DISTRIBUIȚI

PLEONASME

Suntem „lihniţi de foame”, dar „poartă de acces”

Spre ştiinţă şi cultură n-avem! Şi mai ales

„Enorm de mult” „aducem aportul” nostru mic

„Concluziei finale”… şi „îngheţăm de frig”…

„Dorinţa unanimă a tuturor” azi doare;

„Mijloacele mass-media” „urmează-n continoare”

Şi „doar prin prizma punctului meu de vedere”

„Polemica contradictorie”-i cădere.

Ca „baba cea bătrână” „avansăm-nainte”

„Coparteneri” globalizării… fără minte.

Şi „abundenţa mare” în „epilog final”

E „biografia vieţii”, ce-o scrii greşit banal…

…Acestea-s pleonasme, adesea întâlnite,

Pe care cel cu carte nu cred că le comite.

Căci limba noastră-i floare, vrea să o îngrijeşti.

Iar vorba-buruiană, te rog să o pliveşti.

TROIŢA NEAMULUI
Avem o ţară, troiţă la răscruce,
Gură de rai înmiresmată
Şi de oriunde vii, unde te-ai duce,
Aici e zarea mai curată.

Ne-am aşezat, stăpâni, din străvechime.
Cu sânge-am irigat pământul.
Hoarde barbare au trecut, mulţime,
Să ne ia glia, graiul, cântul.

Dar am creat o România Mare,
Din troiţă am făcut o ţară!
Să ştie-acei ce sunt peste hotare
Că neamul nostru n-o să piară.

Însă-i atrag pârâurile lucii,
Pământul nostru, armonie;
Au ros hulpavi din capetele crucii
Şi-au dus bucăţi în bejenie.

Români!… numai a noastră este vina,
Cu lacrimi ţara-i rourată:
Din crucifix lipseşte Bucovina
Şi Basarabia furată.

Doamne, opreşte mişelia!
Ţie mă-nchin:
În numele Iaşilor
Şi al Bucureştilor
Şi-a Albei-Iulia.
Amin!