DISTRIBUIȚI

Preot Ic.Stav. Gheorghe Buruiana- Model de preot, dascal si slujitor desavarsit al Altarului
„Căci moarte nu există, și ce numești tu moarte,
E-o viață altfel scrisă în sfânta firii carte.”( Mihai Eminescu)
Cu multă tristeţe am primit vestea trecerii din aceasta viata a Pr.Ic.Stav Gheorghe Buruiana, un preot statornic, un duhovnic înţelept şi un apărător al valorilor ortodoxe si mai ales un bun dascal si povatuitor pentru ucenicii sai. Printre acestia ma numar si eu, Bordeianu Andrei, tanarul care mai ieri alergam prin curtea parohiei Sf. Dimitrie Izvoratorul de Mir, unde parintele Buruiana si Parintele Cons. Lupu Meluta mi-au calauzit pasii spre lucrarea poruncilor lui Dumnezeu si spre invatatura cea buna si folositoare. Eram un copil de numai 6 ani cand am intrat pe poarta bisericii iar chipurile blajine ale celor doi preoti mi-au ramas si acum intiparite in minte.Pentru mine Parintele Buruiana nu a fost numai un preot ci si un bunic care imi spunea in pilde ce este viata si care sunt pasii pe care trebuie sa ii urmez pentru a fi un bun crestin , un bun om, ca mai apoi sa pot ajunge si un bun slujitor al Altarului.
Altar pe care parintele l-a slujit cu jertfa si dragoste si cu , parca, mai multa ravna de fiecare data cand venea la Sfanta Biserica. Il vad si acum venind pe cale la brat cu cea care i-a fost sotie, Prezbitera Eugenia , „Genuta” cum o alinta parintele, cu fata-i luminoasa si plina de bucurie, de parca acesti doi oameni veneau din timpuri de mult apuse.
Dragostea cu care parintele m-a inconjurat atatia ani ma obliga sa scriu aceste cateva cuvinte , care de altfel sunt sarace comparativ cu ceea ce a facut parintele pentru mine ca om, acest vlăstar altoit pe viţa Hristos. Sfinția Sa, prin toată desfăşurarea vieţii sale a luptat pentru fericirea cea veşnică. A muncit să dobândească desăvârșirea turmei cuvântătoare. Dar, mai presus de toate, a trăit şi le-a făcut pe toate cu gândul la veşnicie. A binecuvântat și purtat în rugăciuni generații de credincioși, cu demnitate și conștiinciozitate, înnobilând altarul străbun cu bunătatea și candoarea caracterului său și a formației sale de preot și duhovnic. Asa il voi purta mereu in minte si in suflet.
Am convingerea că dragostea sa pentru Dumnezeu şi suflet a biruit moartea, iar binefacerile sale îl însoţesc la această Mare Trecere, alături de rugăciunile noastre, ale celor care am ramas in urma, pentru a ne duce crucea mai departe pe drumul anevoios ,dar fumos al mantuirii.
Acum, în zilele trecerii sale la veşnicia cea nestricăcioasă, cele mai grăitoare cuvinte sunt ale Sfântului Apostol Pavel către ucenicul său Timotei: „lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui” (II Tim, 4, 7-8).

Dumnezeu să-l odihnească în pace cu drepții Săi! BORDEIANU ANDREI