DISTRIBUIȚI

Mujahedinii – muhajiruni francofoni ai Daesh,

implicati în atacurile teroriste contemporane din spatiul francofon european.

(Partea II – Comentariul & Nota Autorului)

Thomas CSINTA

COMENTARIUL AUTORULUI

[A se vedea pentru detalii si partea I: Preambul & Aprofundarea Dosarului: Mujahedinii – muhajiruni francofoni ai Daesh, implicati în atacurile teroriste contemporane din spatiul francofon european! (Partea I – Preambul & Aprofundarea Dosarului)]

Ca si asasinatele lui Yoni Palmier respectiv, ale lui Mohammed Merah, cele care sunt reprosate lui Mehdi Nemmoueche, depasec atât cadrul national (teritorial si etnic), cât si criminalitatea „standard”, de drept comun.

În primul rând, pentru ca presupusii criminali au „radacini” în mai multe state (având în vedere originea lor etnica, respectiv, tarile în care s-ar fi radicalizat cu scopul participarii lor la „Razboiul Sfânt”), iar în al doilea rând, pentru ca în cazul lor ar fi vorba de crime comandate de catre diverse grupari (d)jihadiste tentaculare (clasate teroriste), prezente în mai multe regiuni (zone geografice) ale lumii cu instabilitati social-politice.

Atrag atentia asupra faptului ca nu toate organizatile jihadiste sunt si teroriste si în concluzie, nu toti jihadistii sunt teroristi.

Jihadul este „o datorie religioasa în cadrul Islamului si în trecut în cadrul Babismului” (1844 – 1852, o mișcare religioasă reformatoare si milenarista fondata în Iran pe 23 mai 1844 – conform calendarului islamic sau al Hegirei defasurat pe 12 luni în 345 sau 355 de zile, care începe cu anul 1 al Hegirei si corespunde în calendarul solar georgian cu data de 15 iunie 622 – îneputul erei islamice, odata cu mutarea profetului Muhammad de la Mecca la Medina), fondat de catre Sayyid ʿAlī Muḥammad Šīrāzī (1819-1850) cunoscut sub numele de Bāb, un comerciant din Chiraz.

Mentionez aici si faptul ca momentan (între 22 septembrie 2017 – 11 septembrie 2018) ne aflam în anul 1439 al Hegirei, pentru ca din 12 septembrie 2018 sa fim în anul 1440.

În sfârsit, în cazul atacurilor teroriste perpetrate de catre cei 3 mentionati mai sus, dupa parerea mea, nu atât vinovatia lor putem pune la indoiala, cât lipsa de fiabilitate a probelor materiale care îi încrimineaza din dosarele (lor) de instructie.

Iar intr-un asemenea context, incertitudinea (lipsa unori elemente acuzatoare directe si fiabile), ar trebui sa fie benefice, conform principiului prezumptiei de nevinovatie, inculpatilor.

Ori, acest lucru nu s-a întâmplat nici în cazul lui Merah, care a fost „executat” pe 22 martie 2012 de catre RAID[4](Grupul de Interventie de Elita al Politiei Nationale) si nu se va întâmpla nici în cazul lui Palmier, care, a fost condamnat, dupa cum am vazut, la padeapsa maxima prevazuta de lege (închisoare pe viata, cu o perioada de siguranta de 22 de ani).

În ceea ce îl priveste pe Mehdi Nemmouche, pe acesta îl asteapta, foarte probabil, aceasi pedeapsa, cel putin, în Franta (daca nu si în Belgia?!) ca si pe Yoni Palmier, iar Mohammed Merah, ar fi fost condamnat si el, tot la închisoare pe viata (cu o perioada de siguranta de 22 de ani), daca s-ar fi predat autoritatilor politienesti (si daca practic, acest lucru ar fi fost si posibil), înaintea lansarii asaltului (asediului) asupra locuintei (apartamentului) acestuia de catre RAID[4].

În sfarsit, exista desigur o serie de elemente comune celor 3 jihadisti, si în special, originea lor magrebiana (franco–algeriana), probabila lor radicalizare în mediul carceral, trecutul lor infractional delictual (toti, multirecidivisti), esecul lor scolar si socio – profesional, respectiv, „pelerinajele” lor în diverse state musulmane (conform DGSI[1] si DGSE[6], adepte mai mult sau mai putin, al salafismului jihadist), în care ar fi urmat „cursuri” de pregatire de lupta (în tabere de „specialitate”), pentru comiterea de acte (atacuri) teroriste, cu precadere, în lumea occidentala.

Din contra, în ceea ce priveste „radicalizarea” lor în mediul carceral, putem însa sa ne punem o serie de întrebari, la care, datorita gravitatii lor, în general (si în principiu), refuzam sa raspundem, fie din ipocrizie, fie din lipsa de informare (informatie).

Sa le analizam pe scurt.

Oare, în mediul carceral poate avea loc o radicalizare, într-adevar (în sensul în care presupune DGSI[1]), care sa aiba ca efect, ulterior, comiterea de atentate (atacuri) teroriste din partea celor radicalizati?

În urma analizei numeroaselor informatii primite din mediul carceral (din partea unor, actuali sau fosti detinuti, inclusiv, de origine franco-algeriana, cu care am avut ocazia sa lucrez – sa fac cursuri), personal, eu nu cred într-o radicalizare „irationala” si „oarba”, care ar putea conduce (direct sau indirect), ca regula generala, la atentate sau asasinate teroriste.

Cert, în mediul carceral, detinutii dezorientati, vulnerabili (fragili din punct de vedere psihologic si emotional, fara educatie, fara atas familial, fara resurse financiare necesare unui trai decent, aflati în esec total atat pe plan social cât si pe plan profesional, fara „niciun viitor în libertate”, sunt mult mai usor manipulabili decat cei stabili din punct de vedere psihic si sprijiniti (sustinuti) moral, respectiv, financiar de catre membri familiilor lor.

Însa, nu putem sa nu facem abstractie de faptul ca în cazul celor 3 mentionati mai sus: Palmier, Merah si Nemmouche [considerati ca „precursori” ai (lumpen)terorismului contemporean european], ca de altfel, si în alte zeci de cazuri asemanatoare care vor urma în acest deceniu în Lumea Occidentala (si în special, în cadrul atacurilor teroriste deosebit de sângeroase din spatiul european: Franta, Germania, Marea Britanie, etc.), este vorba de delincventi amatori [deveniti ocazional „fondatori” ai (lumpen)terorismului islamist contemporan

european], ale caror acte infractionale pentru care au fost condamnati si incarcerati (înainte de actele lor criminale), erau numai delictuale (si nu criminale), adica, relativ, minore si de drept comun.

Cu alte cuvinte, în general, acestia nu sunt criminali de „profesie” si nici n-ar fi comis, vreodata, crime de sânge, motiv pentru care în cazierul lor judiciar (cel putin în Buletinul B3–accesibil societatii civile, în care sunt mentionate numai condamnarile cu executare în penitenciar egale cu 2 ani sau mai mari) nu sunt înscrise multe condamnari sau poate niciuna [A se vedea pentru detalii si articolele autorului: Cazierul Judiciar Francez (Buletinul B3 si Informatii Buletinul B2); Cazierul Judiciar Francez ].

În concluzie, acesti teroristi, par a fi mai mult decat „umani” si nu (neconditionat) niste brute, „fiare salbatice”, etc., capabili sa ucida cu sânge rece fara niciun motiv sau pentru o cauza, oarecum, deja pierduta. [A se vedea pentru detalii si articolele autorului: Adio Charlie!; Charlie’s Problem!; „Allah(o)u Akbar” (اللأكبر). Partea II. Investigatii aprofundate privind atacurile teroriste de la Paris in perioada 7-9 ianuarie 2015; „Allah(o)u Akbar” (اللأكبر). Partea III. Atacurile teroriste de la Nisa si Copenhaga; „Allah(o)u Akbar” (اللأكبر). Partea IV. Valul de atentate teroriste din 1995 si consecintele atentatelor din 2015; „Allah(o)u Akbar” (اللأكبر). Partea V. Comentariul Autorului. Atacurile teroriste din Franta si Uniunea Europeana in ultimul deceniu; Criza de identitate a Politiei Nationale Franceze! Asasinarea functionarilor de politie de la Magnanville.; Euro(lumpen)jihadologia virala, moderna. Conexiunea dintre „Gemenii de la Toulouse” si procesul lui Abdelkader Merah, respectiv, atacurile teroriste de la Manchester si Londra.; Toulouse („focar” al islamismului radical), „plânge cu lacrimi de sânge”! Verdictul în dosarele AZF Toulouse si Asasinatele lui Merah.].

În ceea ce priveste recrutarea acestora în organizatiile jihadist –teroriste, dupa parerea mea, are loc, ca regula generala, chiar si prin intermediul gardienilor (înca din mediul carceral), admisi în sistem si ei la randul lor, în baza dispozitivului de „Discriminare poztiva” din rândul populatiei franceze (dar de origina straina), cu precadere magrebiana (cu un procent destul de important în cadrul Administratiei Penitenciare), fidela islamului si de ce nu, chiar si celui extremist (radical).

Conform investigatiilor mele, exista si printre gardieni cei care au posibilitatea de a comunica „liber” cu detinutii, de a obtine informatii despre acestia din dosarele lor penale si medicale, respectiv, de a centraliza si a transmite informatii „recrutorilor” despre cei vulnerabili si potential(mente) radicalizabili.

Mai mult, chiar sa si comunice nesupravegheati cu acestia!

Astfel, nu exista nicio îndoiala ca în contextul vulnerabilitatii lor (din motivele prezentate mai sus), detinutii pot semna un pact cu „Diavolul”, pentru a-si usura detentia, aderând la diferite organisme, ritualuri, etc., islamiste (radicale, integriste, etc.), aparent, doar islamice, cu eventuale „promisiuni” în viitor (sub forma de „recunostinta”), dar asta nu înseamna neaparat, sub nicio forma, o radicalizare a lor în adevaratul inteles (sens) al cuvântului.

Pentru ca întocmai, datorita vulnerabilitatii lor (curajul nefiind o calitate a acestora), ei pot vorbi si pot deconspira eventuale planuri de atentate sau atacuri teroriste.

Cu atât ai mult cu cât dupa liberarea lor din mediul carceral, în majoritatea cazurilor, ei vor efectua sejururi („vizite turistice”) în strainatate (cu precadere în Orientul Mijlociu), pentru a afla mai multe despre islam, despre islamism, despre modul în care si-ar putea rascumpara „recunostinta”, dar, eventual, sa-si asigure si un trai decent în viitor (fara „griji materiale”), în libertate, evident.

Jihadologia contemporana pune în evidenta (din ce în ce mai mult) faptul ca delincventii vulnerabili în mediul carceral, care, ca urmare a (auto)radicalizarii lor (astazi, cca 85-90), care în libertate comit asasinatele teroriste („le sale boulot”), în general, nu sunt decat niste tapi ispasitori (sacrificati) ai unor „mentori”, aflati în spatele lor (adevarati islamisti, ucigasi cu sânge rece), membri activi („profesionisti” si de încredere) ai unor organizatii islamist–extremiste teroriste (de ideologie salafist – jihadista).

Atrag atentia si asupra faptul ca majoritatea celor atrasi în jihad (într-un fel sau altul) si în special în mediul carceral, nici macar n-au citit Coranul si n-au nicio idee clara despre ceea ce reprezinta religia islamica.

Ca urmare, acestia nu au nicicum fie adepti ai unei ideologii care nu-i reprezinta!

În sfarsit, ce s-ar putea întampla (sau ce se întampla) cu cei care nu respecta contractul de radicalizare „semnat” în mediul carceral?

Cu alte cuvinte, cu cei care sunt ajutati si sustinuti în închisoare si care din „recunostinta” se angajeaza (la fata locului, „au placard”!) în slujba „radicalizarii”, dar ulterior, dupa liberarea lor se sustrag angajamentului si dispar (sau încearca sa dispara) în natura, fara urma?

Din câte sunt informat, pronosticul lor vital va fi si el angajat, conform modelului operator de tip mafiot: „nu se stie unde, nu se stie când, nu se stie cine”!

Pentru ca „Allahu Akbar” si în concluzie, el „dispune” (prin intermediul „profetilor” sai) de mijloace „suficient de eficiente” pentru a-l pedepsi pe cel nesupus, neloial, „vinovat” de tradare.

Pe cel care abandoneaza cauza (pierduta a) „Razboiului Sfânt”.

În ceea ce îl priveste pe Mohammed Merah, miscarea (reteaua) islamist – terorista careia acesta ar fi apartinut (a lui Olivier Corel/„Emirul Alb” de la Artigat) si care l-ar fi „format” ca mujahedin – jihadist nu pare sa fi fost anihilata nici astazi (în 2018) dupa 6 ani (pe 22 martie 2012) de la moartea sa si condamnarea recenta (pe 2 noiembrie 2017) ai celor 2 presupusi complici ai sai, Abdelkader Merah (unul dintre fratii sai mai mari, care l-ar fi influentat în radicalizarea sa si ar fi condus scooterul), respectiv, Fettah Malki (un prieten al acestuia, care i-ar fi furnizat echipamentul de „razboi” utilizat în atacurile sale).

Dupa cum stim pe 2 noiembrie 2017, cei 2 au fost sanctionati sever de catre Juriul Popular Special de la Paris (compus din 7 magistrati), prezidata de catre Frank Zientara: Abdelkader Merah, cu 20 de ani de recluziune criminala, iar Fettah Malki cu 14 ani de recluziune criminala.

O perioada de siguranta de 2/3 din pedeapsa a fost mentionata în ambele cazuri.

Mentionez aici ca aceste sanctiuni sunt mult mai mici, decât cele pe care le-a solicitat în pledoaria sa pe 30 octombrie Avocatul general al acuzarii (Ministerul Public) Naïma Rudloff, adica maxime pentru fiecare inculpat: închisoare pe viata cu 22 de ani de perioada de siguranta contra lui Abdelkader Merah si 20 de ani de

recluziune criminala cu o perioada de siguranta de 2/3 din pedeapsa contra lui Fettah Malki. [A se vedea pentru detalii si articolul autorului: Toulouse („focar” al islamismului radical), „plânge cu lacrimi de sânge”! Verdictul în dosarele AZF Toulouse si Asasinatele lui Merah.].

În sfârsit, dovada ca „nucleul dur” al focarului din Artigat nu s-ar fi stins, este si faptul ca recent, în cartierele Cantepau si Rayssac la Albi (Prefectura Departamentului Tarn, Regiunea administrativa Midi-Pyrénées, sudul Frantei), 3 persoane (2 barbati si o femeie, numele carora nu le putem face publice pentru pastrarea secretului de instructie) au fost interpelate de catre functionarii de politie de la DGSI [1] (asistati de catre trupele speciale de interventie, de elita, ale Politiei Nationale RAID[4]) din ordinul Sectiei Antiteroriste al Parchetului de la Paris, pentru ca acestia ar putea fi membri unei celule teroriste care sa faca parte din miscaea islamista (salafist – jihadista) de la Toulouse, care „graviteaza”, înca, în jurul lui Mohammed Merah.

Din informatiile pe care le detin din surse apropiate dosarului, se pare ca cei 3 indivizi erau supravegheati (monitorizati) de catre politistii de la Sectia Antiterorista înca din septembrie 2013, când acestia ar fi plecat pentru un scurt sejur (de 3 luni) în Siria, revenind în Franta (separat), în 2014, în perioada aprilie – mai.

Celula ar fi în „legatura directa” cu Thomas Barnouin (fost Martor al lui Iehova, convertit la Islam cu numele de mujahedin Abdelhakim si fost student a Universtatii din Medina – Arabia Saudita), cunoscut autoritatilor politienesti ca un simpatizant (împreuna cu parintii sai, profesori), al razboiului (civil) din Siria si era suspectata de pregatirea unor atacuri (asasinate) teroriste islamiste pe teritoriul national (francez).

Condamnat în 2009 la 5 ani de închisoare pentru apartenenta sa la o „intreprindere” (organizatie) terorista (al „Emirului Alb”– Olivier Corel, predicatorul franco – sirian din Artigat) împreuna cu Sabri Essid (salafist–jihadist frate vitreg cu fratii Abdelkader si Mohammed Merah în urma castoriei mamei acestora, Zoulika Merah cu tatal acestuia, Mohamed Essid – devenit „călău” al Statului Islamic) si „asociatul” sau Imad Djebali, Barnouin va pastra legatura cu Clanul Emirului Alb, interpelat si el, îmreuna cu sotia sa Nadia Corel si cu alti membri fideli (Stéphane Lelièvre, Imad Djebali, Mohamed Megherbi şi Anouar el Madhi) pe 15 februarie 2013, din ordinul magistraţilor parizieni antiterorişti (judecători de instrucţie), Jean-Louis Bruguière, Marc Trévidi şi Philippe Coirre. [A se vedea pentru detalii si articolele autorului: Euro(lumpen)jihadologia virala, moderna. Conexiunea dintre „Gemenii de la Toulouse” si procesul lui Abdelkader Merah, respectiv, atacurile teroriste de la Manchester si Londra.; Toulouse („focar” al islamismului radical), „plânge cu lacrimi de sânge”! Verdictul în dosarele AZF Toulouse si Asasinatele lui Merah.].

Un alt eveniment iesit din comun care succede atacurile teroriste ale lui Mohammed Merah este arestarea pe 21 decembrie 2013, de catre functionarii de politie de la PJ[2] (Politia Judiciara, al DCPJ[2] –Directia Centrala a Politiei Judiciare), BRB (Brigada de Reprimare a Bandidtismului, apartinând DCPJ) si BRI[5] (Brigada de Reprimare si Interventie–Brigada Antigang) Toulouse, a 4 indivizi (cu varstele de 18, 20, 26 si 27 de ani, pe care nu-i putem nominaliza pentru pastrarea secretului de instructie), suspectati ca ar fi comis 7 jafuri armate în regiunea urbana Toulouse – Toulouse Métropole (într-un un magazin Lidl, pe 16 mai; într-un magazin Carrefour, pe 19 iunie; într-un un restaurant Qiock, pe 23 iunie si altul, pe 5 august; într-un alt magazin Lidl, pe 9 august; într-un supermarket Aldi, pe

7 septembrie, respectiv, într-un alt Quick, pe 20 octombrie), pentru un prejudiciu material (total) de cca 55-57.000 €.

Din lipsa de probe materiale „solide” (fiabile) si având în vedere faptul ca aceste persoane erau „neconuscute serviciilor de politie”, la interventia avocatilor acestora Chorier, Legros-Gimbert si Derieux, suspectii au fost pusi în libertate.

Însa, pe 19 iunie anul trecut 3 dintre ei sunt din nou arestati si încarcerati în preventiv, de catre Judecatorul de Instructie Nicole Bergougnan, la sesizarea Procurorului Republicii Michel Valet, pentru ca autoritatile politice si judiciare ar fi în posesia unor informatii conform carora suspectii ar fi „în legatura” directa cu o „intreprindere terorista” pe care ar finanta-o prin intermediul infractiunilor de drept comun (în special, jaful armat).

Din contra, cel mai tânar dintre ei (aparat de catre Alexandre Martin, un bun avocat penalist „pe cale de afirmare”, pe care am avut ocazia sa-l urmaresc înplina „desfasurare”), a fost lasat în libertate, pentru ca acesta ar fi putut demonstra cu „dovezi solide” (stampilele de pe filele pasaportului sau), ca la data comiterii anumitor atacuri el se afla în Tunisia, respectiv, în Turicia, la rude (în vizita cu „scop turistic”).

Însa, întocmai acest lucru ar putea indica apartenenta sa la o întreprindere (organizatie terorista) si finantarea acesteia, pentru ca în trecut si ceilalti arestati (suspecti) ar fi facut sejururi mai scurte sau mai lungi în Turcia (frontaliera cu Siria), mai mult sau mai putin costisitoare, suportate în întregime din „bugetul” lor, comun.

În încheiere, merita sa subliniez si faptul ca „traiectoria” socio-profesionala, respectiv, cea judiciara, a jihadistilor europeni francofoni, „fondatori” ai (lumpen)terorismului contemporan, este, oarecum, asemanatoare, iar între acestia exista o oarecare corelatie, mai mult sau mai putin „tare” (vizualizabila printr-un „graf” (ne)orientat jihadist), pusa în evidenta clara, în particular, în cadrul nebuloasei (galaxiei) jihadiste franco–belgiene care a generat dupa atacul terorist al lui Mohammed Merah (Toulouse Métropole – Toulouse si Montauban: pe 11, 15, 19 martie 2012) si al lui Mehdi Nemmouche (Bruxelles: pe 24 mai 2014), o serie de alte atacuri teroriste islamiste deosebit de sângeroase: la Paris (între 7-9 ianuarie 2015 la Charlie Hebdo, Montrouge, respectiv, Hyper Cacher Center, revendicate de catre AQPA – Al Qaeda în Peninsula Arabica bazata în Yemen si Statul Islamic/17 morti, dintre 9 jurnalisti si 3 politisti, respectiv, 21 de raniti – cei 3 teroristi, fratii Chérif si Saïd Kouachi, respectiv, Amedy Coulibaly – ucisi de catre politistii de la BRI[5], RAID[4] si GIGN[7], iar pe 13 noiembrie la Stade de France, Sala de Spectacole Bataclan, berariile Le Petit Cambodge si Le Carillon, cafeneaua Bonne Bière si restaurantul Casa Nostra, barul La Belle Équipe si beraria-restaurantul Comptoir Volta, revendicate de catre Statul Islamic/130 de morti, dintre care 106 francezi si 413 raniti – 7 teroristi: Bilal Hadfi, Brahim Abdeslam, Chakib Akrouh, Abdelhamid Abaaoud, Ismaël Omar Mostefaï, Samy Amimour si Foued Mohamed-Aggad – ucisi de catre politistii de la BRI si RAID), la Nisa (pe 14 iulie 2016, de ziua nationala a Frantei, pe Promenade des Anglais, revendicat de catre Statul Islamic/86 de morti si 458 de raniti–teroristul Mohamed Lahouaiej-Bouhlel–ucis de catre politistii de la Politia Nationala), la Bruxelles (pe 22 martie 2016 pe Aeroportul Bruxelles – Zawentem si în metroul metropolitan la statia Maelbeek, revendicate de catre Statul Islamic, comise de catre 3 teroristi–kamikaze: Najim Laachraoui, Ibrahim si Khalid El Bakraoui, Mohamed Abrini/32 de morti si 340 de raniti), cu o „prelungire prin continuitate” la Berlin (pe 19 decembrie 2016 în Breitscheidplatz din Charlottenbourg, revendicat de catre Statul Islamic/12 morti, dintre care 7 germani si 56 de raniti–teroristul Anis Ben Amri–ucis în gara Sesto San Giovanni din regiunea urbana Milano de catre o

patrula de carabineri, în timpul unui control de rutina), la Londra (pe 22 martie la Westminster–Big Ben, revendicat de catre Statul Islamic/5 morti–3 britanic, 1 american si 1 român, respectiv, 44 de raniti – teroristul Khalid Masood ucis de catre membri Garzi de Protectie si Parlamentara, iar pe 3 iunie pe London Bridge si la Borough Market, revendicat de catre Statul Islamic/8 morti dintre care 3 francezi, 2 australieni si cate un britanic, canadian si spaniol, respectiv, 48 de raniti dintre care 21 în stare grava – 3 presupusi teroristi arestati si inculpati: Youssef Zaghba, Rachid Redouane si Khuram Shazad Butt), respectiv, la Manchester (pe 22 mai 2017, dupa concertul lui Ariana Grande din Manchester Arena, revendicat de catre Statul Islamic/23 de morti si 512 raniti – comis de catre teroristul – kamikaze Salman Abedi), pentru ca pe 1 octombrie 2017, teroristul islamist tunisian Ahmed Hanachi (n. 1987 la Zarzouna, Guvernoratul Bizerte în Tunisia, fara domiciliu fix, expulzat în repetate rânduri din Europa si aparent fara niciun fel de semne de radicalizare) sa ucida cu o arma alba (cutit de bucatarie având o lama de cca 20cm lungime) 2 tinere, verisoare (Mauranne Harel–în vârsa de 21 de ani, studenta în anul 3 la facultatea de Medicina la Marsilia si Laura Paumier–în vâtsa de 21 de ani, studenta în anul 2 la Scoala de Infirmiere la Lyon) la Gara Saint-Charles din Marsilia, în jurul orei 13h45.

Cu acest eveniment sângeros, începând cu 2015, numarul persoanelor ucise în atacuri teroriste islamiste în Franta devine 241.

Revendicat de catre Statul Islamic, atacul are loc pe 1 octombrie, adica în ziua care precede deschiderea procesului complicilor lui Mohammed Merah [care în zilele de 11, 15 si 19 martie 2012 a ucis 7 persoane – 3 militari si 4 persoane de confesiune evreiasca, a se vedea pentru detalii si articolul autorului: Thomas CSINTA: Adevarul despre drama terorista de la Toulouse (Partea I); Thomas CSINTA: Adevarul despre drama terorista de la Toulouse (Partea II)], fratele acestuia, Abdelkader Merah si Fettah Malki, prietenul acestuia, care se va desfasura de altfel, în perioada 2 – 30 octombrie 2017.

Atacatorul este ucis de catre un militar (caporal, în vârsta de 24 de ani) rezervist în cadrul Companiei a 5-a (creata în 2002 si formata din 12 ofiteri, 34 subofiteri si 64 militari profesionisti) al Primului Regiment de Geniu apartinând Legiunii Straine (REG), bazat la Laudun (Departamentul Gard, în sudul Frantei), în cadrul „Operatiunii Sentinelle” al Armatei francez (creata dupa atacurile teroriste din 7-9 ianuarie 2015 de la Charlie Hebdo si supermarketul evreiesc Hyper Cacher Center, consolidat dupa atacurile teroriste de la Paris din 13 noiembrie 2015, a se vedea pentru detalii si articolele autorului: Adio Charlie!; „Allah(o)u Akbar” (اللأكبر). Partea II. Investigatii aprofundate privind atacurile teroriste de la Paris in perioada 7-9 ianuarie 2015].

Îndoctrinat, probabil de catre fratele sau Anis Hanachi care a combatut în Irak si Siria în cadrul Daesh în perioada 2014-2016 (arestat pe 7 octombrie 2017 în nordul Italiei ca urmare a unui mandat de arestare emis de catre autoritatile judiciare antiteroriste franceze) si extradat în Franta pe 3 noiembrie, Ahmed (consumator de droguri, divortat, fara loc de munca, care s-ar fi facut pregatit si el pentru jihadul terorist în teritoriile irako-siriene si care ar fi fost arestat de 7 ori din 2005 pentru delicte „minore” comise la Marsilia, Toulon, Lyon si Grenoble) ar fi petrecut noaptea de 29-30 septembrie în arest preventiv, ca urmare a comiterii unui furt dintr-un magazin (un bluzon în valoare de 39€).

În cursul zilei urmatoare, pe 8 octombrie, celalat frate de-al lui, Anouar Hanachi, împreuna cu sotia, sunt si ei arestati la frontiera italo– elvetiana la centrul de retentie de la Chiasso (Elvetia) de unde urmau sa fie expulzati în Tunisia.
va urma