DISTRIBUIȚI

Bună ziua stimați cititori și La Mulți Ani plini de sens și adevărată fericire în Domnul. Mă aflu pentru prima dată în fața dumneavoastră, la acest început de an și aș dori să cred că 2021 a venit cu schimbări în bine pentru viața noastră, că Bunul Dumnezeu ne-a pregătit încă din veșnicie tot ceea ce este mai bun pentru noi, acel tot ceea ce este cel mai bun pentru mine, pentru tine …
Am în față o scrisoare pe care am primit-o de la un apropiat sufletului meu la sfârșitul anului trecut, scrisoare în care acesta îmi descrie un vis ciudat pe care l-a avut cu câteva nopți în urmă, scrisoare care m-a impresionat și pe care aș dori să v-o redau … deoarece cred că poate prezenta neliniștile și tensiunile din societatea zilelor noastre la început de an 2021.
”Dragă prietene … noaptea trecută m-am trezit în ”creierii nopții” transpirat și cu inima bătând puternic, în timp ce frânturi din discuția auzită în vis îmi răsunau în memoria auditivă: ”cred că nu ne putem sprijini într-un viitor apropiat pe activitatea candidatului, pentru că nu are principii solide de viață și moduri puternice și bine determinate de acțiune: este dependent de părerea și de aprobarea celor din jur; om slab și șovăielnic care nu știe să lucreze și să comunice în echipă; cu o personalitate labilă și schimbătoare;” ”da … într-adevăr e un tip ciudat, visător, care nu știu dacă s-ar putea angaja în vreun proiect serios de viață … în consecință, nici eu nu cred că ar putea răspunde cu seriozitate la provocările postului la care aplică”. Trezindu-mă … m-am uitat în jur încercând să identific măcar una din figurile vorbitoare din vis, dar ordinea stabilă și exactă a bătăilor măsurate de orologiul din cameră mă liniști. Era ora 2 dimineața … și iată că pericolul visat mai înainte începea să se risipească … n-a fost decât un coșmar și partea cea mai bună … era că noaptea îmi mai punea la dispoziție aproximativ încă patru ore de somn …
Am sărit ca ars când telefonul țipă nedrept de zgomotos și o voce de la capătul celălalt al mobilului mă zori: ”haide … haide … mai repede sus că întârzii la interviul pentru post. Nu te-ai săturat să tot stai pe spatele meu ca un trântor?” Bine, bine nu mai țipa că m-am trezit!
Cred că ați regăsit în vocea ”caldă și suavă a ei” … fervoarea acelui ceva ce arde din dragoste către mine … acel eu nerecunoscător și puturos, care a ajuns ”ca la atâția și atâția ani să nu aibă niciun căpătâi sub soare”.
”Cum o vezi … și ce relație ai cu viața ta?”
… m-a întrebat la un moment dat un psiholog angajat pentru a mă ajuta în a-mi găsi un rost în viață. O întrebare la care nu am putut răspunde la acea dată. Oare cum este ea – VIAȚA mea? Dar eu cum mă situez în proprii mei ochi? Dintotdeauna ea a fost acea persoană care a vrut să – și bage nasul, mintea și bocancii în mintea, inima și sufletul omului; o persoană invazivă și ofensivă, un leadership modern și dominant, care s-a considerat dintotdeauna un reper moral, așezat pe stânca de granit a moralei.
De fapt … chiar eu de multe ori de-a lungul timpului (pentru că între timp am fost angajat primind postul visat) … mi-am descoperit la servici colțișori de porniri isterice.
”Ce fel de porniri?”
Păi vedeți voi cum stă treaba? Când ai un șef care țipă – n stânga și –n dreapta la tine, urmărindu-ți treaba prin colegi și ”prieteni”, dar mai ales monitorizându-ți minutele petrecute în fața cafeluței de la amiază … în momentul în care șeful are dubii privind loialitatea și mai ales munca pe care o desfășori în firmă și – ți sunt ascultate convorbirile telefonice de frica unei eventuale trădări de interese; în momentul în care nu poți spune adevărul în ședință despre o realitate sau despre nu mai știu care coleg, pentru că spusele tale ar putea fi interpretate și se pot întoarce împotriva ta prin accese de mânie; în momentul în care îți dai seama că serviciul prin care-ți câștigi existența și-a schimbat mascat obiectul de activitate în producere – lansare de informații și contrainformații, atunci …
”atunci?”
… atunci îmi dau seama că lumea întreagă – împreună cu mine – trăim într-o isterie curat & murdară, păziți fiind de o armată ultra – vigilent – pregătită în antrenamente de para & Noia de unii indivizi care țin cu tot dinadinsul să fie supremi. Așa că … de bine de rău … nu-i așa că-i mai bine pentru sănătatea proprie și socială să ne isterizăm din când în când … ca să trăim mai mult și bine pe pământ”.
Cu astfel de gânduri … nu atât de nobile dar sănătoase … am ajuns erou de poveste și nu mai am coșmaruri, fiind lăudat de lumea întreagă pentru ”exemplul de viață” dat tinerelor generații.
”Și acum?”
Acum … obosit și plin de vlaga unui an trecut și învechit ca un erou faustian … sper ca VIAȚA, acea realitate care mi-a intrat în modul cel mai nesimțit în intimitatea propriului timp, îmi va aduce o zi de MÂINE mai bună și mai dreaptă.
Te salută cu drag al tău prieten:
ALTER EGO”

Valeriu IOAN