DISTRIBUIȚI

Argument
Evenimentele de după decembrie 1989 au adus în societatea românească o fugă după mirajul unei libertăți împrumutate din exterior; un exterior plin de poleiala strălucitoare a unui occident perfect la prima vedere, care, cu timpul s-a dovedit a-și trăi dramele ascunse a unui posibil viitor parastas, civilizația euro-atlantică dovedindu-și parcă deseori neputința de a-și afirma identitatea în ochii propriei conștiințe dar și în fața provocărilor venite din partea altor civilizații. Mai mult, bătrâna noastră ”Lume bună” asistă neputincioasă cum periodic au loc rupturi în propriile principii tradiționale contactul cu alte civilizații și ideologii orientale aducând din păcate adevărate drame soldate cu pierderi de vieți omenești. Avem de-a face cu o civilizație în prag de colaps, aproape muribundă și cu din ce în ce mai puțină credibilitate în a face față provocărilor și tensiunilor venite din interiorul cât și din exteriorul ei. În fața multor provocări, cu un sistem de învățământ slăbit și cu un polis într-o continuă frământare și într-o căutare a propriei identități, noi românii ne vedem puși față în față cu fel și fel de idei instrumentate parcă spre manipulare, o depărtare de calea normalului, de Dumnezeu.
Cetățeni într-o Românie a veșnicei căutări
Să începem cu realitatea primilor ani de libertate post decembristă; printre ”cuceririle” evenimentelor din 1989, numărându-se și libera circulație a persoanelor și mărfurilor în spațiul, european și nu numai. Aderarea României la UE de la 1 ianuarie 2007 a deschis calea cetățenilor români de a circula liber în spațiul uniunii, dar și companiilor economice multinaționale de a-și deschide sedii în România. Până aici totul e bine și frumos; românul având posibilitatea să circule, muncească și să trăiască în tot spațiul Uniunii Europene, dar și să aibă acces la produse străine direct în orașul, cartierul sau strada sa.
Când ”… totul pornește cu tine”
… sună ideea unei reclame la un produs multinațional care se poate auzi într-un spot TV de pe publicitatea câtorva televiziuni naționale. Un text care vrea parcă să ne spună că: ” … totul pornește cu tine, pentru că tu contezi cel mai mult; tu omule ești dumnezeul la care ne închinăm noi și pentru care noi existăm, pentru că avem nevoie de banul tău. Vorba aia … ”clientul nostru, stăpânul nostru” fiind de acum doar un vechi idiom publicitar întâlnit pe vremea ”împușcatului într-o ureche” noi vrem să te luăm pe tine omule al Mileniului III și să te proclamăm dumnezeu. Avem de-a face cu o subtilă manipulare a societății de consum actuale, care ne invită să devenim egoiști, egocentrici … fără Dumnezeu.
Când ”iepurașul” îl înlocuiește pe Isus Înviat
Mai avem nevoie de ”Sărbători Fericite?” … da doar în contextul în care Isus cel Născut este înlocuit cu Santa Claus și Isus cel Înviat cu iepurașul de Paște și cu ouăle de ciocolată. Ni se propun zilnic fel și fel de filozofii comerciale care ne invită să le adoptăm în gândire și-n viață. Țin minte că pe timpul lui Ceaușescu caravanele cinematografice organizau vizionări de filme în mediul urban și rural pentru zilele de duminică, chiar în orele în care lumea trebuia să fie la Biserică pentru Sfânta Liturghie, tocmai ca să-i determine pe oameni să nu se apropie de Dumnezeu. Acele vremuri au trecut? … Poate că doar din punct istoric. În rest nimic nou sub soare. Dovadă stau știrile ce ni se difuzează pe posturile de televiziune (manipulare) națională prin care cinema-urile părinților au fost înlocuite de cluburile ”cu program continuu” mai ales în zilele sărbătorilor mari și-n care tinere cu ”șorici gros” la buric ne urează transpirate și gâfâind că se simt foarte bine și transmit tuturor românilor ”Paște fericit!” Vai ce frumos e iepurașul!
”Ai dezlegare la promoții …”
Butonez telecomanda televizorului, printre lozincile publicitare de pe un post de manipulare națională, trezindu-mă deodată martor nedorit și incomod al unui produs publicitar media, care încearcă să-mi sugereze nici mai mult, nici mai puțin că: ”ai dezlegare la promoții”! … Un text publicitar de intoxicare în masă apărut pentru prima dată chiar în perioada Postului Mare al anului 2016. Dezlegare la ce??? Cine mă poate lega și dezlega pe mine, copil al lui Dumnezeu decât propria-mi dorință de a fi legat prin credință, speranță și iubire de Însuși Dumnezeu? Am de-a face în acest caz cu o lozincă comercială perfidă și malefică care mă invită să mă las legat de lanțurile unei noi religii … a comercialului, a banului? Acești indivizi vor să înlocuiesc Biserica cu Moll-ul și să mă pun pe mine însumi în locul Lui Dumnezeu, golindu-mi portofelul și cardul în cel mai scurt timp … ? Se poate observa prin cele spuse mai sus câteva tendințe privind modurile în care se dorește eliminarea Lui Dumnezeu din conștiințele indivizilor și construirea acele religii a omului modern, mai presus de Creator, a omului babilonian, dispus a-și construi propriul turn invincibil, propria mesianitate.
Poziția Bisericii în problema deviațiilor agnostice contemporane
În această luptă cu deviațiile hedonist-materialiste ale capitalului, Biserica nu a stat cu mâinile-n sân, Magisteriul Bisericii Catolice venind în acest sens cu soluții clare. Este nevoie de o îmbinare sănătoasă în viața creștinilor a filozofiei fides cu rațiunea ratio, Scrisoarea enciclică a Suveranului Pontif Ioan Paul al II-lea către Episcopii Bisericii Catolice cu privire la raporturile dintre credință și rațiune ”Fides et Ratio”, prezentând în capitolul al V-lea intitulat INTERVENȚIILE MAGISTERIULUI ÎN MATERIE FILOZOFICĂ, următoarele: „Sfânta Tradiție și Sfânta Scriptură constituie tezaurul unic al cuvântului lui Dumnezeu încredințat Bisericii; aderând la el, întregul popor sfânt, unit cu Păstorii săi, stăruie de-a pururi în învățătura apostolilor”.[74] … De asemenea, aceeași enciclică subliniază că: ”Magisteriul nu s-a limitat doar să arate erorile și deviațiile doctrinelor filozofice. Cu o atenție asemănătoare a voit să afirme cu tărie principiile fundamentale pentru o reînnoire autentică a gândirii filozofice, indicând și căi concrete de urmat. În sensul acesta, papa Leon al XIII-lea cu scrisoarea sa enciclică Aeterni Patris a făcut un pas de o autentică semnificație pentru viața Bisericii … Marele pontif a reluat și dezvoltat învățătura Conciliului Vatican I despre raportul dintre credință și rațiune, arătând că gândirea filozofică este o contribuție fundamentală pentru credința și știința teologică”.[78] Totodată, ”un capitol întreg din constituția Gaudium et spes constituie aproape un compendiu de antropologie biblică, izvor de inspirație și pentru filozofie. În paginile acelea se tratează despre valoarea persoanei umane creată după chipul lui Dumnezeu, se motivează demnitatea și superioritatea sa în raport cu restul creației și se arată capacitatea transcendentă a rațiunii sale.[80] De asemenea, problema ateismului este analizată în Gaudium et spes și se motivează bine erorile acelei idei filozofice, mai ales în raport cu demnitatea inalienabilă a persoanei și a libertății sale.”[81] ( Fides et Ratio, cap. 55-60)

În loc de concluzii

Ne considerăm un popor creștin, liber și indivizibil având în inimi insuflată iubirea de Dumnezeu și de aproapele. Într-o lume în care omul este transformat într-un ”Superman” și în care toate valorile morale și sociale tradiționale sunt modificate și ”personalizate” pentru a stoarce bani și a manipula mase întregi, săracul cetățean se zbate de multe ori într-o ceață ticsită de felurite ideologii din care nu poate ieși de unul singur. Să știm să alegem în cine să credem și la cine să ne închinăm pentru ca să trăim liberi și greu de manipulat. Nu de alta, dar sunt atâtea cercuri de interese în această lume care ne vor altfel.

A.M.G.D. Valeriu Ioan