina să plece, a apărut Luxița și nu am mai fost luat la spectacol Atunci, Maria Tănase, văzându-mă că mi se umpluseră ochii de lacrimi, mi-a spus: „Marinică, nu fi supărat, rolul tău ți-l păstrează Dumnezeu!…”
În Sala Marin Sorescu, Teatrul Național din Craiova, lainalul melodiei cântată de Rrodica Anghelescu, spectataorii erau în picioare și ovaționau cu înflăcărare: „Maria Tănase!!!” Ochii mei emi s-au umplut de lacrimi, copilul de atunci… era fericit.. Maria Tănase mă privea din lumea ei celestă, „Micuțul paj” fusese răzbunat, darul de-a scrie și compune mi l-a păstrat bunul Dumnezeu. Sper ca prin versurile mele, pe muzica Mariei Tănase „Lung e drumul Gorjului” să-i fac și eu fericiți pe cei care ascultă vocea de aur a Rodicăi Anghelescu, o stea de primă mărime ce se înalță luminoasă pe firmamentul FOLCLORULUI ROMÂNESC.
Cu drag, Marin Voican-G.hioroiu