DISTRIBUIȚI

De când bat drumuri uscate
îmi simt căile-nfundate,
de când rostu` nu-mi găsesc
nu pot să mă odihnesc,
de când bat drumuri cu ploi
doar mocirlă și noroi
se adună la un loc
să-mi prezică nenoroc.
De când tu n-ai mai venit
la salcâmul ocolit,
stau în ploaie, stau în soare
ziua în amiaza mare,
noaptea vine pe furiș,
luna privește pieziș,
răcoarea mă-nviorează,
zorile mă-nrourează.
Încă mai pot adăsta
s-apară năluca ta,
chiar de dincolo de nori
te aștept să mă-nfiori
cu un zâmbet, cu un grai,
ca un fluierat de nai,
cu un cântec de caval,
răzvrătit de-al vieții val.
De la pești păstrezi tăcerea,
de la floare mlădierea,
pasările ți-au dat zborul
și m-ai lăsat doar cu dorul,
singur nu-l mai pot purta
și-am să vin la dumneata,
mâine-am să mă pregătesc
vin la tine-n zbor, ceresc!

.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentComandament iarna
Articolul următor5 DE ACTUALITATE