DISTRIBUIȚI

V-ați gândit vreodată ce valoare inestimabilă are această mică și anodină măsură pe care o stăpânește omul? Pasul ne conduce către obișnuitele treburi cotidiene, către cei dragi, uneori către nicăieri, dar întotdeauna către moarte… De câte ori nu am folosit cu toții expresiile „mai am un pas…” sau „încă un pas…”, atunci când ne apropiam vertiginos de o reușită sigură? De asemenea, în condiții extreme care vizează o fatalitate iminentă, exclamăm: „încă un pas și…”. Desigur, intonația și accentul sunt cu totul altele. Cine ne poartă cu îndârjire trupurile istovite de muncă sau sleite din pricina sentimentelor, dacă nu acest micuț instrument de măsură aflat cu discreție la îndemâna omului? Pasul ne îndrumă către idealurile spre care tindem, chiar dacă la modul figurat, în sensul de a porni și a-ți duce ideea ori ambiția la bun sfârșit. Tot el ne apropie de persoana iubită, realizând în acele momente importanța acestuia. Făcând un pas înapoi, te poți feri de pericole iminente, binecuvântând acest mic și neînsemnat bun din naștere. Pasul este trecerea silențioasă ori zgomotoasă de la o zi la alta… Pasul reprezintă trecerea de pe un tărâm pe altul, fie că e vorba de unul material, fizic, sau unul metafizic ori chiar biblic… De asemenea, pasul poate suporta destoinic greutatea unui suflet încarcerat în trupul purtat alene de acest inefabil căutător de speranțe și de viitor… 06 octombrie 2015, Galați