DISTRIBUIȚI

România are oficial, de puţin timp, trei rase de iepuri autohtone create la Cluj şi dezvoltate la crescători din toată ţara. Cei trei urecheaţi se numesc Uriaşul de Transilvania, Iepurele de Cluj şi Iepurele Secuiesc. Primul are deja titluri de campion european, iar ceilalţi de campioni naţionali.

Agenţia Naţională de Zootehnie este acea structură din cadrul Ministerului Agriculturii care se ocupă cu recunoaşterea raselor şi hibrizilor pentru producţie. Mai este locul unde Petrescu-Mag depusese în urmă cu vreo 3 ani un dosar stufos cu tot felul de acte pentru omologarea primei rase de iepure românesc pe care l-a creat pentru familie. De atunci a mers cu Uriaşul prin lume, la competiţii, iar pufosul alb cu extremităţi ciocolatii (de culoare închisă, că pot să fie de mai multe culori) le-a plăcut atât de mult străinilor încât l-au făcut campion european la Leipzig (Germania) în 2012 şi Metz (Franţa) în 2015. Iar în martie, anul acesta, cercetătorul clujean a primit o veste bună: Agenţia Naţională de Zootehnie i-a trimis atestate pentru cele trei rase recunoscându-le oficial existenţa.

Valentin Petrescu-Mag este un cercetător genetician din Cluj care în urmă cu vreo 5 ani începea, în propria gospodărie, crearea primei rase româneşti de iepuri. L-a botezat Uriaşul de Transilvania deoarece de la vârful botului până la baza cozii – cum se măsoară un iepure – avea o lungime de vreo jumătate de metru, 60 de centimetri. Este alb la culoare şi are o nuanţă cafenie (n. r. nuanţe închise: cafenie, neagră, albastră sau gri) pe bot, urechi şi coadă.

Cum a apărut el?

Ar fi mult de povestit. Dar, pe scurt, se trage din „taţi“ din trei rase: Pestriţ uriaş, Uriaş gri, Californian şi Iepurele rustic românesc – acesta din urmă nu este o rasă, ci un metis sau, mai simplu, e iepurele de coteţ. Uriaşul de Transilvania a apărut ca o provocare pentru mine. Voiam un iepure mare, dar şi productiv – se ştie că rasele grele, cu mici excepţii, nu sunt foarte productive în general. Iniţial, creaţia mea a fost gândită pentru curtea şi familia mea. Pasiune, încercări, observarea transmiterii culorii la urmaşi, chestii interesante. Nu este un iepure născut în eprubetă. Iar apoi m-am gândit că ar fi bine să cunoască şi alţii realizarea mea“, povesteşte geneticianul.

Citeste mai multpe adevarul.ro