DISTRIBUIȚI

Mai e încă primar la Sectorul 2? Nu l-au promovat încă la alt sector? Sau în altă parte? Ce s-a transformat omul Neculai! A coborât de undeva de pe Valea Bistriţei tot mai la vale până a ajuns în Capitală pe la Ştefan Gheorghiu şi apoi activist pe la una din secţiile fostului C.C. (poate pe la Controlul Muncitoresc!) Şi era băiat bun, serios, modest. A venit ’’ghilotina’’ kaghebisto-cominternistă şi a cam rămas pe ’’dinafară’’. S-a înscris repede în PSM şi a ajuns liderul acestei formaţiuni pe Capitală. Era un om de nădejde şi de încredere pentru Ilie Verdeţ. Când acest partid autentic de stânga a intrat în Parlament, în legislatura 1992-1996, Dl. Neculai a căpătat postul de consilier pentru deputatul Mohora, cel care va deveni ’’calul troian’’ în PSM şi va rupe efectiv partidul la ordinul lui Ionică-fără frică de Dumnezeu, pentru că el a recunoscut că-i liber cugetător, punând bazele Partidului Socialist. N-a durat mult şi ambele formaţiuni, PSM şi PS, s-au ’’topit’’ în partidul lui Ionică. Aşa s-a făcut că Dl Neculai ajunge vice pe Capitală la PDSR, care-l propune să candideze pentru funcţia de primar la Sectorul 2 din Bucureşti, unde se află, dacă nu ne înşelăm, la al treilea mandat. Acum credem că se află undeva pe la UNPR. Ba am aflat că-i chiar Secretar General. Se pare că în funcţia aceasta a reuşit unele rezultate, însă cea mai importantă realizare este că personal ‘’s-a ajuns’’, s-a îmbogăţit, cu toţi membrii familiei. Până în 1989 era un ‘’mic burghez-proletar’’ şi visa la mai mult. Nu-şi imagina că în vâltoarea trecerii ţării la capitalismul primitiv şi de cumetrie va reuşi performanţa de a deveni un authentic burghez neproletar. Noi l-am cunoscut bine într-o anumită perioadă şi chiar i-am apreciat unele calităţi, mai ales atunci când afişa un ataşament faţă de situaţia din ce în ce mai precară a cetăţenilor ţării şi faţă de ritmurile alerte în care se degrada viaţa economică, socială şi morală de la noi, când înfloreau şi încolţeau mugurii misticismului şi obscurantismului, când începuse vertiginos procesul de cedare a tot ce avea mai bun economia noastră către oligarhi interni, dar mai ales din afară. Toate aceste mentalităţi ale d-lui Onţanu parcă s-au dus pe apa Sâmbetei din momentul când a ajuns primar. Peste noapte şi-a uitat obârşia şi trecutul şi a renunţat la convingerile socialiste anterioare. Cum? Aşa peste noapte, dovadă că puterea schimbă omul, iar dorinţa de a acumula cât mai multă avere (mai ales din bani publici şi din averea publică) îl transformă radical pe om. Pe dl. Onţanu l-a schimbat/transformat total. De experienţe ca a dânsului au avut parte foarte mulţi concetăţeni de-ai noştri. Ce înseamnă trecerea bruscă a societăţii de la o stare la alta (în cazul nostru am trecut de la fel de socialism la un fel de capitalism). Să ne imaginăm un scenariu absurd că peste un timp relativ scurt, societatea noastră ar trece de la acest ’’fel’’ de capitalism primitiv, de cumetrie, de acumulare primitivă a capitalului, la un alt fel de socialism unde s-ar conveni ca de la cei bogaţi şi foarte bogaţi, dovediţi că nu-ţi pot justifica averile, acestea să fie naţionalizate şi trecute în proprietate publică şi utilizate pentru a soluţiona probleme stringente ale ţării. Într-o atare situaţie oare cum vor reacţiona cei aflaţi în situaţia descrisă? Ar zburda de bucurie? Da’ de unde! Ar tuna şi fulgera împotriva regimului. Oare care ar fi poziţia d-lui Onţanu care cândva se declara un adept vehement al echităţii şi dreptăţii sociale? Greu de răspuns şi nici noi nu ne permitem să avansăm vreo soluţie la o asemenea problemă. După ce s-a înscăunat în jilţul de primar, dl Onţanu s-a gândit ca de Ziua Naţională a ţării n-ar fi rău să le ofere din bani publici amarăştimii câte un polonic de iahnie de fasole şi un păhăruţ de vin fiert, servit printre zăbrele, să nu de-a sărăcimea ’’buzna’’. Şi cine credeţi că era costumat ca un ’’brav bucătar’’ şi mânuia polonicul cu fasole? Nimeni altul decât primul cetăţean al Sectorului 2, dl Neculai Onţanu. În faţa unor asemenea scene chiar că am rămas ca la dentist, fără nici o replică! Mai târziu am realizat că ’’iniţiativa’’ cu polonicul, fasolea şi păhăruţul cu vin fiert, l-au ajutat din plin pe dl Onţanu să câştige a treia sau a patra oară Primăria, dovadă că mulţimea, multă şi amărâtă, a recompensat, a răsplătit gestul dlui primar cu câte un vot. ’’Cu fasole şi cu vin/Câştigi primăria’n plin’’. Aşa se naşte folclorul nou. Noi îi urăm numai bine dlui Onţanu şi cât o fi să fie primar să nu uite de unde a plecat. Cu simpatie, Prof. univ.Dr. Miluţă BORTĂ P.S. Sper ca dl Onţanu nu a procedat ca dl Marian, despre care presa a scris că şi el a dat pomeni electorale la amărâţii din Sectorul 5, respectiv pachete cu alimente, pe care le-a achiziţionat din firme proprii, cu bani de la buget, dar facturându-le la un preţ de 2 şi chiar 3 ori mai mari decât preţul acestora pe piaţă. Presa a scris, lucrurile aşa au stat în realitate, banul public a fost puternic dijmuit în folos privat, dar nimeni n-a fost tras la răspundere (or fi fost organele abilitate ale statului în vacanţă sau li s-a spus ’’ciocul mic’’ că aici sunt interese ’’mari’’ de partid.) Noi credem că fasolea şi vinul oferit de dl Onţanu au fost corect facturate, sau mai ştii?!