DISTRIBUIȚI
Recenta îndrăzneală a legislativului polonez de a interzice utilizarea sintagmei „lagăre de exterminare poloneze”, mi-au provocat un sentiment de admiraţie faţă de actuala putere de la Varşovia, care refuză să îngenuncheze în faţa actualilor stăpâni ai lumii. Repet ce-am afirmat într-o postare anterioară, că acest act este cât se poate de justificat. Prin el se clarifică un fapt istoric, respectiv că în timpul celui de-al doilea război mondial statul polonez n-a existat ca subiect de drept, el fiind desfiinţat în septembrie 1939. Deci, nu în sarcina lui poate fi pusă răspunderea pentru lagărele de exterminare, chiar dacă ele au funcţionat pe teritoriul polonez. Aceste lagăre au fost înfiinţate şi administrate de Germania nazistă.
Spre deosebire de Polonia, România, prin conducătorii ce-i are de 27 de ani, a acceptat toate acuzele ce ni se aduc referitoare la holocaust, negând, prin aceasta, contribuţia pe care statul român a avut-o atunci la salvarea multor evrei, fapt recunoscut de mari personalităţi ale poporului evreu, printre care şi fostul preşedinte Shimon Peres.
Ca să înţeleagă şi cei care încă nu sunt lămuriţi ce conducători netrebnici avem şi cum îşi bat ei joc de poporul român şi de caracterul său blând şi tolerant am să fac referire la raportul comisiei internaţionale de studiere a holocaustului în România, raport asumat de preşedintele României din 2004 şi publicat la editura Polirom. Iată, dragi români, care încă mai sunteţi, ce scrie la p. 54: „Holocaustul nu a apărut în România ca un meteorit venit din spaţiu. Şi nu a sosit nici din Germania nazistă….. Holocaustul a avut rădăcini româneşti profunde şi el trebuie tratat ca parte integrantă a istoriei politice şi culturale a României” . Vedeţi cum se trece sub tăcere toată strădania guvernului Antonescu de a nu da curs presiunilor Germaniei de a trimite evreii în lagărele de exterminare? Preşedintele Shimon Peres a afirmat la Bucureşti în 2010 că România a salvat atunci 400 000 de evrei. Păi, cum de s-a putut face o asemenea minune de către un popor care are holocaustul în istoria şi cultura sa, iar antisemitismul este „parte integrantă a întregii sale istorii”, după cum se precizează la p. 22 din acelaşi raport?!
Pentru a se reprima orice opinie contrară, prin Ordonanţa 31/2002, amendată de Legea 217/2015, s-a încriminat fapta de negare, contestare, aprobare, justificare sau minimalizare în mod evident, prin orice mijloace, în public, a holocaustului, pedeapsa fiind închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă (art.6, alin.1). Ce se precizează însă la art. 30 alin. (1) din Constituţia României?! Iată: „Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile” .Dacă Crin Antonescu şi cei care l-au secondat (Andrei Gerea şi George Scutaru) în promovarea proiectului legii 2017 s-au şters la fund (pardon de expresie) cu Constituţia României cum de nici o altă instituţie sau persoană cu autoritate n-au reacţionat la acest grav atentat la cea mai importantă libertate într-o democraţie şi anume cea de exprimare? Din imensa adunătură de maimuţe din parlament chiar nimeni nu s-a sesizat că prin adoptarea acestei legi se încalcă în mod grosolan Constituţia?
Ştiţi că pentru patru ani de dormit în parlament şi de adoptat legi antinaţionale o maimuţă (senator sau deputat) ia o pensie de 3600 de lei?
Şi acum, la final, vă adresez o întrebare: ce legătură există între asumarea de către conducerea vândută a României a culpei pentru holocaust şi excrocheria prin care compania Bechtel a încasat de la statul român 2,1 md. dolari fără să facă aproape nimic? Ofer recompensă pentru un răspuns corect!