DISTRIBUIȚI

Zoltan Teszari, miliardarul care deține controlul RCS Despre RCS&RDS se poate spune că este compania momentului din toate punctele de vedere, pe piaţa media-telecom . 3 milioane de abonaţi la cablu, o politică de dumping agresiv pe piaţa de telefonie mobilă, credite de circa 1 miliard de dolari, televiziuni de sport, film şi una de ştiri, plus zvonuri despre o televiziune generalistă care să se lupte cu PRO TV şi Antena 1. Foarte puţin se ştie despre cel care controlează această companie. Zoltan Teszari, 45 de ani, din Oradea, a fost denumit miliardarul invizibil pentru că nu apare în presă sau la evenimente mondene. Există doar două fotografii cu el, una de când era sportiv iar cealaltă realizată de presa bihoreană. Ascensiunea lui Teszari începe destul de devreme. Aterizat la Bucureşti unde Dinamo l-a racolat ca să facă stagiul militar pentru că era un judoka talentat, Teszari se pregătea de o carieră în Interne sau sport. Posibilitatea de a deveni sergent-major a fost însă pusă în stand-by de Revoluţie. Teszari demarează câteva afaceri micuţe la Oradea şi Braşov cu marfă din Ungaria respectiv de la turiştii polonezi, conform spuselor celor care l-au cunoscut. Fostul său coleg de cameră de la Dinamo, Dragoş Bolbose a povestit aceste lucruri pentru sportnews.ro. Teszári a venit la Dinamo în 1989. I-am fost coleg de cameră în cantonamente. A fost militar, iar judo făcea la categoria 60 de kilograme. Era un copil subțirel, speriat, îmi aduc aminte perfect momentul în care l-am cunoscut. N-am niciun motiv să-l laud aiurea. Nu degeaba, în toamna anului 1989, a ieșit vicecampion european la un concurs ținut în Atena. Eu ieșisem campion european de juniori, în 1987, în Polonia, apoi am trecut la seniori. Eram amândoi la categoria 60 de kilograme, îl băteam eu, mă mai bătea și el… Dacă nu venea revoluția, probabil că ar fi fost angajat și acum la CS Dinamo. Tatăl lui deținea un atelier auto. Ai lui îi trimiteau cârnați uscați și slănină de la Oradea. Era spectacol culinar în camera noastră! Cu Zoli vorbeam în română. Dar eu cred că el este mai mult ungur decât român! Eu ascultam muzică populară românească, el – muzică ungurească! Oricum, îi plăcea și lui muzica noastră. La Dinamo, erau trei-patru unguri. Noi, românii, le-am interzis să vorbească în altă limbă decât românește, când suntem cu toții. În particular, puteau vorbi în orice limbă doreau! În 1991, s-a lăsat de judo și a început afacerea cu înghețată. Avea tonete la Oradea, aducea marfă de la unguri. Apoi, s-a mutat în Brașov, cu jocuri mecanice, cu aparate. De la Dinamo a plecat fiindcă i s-a promis o angajare, ar fi fost sergent major, în primă fază, dar a venit nebunia cu Revoluția, cu schimbarea denumirii clubului. Nu s-au făcut angajări, iar el a plecat cu traista-n băț! Legenda spune că a luat-o de jos. A săpat anțuri, ca să bage cablurile! A prins vrăbiuța! Băga un leu, scotea 5! Interviul integral aici