DISTRIBUIȚI

După o călătorie în timp Cfaim se trezește catapultat în urmă cu 2400 de ani, plin de noroi și tremurând de frig și spaimă într-un șanț plin cu apă. Undeva la 500 de metri distanță se aud râsete și chiote însoțite de sunetele unor instrumente de suflat și de voci care par a suna disonant din cauza beției generale care plutește în aer.

Afdame … Afdame, unde ești? … plângea micuțul Cfaim încercând să-și resusciteze telefonul mobil a cărei baterie era rece și inertă … Afdame … ”Degeaba îți strigi prietenul …” ”Ăăăă … cine-i aici … cine-a vorbit! … sări ca ars încercând să scruteze întunericul acelei nopți ploioase și reci. ”Șșșșș …nu mai striga … pentru că or să te audă soldații și o să-ți tăbăcească spatele în bătaie.” Cine ești tu? ”Eu sunt Axios, fost prim sfetnic al împăratului …” Al cărui împărat? ”Cum al cărui împărat … al marelui Alexandru Macedon … răposat imperator și cuceritor al tuturor ținuturilor cunoscute până acum.” Și de ce te ascunzi în șanțuri ca și mine? ”Eeeeei … aici este o altă poveste … sunt fugar de peste 15 ani, pentru că am fost decăzut din funcție și condamnat la moarte pentru că am îndrăznit să nu fiu de acord cu anumite decizii ale împăratului.” Și pentru asta te-a condamnat la moarte? ”Cum crezi că ar fi putut un rege tânăr ca Alexandru să devină unul din cei mai temuți dictatori ai timpului său … decât mărindu-și puterea prin frică și cruzime. E drept că tatăl său, Filip al II-lea, a reușit să cucerească în cele din urmă Grecia după ce a pus mâna pe Atena, datorită însumării a mai multor factori naturali și umani, cum ar fi: epidemia de ciumă, războiul civil Peloponesiac, trădări … Ce să-i faci omului când i se urăște de atâta bine. Cert este că tânărul și ambițiosul Alexandru a reușit ca în scurt timp după moartea tatălui să cucerească teritorii după teritorii, ajungând să bată cu putere la porțile Orientului Îndepărtat, cucerind în cele din urmă teritorii întinse din India.

Dar mai ales … ce folos de toate acestea, ca după 13 ani de domnie furibundă să te îmbolnăvești subit și să mori … realizând că de fapt nu poți să iei nimic pe lumea cealaltă …”

Practic cum se desfșura viața omului simplu … cetățeanului de rând?

”Revoluția lui Alexandru Macedon transformă cetățeanul în supus, deciziile publice fiind luate fără consultarea sau contribuția supusului. Nu mai contau virtuțile civice ci o cunoaștere ce nu mai este la îndemâna tuturor: se pierde conținutul etic în favoarea profesionistului; administratorul lucrurilor publice devine funcționar; soldatul devine mercenar; ia naștere „omul nou” care în raport cu statul are o atitudine neutral-dezinteresată.”

Adică într-un cuvânt o lume a lui ”nu mă privește … nu mă bag … nu mă leg la cap dacă nu mă doare … nu?”

”Sincer … eu ca filosof am teoretizat de multe ori această nouă realitate încadrând în cele din urmă Statul și Politica printre lucrurile necesar – neutre și moralmente indiferente sau mai degrabă moralmente negative. De ce? … pentru că anii de bătrânețe pe care i-am petrecut în șanțuri, mi-au întărit convingerea că duelurile dintre Stat – Politică, nu sunt în cele din urmă decât doar izvoare ale ambiției, pasiunii, preocupării … neliniștilor inutile, care m-au aruncat de la palat și m-au transformat într-un fugar și un proscris”.

Nu ai încercat ca după moartea lui Alexandru să-ți cauți dreptatea?

”Noile forme de guvernare de după moartea lui Alexandru cel Mare (le putem numi monarhii Egipt, Siria, Macedonia) dizolvă aspirațiile polisului, ale democrației. Noii monarhi își concentrază puterea în propriile lor mâini, nu tolerează limitarea puterii identificându-se cu Statul și stergând orice formă de libertate politică … distrugându-se astfel valoarea fundamentală a vieții spirituale grecești teoretizate de Platon, Socrate și Aristotel, operele filozofilor amintiți pierzându-și importanța. Dacă Omul Grec din epoca clasică ateniană considera polisul ca unic orizont al vieții morale, neputându-și concepe propria existență dincolo de polis, nici raportul la ceilalți și nici la sine, omul identificându-se cu cetățeanul, … am ajuns în cele din urmă piese inutile de pe o tablă de șah, într-un joc al puterii pierdut cu bună știință de cei care se laudă că sunt cei mai buni jucători din lume”.

Deodată ca prin minune, alarma telefonului începu să vibreze în timp ce Cfaim somnoros auzi prin vis: trezește-te odată puturosule și vino la redacție ca să pregătim ediția de dimineață … îl dojeni Afdam, în timp ce ceasul de pe noptieră arăta 10.00 AM.

Urma o altă dimineață pentru același hai-hui și hoinar somnoros pe nume Cfaim, care orbecăia încă în mrejele somnului butonându-și disperat alarma ceasului, în timp ce încet dar sigur se încheia o nouă aventură în lumea fascinantă a filosofiei … pe tărâmuri macedoniene.

A fost doar un vis!

Valeriu IOAN