DISTRIBUIȚI

Thomas CSINTA
Profesor de Matematici Aplicate in Stiinte Ingineresti si Social-Economice
Consultant stiintific in invatamant si cercetare de pe langa CGE
(Conférence des Grandes Ecoles)
Director de Cercetare MASS
(Matelatici Aplicate in Stiinte Sociale-Sociologie Matematica/Comportament deviant)
Director de Studii
CUFR ROMANIA
Jurnalist francez de Investigatii Criminale
INVESTIGATIE JURNALISTICA
Atasat de presa Franta (Paris)
Grupul de Presa al Politiei Capitalei (Bucuresti)
Ziarul Necenzurat (Anchete, Dezvaluiri)
Jurnalul Bucurestiului
Radio Metafora (Seattle, SUA)
Ziarul Realitatea
Monitorul Organizatiei pentru Apararea Drepturilor Omului (Natiunile Unite)

APR14
Philadelphia Experiment. O experienta care nu a avut loc!
Scris de Thomas CSINTA. Posted in Dezvaluir
Cu sapte decenii in urma, in octombrie 1943, „Eldridge” (nr.matricol DE173), nava de razboi specializata in protectia contra atacurilor submarine si aeriene a US Navy (Fortele Navale Americane), disparea din arsenalul militar al acestuia, cu intregul sau echipaj aflat la bord, in Portul Philadelphia (Pensilvania), pentru a reaparea cateva minute mai tarziu in Portul Norfolk (Virginia), la 400 de km departare de acesta.
Nu exista niciun document oficial al US Navy care sa ateste realizarea unei asemenea experiente de catre ONR (Office of Naval Reaserch), cnoscut sub numele de «Philadelphia Experiment», la baza careia ar sta TUC (Teoria Unificata a Campului), elaborata de catre Albert Einstein intre 1925 – 1927 !
Exista insa documente neoficiale si marturii ale unor persoane, mai mult sau mai putin demne de incredere, care pun la indoiala faptul ca Philadelphia Experiment nu ar fi avut loc si, nu se indoiesc nici de consecintele sale dramatice asupra echipajului aflat la bord.

PREAMBUL

Principalul personaj privind investigatiile in legatura cu Philadelphia Experiment, este, un oarecare Dr. Morris Ketchum Jessup (numele si a unuia dintre cele mai indepartate puncte in Nordul Groenlandei), originar din Rockville (Indiana) nascut pe 20 martie 1890!
Om de stiinta, mai mult decat misterios, desfasurand tot felul de activitati in astronomie, astrofizica, matematica, literatura stiintifico-fantastica, etc., Dr. Jessup era un pasionat, un voluntar, in tot ceea ce facea si, nu a cautat niciodata sa se faca cunoscut pentru rezultatele cercetarilor sale !
Cu atat mai mult, nici sa obtina intr-un fel sau altul profituri materiale de pe urma lor!
Conform unor documente oficiale, foarte probabil ca Dr. Jessup la varsta de 17 ani s-a inrolat in US Army contra Puterilor Centrale, in timpul Primului Razboi Mondial, obtinand gradul de sergent.

Dupa razboi isi termina studiile universitare devenind profesor de astronomie si matematica la Universitatea Dracke (Des Moins, Iowa), apoi la Universitatea Michigan la Ann Arbor.
La sfarsitul anilor 20, in timpul pregatirii tezei sale de doctorat, Dr. Jessup are ocazia sa insoteasca o echipa de cercetatori afectati la Observatorul Astronomic «Lamont-Hussey» din Bloemfontein (Capitala Provinciei Orange) in Africa de Sud.
Gratie telecopului optic de care dispunea acest observator, cel mai puternic instrument de cercetare pe atunci al spatiului cosmic din emisfera sudica, Dr. Jessup urmeaza un program de cercetare in cadrul caruia sunt descoperite mai multe stele duble figurand in catalogul «Royal Astronomical Society» de la Londra.
Revenind in Statele Unite, el publica lucrarile sale (tematica tezei sale de doctorat) in 1933.
In timpul marii crize economice, paraseste mediul universitar, Ministerul american al Agriculturii insarcinandu-l cu “studiul resurselor de cauciuc brut in bazinul superior al Amazonului”!
Dupa terminarea misiunii sale in Jungla, Dr. Jessup este angajat ca fotograf de catre “Carnegie Institute” la Washington care organiza pe atunci o expeditie arheologica destinata studiului ruinelor maya in America Centrala (aproape de fluviul Rio Usumacinta, la Palenque, declarat in 1987 patrimoniu mondial UNESCO, Statul Chiapas, Mexic, respectiv, in masivul muntos “Montes de Maria” la Palenque-San Basilio, declarat in 2005 capodopera a patrimoniului umanitatii UNESCO, nordul Columbiei).
La revenira in SUA, el va studia timp indelungat vestigiile incase si pre-incase din Peru.
La inceputul anilor 50 incepe sa studieze UFO (Unidentified Flying Oject – Obiectele Zburatoare Neidentificate), iar pe 13 ianuarie 1955 publica o lucrare intitulata « Subiectul UFO » (Citadel Press), in care cu precadere, el se intereseaza de sursele de energie utilizate de catre aceste obiecte.

Aceasta carte, reeditata in toamna aceluiasi an, avea sa devina punctul de plecare pentru ancheta «Philadelphia Experiment» !
Pentru ca, studiind-o cu un deosebit interes, pe la mijlocul lunii octombrie, un alt oarecare Carlos Miguel Allende, un tip enigmatic, adreseaza lui Dr. Jessup o scrisoare expediata din Pensilvania, redactata stangaci cu tot felul de ustensile de scris, cu toate culorile, cu tot felul de caractere, cu majuscule inutile si greseli de ortografie, respectiv, de punctuatie, in care îi atrage atentia acestuia din urma cu tematici privind « unificarea campurilor », respectiv, « calatoriile spatiale» !
Ocupat cu conferintele sale, precum si cu redactarea celei de-a doua carti, intitulata : «Farfuriile zburatoare si Biblia», Jessup nu i-a raspuns lui Allende !
Nu peste mult timp insa, pe 13 ianuarie 1956, exact la un an de la publicarea primei sale carti, el primeste o noua scrisoare din partea lui Allende, inspirata din conferintele sale, redactatata in acelasi stil incoerent, semnata de aceasta data : «Carl M. Allen», expediata cu aceasi adresa din Pensilvania : «R.D. N°1, Box 223, New Kensington » si postata la Gainesville (Texas)!
In aceasta scrisoare care a fost pusa la dispozitia lui Charles Berlitz (un reputat investigator ale fenomenelor paranormale si autor de carti) de catre Dr. Reilly H. Crabb, Directorul Fundatiei pentru Cercetarile Parastiintifice si publicata ulterior in 1962, Allen (Allende), care se adreseaza lui Jessup cu : «Draga Dr. Jessup », face referiri la cercetarile lui Albert Einstein privind «Teoria Campului Unificat» (TCU) din perioada 1925-1927 si mentioneaza ca ele desi finalizate, ar fi ramas incomplete pentru ca el, un mare pacifist fiind, ar fi fost terorizat de consecintele dramatice ale acesteia.

Tot aici pomeneste si de B Russe (foarte probabil Bertrand Russel) cu care Einstein a intretinut relatii amicale, a avut o serie de discutii si dezbateri pe tema TCU si cu care el ar fi fost la originea elaborararii primului tratat de neproliferare a armelor nucleare.
Conform celor mentionate de catre Allen, din contra, Russel, ar fi afirmat ca teoria lui Einstein ar fi completa, doar ca Omul nu ar fi pregatit sa-i utilizeze aplicatiile practice decat dupa cel de-al treilea razboi mondial.
In aceasta scrisoare, el va face referiri si la un prieten « intim » al sau pe care il numeste „Dr. Franklin Reno” si care se pare ca a fost identificat de catre Berlitz in urma unor investigatii extrem de minutioase, numindu-l din motive de securitate „Dr. Rinerhart”.
Acest misterios om de stiinta, care nu este o inventie a lui Allen, care credea ca stie « mult prea multe » pentru a trai in pace si liniste, a existat intr-adevar si, el a si decedat nu de mult timp.
Despre acesta, Allen afirma ca ar fi lucrat pentru US Navy si ca rezultatele cercetarilor sale ar fi fost utilizate pentru disparitia navelor de tip Destroyer si a echipajelor sale in octombrie 1943.
Ca din cele ce a retinut el de la «prietenul» lui, ar fi fost vorba de « niste campuri magnetice extrem de intense » care ar fi permis acest lucru.
In sfarsit, in ultima parte a acestei scrisori aduce vorba si de baza navala a US Navy din Philadelphia si incita pe Dr. Jessup sa investigheze in jurul misteriosului experiment efectuat cu vasul experimental « DE173 », cu atat mai mult cu cat el da si detalii, mentionand numele unor persoane care au asistat direct sau indirect la eveniment, cum ar un capitan de vas (Contra-Amiralul Rawson Bennett), doi dintre membri ai echipajului (Richard Price «Splicey», si un oarecare Connally) si Secundul Mowsely de pe vaporul pe care el era angajat pe atunci.
Evident, aceasta scrisoare o pune pe Dr. Jessup pe ganduri, insa fiind prins cu alte cercetari mult mai importante si concrete, experimentul din Philadelphia «il claseaza» pentru moment.

Totusi, îi trimite o carte postala prin care il «preseaza» pe Allende sa-i trimita cateva «probe materiale».
Insa, probabil fara sa fi ajuns la destinatar, pe 25 mai 1956, el primeste o a treia scrisoare din partea lui Allende, aceasta postata la DuBois (Clearfilden, Pensilvanbia) la cca 150 de km nord de Pittsburgh.
In aceasta scrisoare revine cu detalii necunoscute pana atunci despre ORN (Office Reaserch Naval – Biroul de Cercetari al Marinei Militare Americane), precum si despre Burke, fost director al acestuia, iar ulterior patronul US Navy.
Si ca sa faca legatura cu UFO, in incheiere, Allen se intreaba daca nu cumva cercetarile efectuate de catre US Navy au servit pentru construirea UFO-urilor de catre US Army cu ajutorul unor institutii stiintifice guvernamentale secrete, « de inalt nivel »!
Citind, recitind si analizand scrisorile lui C. M. Allende (Allen), trebuie sa recunosc ca niciodata nu am citit ceva mai incoerent, lipsit de « coloana vertebrala » si nimic concret.
Ele sunt un amalgam de informatii despre diverse teorii stiintifice (publicate sau nu), vulgarizate mai mult sau mai putin (in faza de elaborare), despre diferite personaje care in realitate nu exista, iar daca exista, sunt imposibil de identificat!
Cu atat mai putin de gasit si de contactat.
Confuziile si erorile stintifice, respectiv, diletantismul „feroce” a lui Allen in materie, sunt prezente la tot pasul !
Cred ca singurul lor rol “benefic” este de a incita un investigator (capabil!) sa faca ordine intr-un domeniu plin de mister, clasat « top secret » de catre autoritatile americane insarcinate cu supravegherea programelor de cercetare al ORN.
Este exact ceea ce au facut Berlitz si Moore.

APROFUNDAREA DOSARULUI

Nave invizibile, echipaje care dispar!
Evenimente stranii, terifiante !
Conform unui raport a lui Vincent Gaddis publicat in cartea sa „Orizonturi Invizibile”, aparut in 1964, Jessup gandea ca scrisorile lui Allende nu sunt decat niste mistificari sau divagatii ale unui spirit «simplu» !
Si totusi, cu ceva timp inainte ca Allende „sa-l felicite” pe Dr. Jessup pentru cartea sa legata de fenomenele UFO, la sfarsitul lunnii iulie 1955 el expediaza prin posta un exemplar al cartii lui Jessup, Amiralului N. Furth de la ORN (Wahsnigton 25, D.C.) care este receptionat de catre maiorul Darrell L. Ritter, ofiter insarcinat cu cercetarile de aeronautica.
Pe stampila postei de expediere putem citi : Seminole, Texas, 1955 !
Aceasta carte, pastrata cu grija de catre Ritter ajunge ulterior in mainile comandantului George W. Hoover, un ofiter de la ORN si capitanului Sidney Sherby, angajat nu de mult la ORN, amandoi profund implicati intr-un proiect al US Navy cu numele de cod «Vanguard», prin intermediul caruia americanii urmareau trimiterea primului satelit in jurul Pamantului pentru studiul «antigravitatii» !
In primavara anului 1957, Dr. Jessup este contactat de catre cei doi ofiteri prin intermediul unei scrisori si este invitat la sediul ORN, unde el descopera surprins exemplarul cartii sale cu comentarii si adaugiri pe foile ei, in mare, aceleasi pe care Allende le face cunoscut in scrisorile sale !

Exista unele marturii de incredere (pe care nu le putem mentiona din pacate) conform carora Dr. Jessup a fost nu odata ci de trei ori convocat la ORN si nu atat pentru cele ce scria in cartea sa, cat pentru comentariile lui Allende de pe filele ei !
Astfel, Hoover a solicitat lui Jessup sa aprobe « rescrierea » cartii cu comentariile lui Allende, intr-un numar limitat pentru ca ea sa poata fi cititia si de alti inalti responsabili ai US Navy.
Reproducerea ei (in care era erau integrate si scrisorile lui Allende catre Dr. Jessup) printr-un procedeu sofisticat, lent si laborios (inainte de era Xerox-ului) pe o hartie format :21×29,7, dupa dactilografiere de catre Miss Michelle-Ann Dunn, secretara personala a lui Austin N. Stanton, a fost realizata de catre Varo Manufacturing Compagny din Graland (Texas).
In cartea sa, Berlitz afirma ca una dintre sursele sale contesta ca Miss Dunn ar fi facut aceasta dactilografiere, pentru ca Stanton, pe atunci Presedintele Varo Manufacturing Company, sustinea ca ea nu a fost angajata decat temporar!
In sfarsit, 127 de exemplare au fost tiparite din aceasta noua versiune a cartii lui Dr. Jessup (cu toate ca unele surse ne indica numai 12, respectiv, 25) care au fost puse in circulatie (cu circuit inchis!) in mediile militare din Washington, printre inaltii functionari ai US Army si US Navy.
Surse demne de incredere din anturajul lui Jessup afirma ca dupa primirea noii versiuni a cartii sale (in trei exemplare !) de la Varo Manufacturing Co., el incepe sa examineze cu mare atentie comentariile lui Allende, reflectand zeci si zeci de ore in sir la ceea ce a fost sau ar fi putut fi Philadelphia Experiment!
Nici interesul lui Hoover si Sherby pentru Allende nu este de neglijat.
Hoover se pare ca a incercat sa dea de urma lui, la adresa comunicata lui Jessup in scrisorile sale, insa fara succes.
Tot cu esec se vor solda si cautarile unui prieten a lui Dr. Jessup.
Vecinii si-au adus aminte de un oarecare individ Carlos sau Carl care ar fi trait pe acolo in compania unui cuplu in varsta, cu ceva timp in urma.
Nu peste mult timp dupa disparitia lui Allende, cuplul s-a mutat si el in alta parte, nelasand nici o adresa « prin vecini ».

Merita sa mentionam insa ca, Dr. Jessup, un astrofizician confirmat, nu a inteles niciodata interesul lui US Navy pentru Allende si nici pentru scrisorile sale incoerente in care vorbea de «baliverne (dupa aprecierea Amiralului N. Furth)».
Este foarte greu de apreciat si efectul pe care l-a avut asupra lui acest eveniment deosebit, neasteptat, « bivalent » Allende – US Navy.
Cu atat mai mult cu cat, cam in aceasi perioada el a fost victima unui accident de masina destul de grav si dificultatile sale conjugale l-au traumatizat si psihic, in urma carora nu s-a refcaut complet niciodata.
In 1958, dupa ce sperantele sale de a intreprinde o noua explorare ale craterelor mexicane (din lipsa de fonduri), Jessup se retrage din invatamant, consacrandu-se scrierilor sale.
Dezamagit de viata, de realizarile si rezultatele sale stiintifice, devenind depresiv din cauza «traiului ca o leguma », dupa implinirea varstei de 59 de ani, pe la mijlocul lunii aprilie, Dr. Jessup decide sa-si puna capat zilelor.
Pe 20 aprilie 1959, catre orele 18H30 este gasit in coma, intoxicat cu CO la volanul masinii sale garate in zona rurala Dade County, nu departe de locuinta sa din Coral Gables.
Moare in timpul transferului sau la spital.
Desi aparent este vorba de o sinucidere, Berlitz aduce dovezi certe contra acestui diagnostic care vor convinge multi dintre cei din anturajul lui.
Moartea lui Dr. Jessup nu pune insa capat investigatiilor privind Philadelphia Experiment.
Cartea lui in noua versiune, circuland «liber» prin institutiile militare ale US Army, a aprins si alte spirite !
Si nu chiar fara niciun rost.
Pentru ca din scrisorile lui Allende (Allen) putem retine trei ipotze diferite :
1. Nava expertimentala «DE173» de la baza navala a US Navy din Philadelphia ca si scrisorile lui sunt produsul imaginatiei umane, deci nico concluzie nu poate fi trasa din ele.
2. Scrisorile sale descriu cu exactitate si certitudine cele intamplate, deci evenimentul Philadelphia Experiment este real.
3. Exista un «sambure de adevar» in scrisorile lui, dar faptele sunt exagerate si deformate.
Dupa parerea lui Berlitz, in ciuda incoerentei lui Allende, exista o serie de elemente in scrisorile sale destul de concrete care permit deschiderea unei anchete !
Iata-le :
1. Albert Einstein ar fi elaborat TCU intre 1925-1927, dar nu a finalizat-o pentru ca considera ca omenirea nu este pregatita pentru aplicatiile practice ale acesteia, ceea ce putea confirma si Bertrand Russel
2. Principiile TCU au fost verificate practic de catre US Navy in cursul celui de-al Doilea Razboi Mondial, iar un om de stiinta Dr. Franklin Reno (Dr. Rinehart), un «prieten» al lui Allende ar fi contribuit direct la acest eveniment.
3. Aplicatiile practice ale acestora ar fi avut ca efect disparitia navei DE173 de la baza navala US Navy din Portul Philadelphia cu intregul sau echipaj in octombrie 1943, datorital « unui camp de forte de energie din jurul navei».
Cei de pe nava puteau sa se vada intre ei, insa cei aflati in afara «campului de forta de energie» nu puteau distinge decat vag forma vasului, pana cand el a devenit invizibil.
«Acest camp de forte generator de invizibilitate» ar fi avut un efect dezastruos asupra echipajului, in ciuda faptului ca experienta a fost un succes!
4. Un loc special a fost rezervat vasului experimental in Portul Philadelphia
5. Allende afirma ca chiar el ar fi asistat la o parte din experienta de pe vaporul “Andrew Furuseth”, apartinand companiei Matson din Norfolk si ca in compania sa s-ar fi aflat trei martori: Secundul Mowsely, Richard “Splicey” Price, atunci in varsta de 18-19 ani, un tanar marinar originar din Roanoke (Virginia) si un oarecare Connally din Noua Anglie (eventual din Boston)
6. Contra-Amiralul Rawson Bennett, devenit seful Serviciului de Cercetari al US Navy ar fi in masura sa confirme autenticitatea experientei
7. Nava experimentala a disparut din Portul Philadelphia si a reaparut in Portul Norfolk, pentru ca peste cateva minute sa reapara din nou in Portul Philadelphia.
8. Allende preciseaza ca ORN-ul pe atunci era sub directia lui Burke, care la data cand adresa scrisorile sale lui Dr. Jessup (1956) era patronul la US Navy.
9. In afara de adresa lui, comunicata si lui Jessup, el transmite si informatia conform careia el ar fi avut numarul de inmatriculare in registrele marinei comerciale :Z416175, conform certificatului de aptitudini pe numele de Carl Allen, delivrata de catre autoritatile portuare din New York
10. Faptul ca el a fost angajat pe vaporul «Andrew Furuseth» (cca sase luni) in momentul derularii experientei din Philadelphia si ca de-a lungul timpului a calatorit mult, lucrand pe mai multe nave comerciale
In sfarsit, mai exista inca un amanunt care merita toata atentia !
In scrisorile sale, Allende vorbeste de un proiect la care Jessup a participat in martie 1955, legat de UFO !

In realitate, am descoperit ca ar fi fost vorba de fapt de altceva !
De reuniunea din 17 martie 1955 la Washington («Project Orbiter Committee»), la care el nu a participat, dar membri caruia l-au contactat.
La aceasta reuniune au participat o serie de personalitati, iar unul dintre ei (cel putin !) ar fi putut fi cunoscut de catre Allende !
Pentru ca Jessup nu a vorbit niciodata in cadrul conferintelor sale de aceasta reuniune !
Sau, cel putin nu si-a amintit sa fi vorbit vreodata !
Atunci de la cine stia Allende de aceasta reuniune ?
Iata lista celor prezenti : Frédérick C. Durant III (Arthur D. Little inc.), James B. Kendrick (Aerophysics Delelopment Corp.), Wiliam A. Giardiani (Alabama Tool and Die), Philippe W. Newton (Ministerul Apararii), Werner von Braun (ABMA), Cdt. Robert C. Traux (USN), Liston Tatum (IBM), Austin W. Stanton (Varo, Inc.), Fred L. Whipple (Harvard University), George W. Petri (IBM), Lowel O. Anderson (BRN), Milton W. Rosen (NRL).
Sa analizam acum, fiecare dintre personajele de care vorbeste Allende in scrisorile lui.
Incepand cu anii 60, numerosi anchetatori s-a lansat in verificarea afirmatiilor lui Allende, dar fara succes.
Pentru ca ele ar fi trebuit sa fie confirmate, deja, in primul rand, chiar de catre el.
El insa, era total « insesizabil » !
Motiv pentru care au existat destui impostori, unii dintre ei postand scrisorile lor chiar din New Kensington, unde teoretic ar fi locuit Allende.
Altii au ajuns sa nege chiar si existenta lui, imaginand in spatele acestei afaceri o masinatie a serviciilor secrete ale US Navy pentru discreditarea cercetarilor private in materie de UFO.
In identificarea lui Allende, rolul lui Berlitz este impresionant.
Dupa lungi si obositoare anchete care nu au condus la niciun rezultat, „raspunsul îi cade deodata din cer”.
El este furnizat de catre Jim Lorenzen, directorul APRO (Aerial Phenomenon Research Organisation) din Toucson (Arizona), unul dintre primele persoane contactate.
El facea cunoscut lui Berlitz ca APRO Journal a publicat in 1969 o istorie care l-ar putea interesa.

Si anume : „Un oarecare Allende s-a prezentat in localurile APRO care avea o serie de revelatii de facut in legatura cu o experienta efectuata de US Navy in octombrie 1943 in Portul Philadelphia”.
Lorenzen trimite lui Berlitz fotografia lui Allende, facuta cu ocazia visitei sale la sediul Organizatiei!
Insa, la plecare nu i-a lasat coordonatele.
Cam peste o luna el primeste si un curier al acestuia care soseste la sediul APRO, fiind marcat pe verso o adresa a lui Allende, care Lorenzen transmite lui Berlitz.
In ciuda unei voluminoase corespondence si lungi conversatii telefonice cu Allende, lui Berlitz i-a fost extrem de dificil sa-l descrie cu precizie „omul care se numea Carlos Allende”.
Un barbat de cca 1,80m inaltime, slab si «uscat», brunet cu «fruntea inalta» (chelie importanta), mai mult suspicios, adept al monologului, cu un suris «foarte amabil», deschis catre nou, receptiv.
Cand se incurca sau se simtea «incoltit» si «pierdea teren», prefera sa schimbe subiectul !
Investigatiile lui Brlitz confirma faptul ca Allende « descoperit » de el, este acelasi individ care corespondea cu Dr. Jessup !
Ceea ce nu era putin deloc.

Mai mult ca sigur insa, Allende Carlos nu este numele lui adevarat.
In ceea ce priveste identitatea lui, Berlitz avanseaza doua ipoteze distincte.
1. In realitate, el s-ar numi Carl Allen (personaj real conform certificatlui de aptitudini din marina comerciala, eliberat de catre autoritatile portuare din New York cu numarul : Z416175) si in acest caz el s-ar fi nascut pe 31 mai 1925 in Pensilvania, ca cel mai tanar copil dintre cei trei, al unui cuplu compus dintr-un irlandez si o boemiana (originara din Boemia, provincie Ceha).
Copilaria isi petrece la ferma familiala si in ciuda faptului ca el a abandonat scoala la varsta de numai 9 ani, se pare ca marea sa pasiune au fost cartile !
Marti, pe 14 iulie 1942, la numai 6 saptamani de la implinirea varstei de 17 ani se angajeaza in marina militara, dar peste numai 10 luni, pe 21 mai 1843 « este trecut in civile », la Charleston (Carolina de Sud) din motive medicale.
Dupa un scurt sejur la ferma familiala, in iulie a aceluiasi an se duce la Philadelphia si se angajeaza in marina comerciala.
Cateva zile mai tarziu este integrat intr-o scoala a marinei comerciale la Hoffman Island (unul din cele doua mici insule artificiale din Lower New York Bay, South Beach, Staten Island).
Prima sa afectatie si cea care ne intereseaza este cea de pe vaporul « Andrew Furuseth », un liberty-ship aflat sub comanda capitanului W. S. Dodge, cu care paraseste Portul din Norfolk pe 16 august 1943 cu destinatia Casablanca (Maroc).
El ramane pe acesta nava timp de 5 luni, parasind-o in ianuarie 1944 pentru a se angaja pe nava «Newton D. Baker».
Pana in octombrie 1952, cand renunta la viata de marinar, Carl Allen a traversat de zeci de ori Pacificul si Atlanticul cu nu mai putin de 27 de vase comerciale diferite.
Dupa acesta data nu prea se cunosc multe despre el.
Ducea o adevarata viata de boem si traversa Statele Unite in lung si-n lat (preferand Texas si Noul Mexic), motiv pentru care era un fel de « fara domiciliu fix » !
Astfel, el era la Seminole in Texas, cand Amiralului Furth a fost expedia cartea lui Jessup si la Gainesville, in acelasi stat, respectiv, cand trimite lui Jessup cea de-a doua scrisoare.

Cand US Navy si alte persoane din cadrul serviciilor secrete ale armatei americane (US Army) incep sa se intereseze de el, dispare pentru un timp la Los Altos (sudul-centrului Mexic-ului).
Stabilindu-se acolo si simtindu-se ca «acasa», este foarte probabil ca « si-a adus aminte» de originile sale de boem ceh, «aderandu-se» astfel la «boemismul» spaniol, «mexicanizandu-si» numele in : «Carlos Miguel Allende » din Carl Allen!
In anii 80 el inca locuia tot pe acolo.
2. O familie Allende a trait efectiv in Pensilvania intre 1950-1955, adica in perioda in care Carlos avea adresa in New Kensington, in acelasi stat.
Numele nefiind curent in randul comunitatii hispanice si cu atat mai putin in Pensilvania, o coincidenta ar fi fost putin probabila.
Se pare ca dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, doi frati numiti Allende parasesc orasul Hato Rey (Porto Rico) pentru a-si cauta de lucru in Statele Unite.
Pedro Allende, cel mai in varta dintre ei, dupa o resedinta scurta prin Clairton in Pensilvania, cu ajutorul unei compatrioate, Mrs. Blockson, originara din acelasi oras ca si el reuseste sa-si gaseasca de lucru si sa se stabileasca cu familia in zona rurala Aleppo Township (Glenfield, Pensilvania).
Printr-o coincidenta unul dintre cei patru baietii ai lui, traieste azi sub numele de Allen.
Celalalt frate, Felicito (Filo) Allende, care abandona-se scoala la varsta de 9 ani, vorbea mai bine engleza ca Pedro, iar in timpul razboiului lucra in cadrul marinei comerciale americane.
Era un solitar, un autodidact, interesat de carti, un aventurier.
Ce coincidenta !

Numai ca nu se numea Carlos ci Filo !
Mrs. Blockson l-a cunoscut in timpul rarelor sale vizite la fratele sau Pedro.
Din pacate, acesta din urma, in vara anului 1954, cand efectua niste reparatii la casa, cade de pe scara si se loveste grav la cap.
Desi fizic se recupereaza relativ repede, creierul sau ramane afectat definitiv.
In aceasta perioada, Filo, al carui ajutor ar fi fost pretios, nu si-a mai facut aparitia.
La nici un an de la tragicul accident, Pedro moare, nu inainte sa-si dea foc la casa, si nu peste mult timp, prin mijlocul lunii iunie 1955, isi face aparitia si Filo, care stupefiat de eveniment o cauta pe Mrs. Blockson la Sewickley, pentru « detalii ».
In ciuda unei indelungate discutii «fata-n fata» cu Filo, ea nu a putut preciza cu certitudine daca Carl Allen, devenit Carlos Miguel Allende si Filo sunt sau nu aceasi persoana, ceea ce suntem tentati sa credem datorita unui sir de coincidente.
Sau, Filo l-ar fi putut cunoaste pe Carl Allen si i-ar fi putut sustrage identitatea dupa moartea lui intr-un posibil accident.
La intrebarile puse de Berlitz si William L. Moore (un colaborator apropiat a lui Berlitz), Allende (care de-altfel nu prea a mai avut multe de adaugat fata de cele relatate in scrisori catre Jessup), raspundea coerent dar neconvingator !
A vazut, disparitia navei, cunostea si numarul sau matricol :DE173.
La intrebarea : «Cum s-a intamplat ? », raspunde evaziv ca nu stie, dar crede ca este vorba de « interventia unor campuri de forte care produceau un fel de electricitate statica » !
La intrebarea : «De unde are informatiile sale in legatura cu Einstein, Russel si Amiralul Bennett ?», raspunde : «De la prieteni « sus-pusi » ai caror nume nu le pot divulga».
Allende, care nu era un om de stiinta, nici, macar un observator experimentat, ci un simplu marinar aflat la bordul unui vas, care «s-a aflat la locul potrivit sau nu ! » la momentul potrivit, a povestit evenimentul in felul urmator :
« Doriti sa va vorbesc de marea experienta a lui Einstein, nu ?
Vedeti, eu mi-am bagat bratul pana la cot in acel camp de forte, in timp ce campul se stingea, invartindu-se rapid in sens invers acelor ceasornicului in jurului micului vas experimental DE173.
Am simtit puterea acestui camp urias, fluxul caruia fiind capabil sa-mi distruga bratul prin presiunea pe care o exercita asupra lui.
Am privit aerul din jurul navei, invartindu-se incet, intotdeuna asa de incet….
Dupa numai cateva minute, am observat aparitia unei cete.
Cred ca bruma formata era compusa din particule atomice.
Eu am continuat sa ma uit la nava DE173 pana cand ea a devenit invizibila!
(….)
Pentru a incerca sa va descriu zgomotul pe care producea acest camp de forte in rotatia lui in jurul navei DE173,…acesta era perceptibil greu la inceput, apoi din ce in ce mai mult, pentru ca la sfarsit sa fie insuportabil !
In timp ce campul actiona exista tot timpul un fel de pelicula pura de electricitate in jurul vasului.
Fluxul lui era suficient de puternic pentru a ma putea dezechilibra, daca aveam corpul integral scufundat in campul de forte!
Intr-adevar, corpul meu nu se afla integral in interiorul campului de forte cand acesta a atins puterea (densitate), spun bine, densitatea sa maxima, pentru ca altfel as fi fost maturat de pe punte !
De ce nu am fost electrocutat cand mana mea a atins aceasta pelicula de electricitate inconjurand campul ?
Fara indoiala pentru ca purtam cizme de cauciuc marinaresti !
Astazi inca savantii de la ORN nu inteleg ceea ce s-a intamplat atunci !
Ei cred ca acel camp a fost « inversat » » !
In concluzie, se pare ca daca Allende a fost la originea controverselor care au durat nu mai putin de trei decenii legat de Philadelphia Experiment, nu este cel care ar putea lamuri misterul experientei.

El incearca sa reproduca cele “traite” dar nu poate aduce nicio proba materiala.
In plus, din descrierea facuta de catre doi aviatori de la Air Force, James Davis (Maryland) si Allen Huse (Texas), omul intalnit in preajma « War Memorial Park» (Colorado Springs), in 1970, care a asistat la Philadelphia Experiment si care a dat o serie de detalii necunoscute pana atunci despre acesl eveniment, inclusiv despre consecintele grave pe care acesta a avut asupra starii de sanatate a echipajului, deci si asupra sanatatii lui, nu putea fi Allende.
In primul rand pentru omul intalnit de Davis si Huse era scund si grasan, pe cand Allende, era inalt si slab.
In sfarsit, fiind aratata lor fotografia lui Allende, nu l-au recunoscut niciunul.
In continuare sa ne ocupam de celelalte persoane de care vorbeste Allende in scrisorile sale.
In ceea ce il priveste pe Albert Einstein (Premiul Nobel pentru Fizica, 1921), sigur nu este nicio confuzie !
B. Russe, nu poate fi decat Bertrand Russel, matematician, logician, epistemolog, eminent filosof, scriitor si umanist britanic (Premiul Nobel pentru Literatura in 1950), pentru ca istoric vorbind este bine cunoscut faptul ca intre Einstein si Russel exista o prietenie, corespondenta, schimburi de idei, numeroase conversatii si dezbateri de tot felul!
Cu alte cuvinte, nu este exclus ca Russel sa fi fost la curent cu cercetarile lui Einstein din perioada 1925-1927 privind TCU si nici sa fi facut schimburi de idei pe aceasta tematica.
Este insa foarte curios, cum Allende putea avea cunostinta de discutiile lor privind TCU si posibilele aplicatii ale acesteia.
Cu cel de-al treilea personaj, lucrurile se complica deja !
Este vorba de « prietenul » lui Allende, Dr. Franklin Reno.
Berlitz si Moore au depus eforturi considerabile, (inimaginabile !), pentru a-l identifica si a verifica ca intr-adevar Allende l-a cunoscut.
Ei l-au intalnit cu putin timp inainte de moartea sa si il vor numi pentru a-l proteja, « Dr. Rinehart».

Dificultatile intampinate pentru a-l gasi sunt insa o proba materiala privind inexactitatea afirmatiilor lui Allende.
A-l intalni era absolut necesar, pentru ca marturia lui era o marturie de om de stiinta, care permitea intelegera a ceea ce a fost sau n-a fost Philadelphia Experiment.
In nord-vestul statului Pensilvania, o regiune producatoare de petrol , pe ruta 62, nu departe de Oil City, se afla un orasel cu o populatie de 8000 de locuitori, numit Franklin, care este capitala comitatului Venango.
La cca cinci mile distanta catre est, tot pe aceasi ruta si la jumatatea distantei intre Franklin si Oil City, se afla oraselul Reno, sediul unei mari rafinarii « Wolf Head Oil Compagny.
La iesirea din Oil City, tot pe ruta 62, se afla o pancarta care indica :
“Franklin 8, Reno 3“!
Iata de unde provine pseudonimul « prietenului » lui Allende !
Dar cine se ascunde sub acest pseudonim ?
Si ce legatura are el cu Carlos Miguel Allende ?
Berlitz si Moore l-au descoperit.
Au aflat ca el s-a nascut in acelasi an ca si Dr. Morris K. Jessup, dar intr-o alta regiune al SUA.
Dr. Rinehart a fost un cercetator eminent, punand talentul sau si rezultatele lucrarilor sale stiintifice in slujba cercetarilor private, aflate sub controlul guvernului prin intermediul institutiilor stiintifico-militare.
In momentul cand considera ca « stie prea multe » pentru a putea trai in liniste si pace, s-a retras din viata activa.
Berlitz a purtat cu el o corespondenta timp de peste un an, inainte ca el sa accepte sa-l intalneasca, acasa la el, undeva « departe de lumea dezlantuita », intr-un fel de desert, lipsit de viata !
Fara a intra in detalii stiintifice sofisticate, care nu fac obiectul acestui articol, prezentam pe scurt ceea ce Berlitz a aflat de la Dr. Rinehart.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial, US Army in general, dar in special US Navy, s-au implicat direct sau indirect in diverse proiecte stiintifico-militare de mare anvergura, clasate « top secret » pentru a face fata Germaniei naziste, care in acea perioada dispunea de material si armament militar dintre cele mai performante.
Astfel, ORN al US Navy efectua o serie de cercetari atat teoretice cat si experimentale cu aplicatii practice directe in tehnica militara.
In aceste cercetari au fost implicate intr-un fel sau altul o serie de personalitati stiintifice de renume cum ar fi desigur Einstein, dar multi altii printre care merita sa-i mentionam alaturi de «Dr. Rinehart», pe :
Prof. Rudolph Landeburg, un aristocrat prusac rece si meticulos, un expert in materie de mine si torpile marine care l-a cunoscut pe Einstein in Elvetia, in 1908 ;
« Dr. Albrecht» un fizician cunoscut (numit astfel de catre Dr. Rinehart din motive de securitate si care era superiorul sau ierarhic direct).
El lucra inca din 1939 in domeniul fisiunii nucleare in Laboratoarele de fizica Universitatii Princeton, pe unde si Einstein devenise profesor consultant, ceva mai tarziu ;
Prof. John von Neumann, de la Institutul de Studii Avansate de la Princeton, reputat matematician si fizician de origine maghiara stabilit in SUA din 1933, cu importante contributii in domeniul analizei functionale, logicii matematicii-teoriei multimilor, a mecanicii cuantice si a informaticii, fiind considerat unul dintre pionierii computerului digital ;
Prof. Robert Harrington Kent, de la Universitatea Harvard, fizician american care a conceput si pus la punct cronograful cu solenoid ;
Prof. Charles M. Allen, de la Scoala Politehnica din Worcester, specialist in hidraulica, in navigatie militara, ale caror initiale correspund prin coincidenta cu cele ale lui Allende.
In ceea ce priveste Philadelphia Experiment, este adevarat ca US Navy a initiat o serie de cercetari legate de producerea campurilor electromagnetice in jurul navelor militare pentru protectia lor.
Ulterior, dezvoltata aceasta idee a fost prevazuta si invizibilitatea optica, creand un asemenea camp nu in apa ci in aer.
Insa pe modele reduse, cu toate ca unele experiente au fost efectuate si la «Taylor Model Basin », ele fiind initiate de catre Prof. Kent si Prof. Allen.
Conform celor declarate de catre Dr. Rinehart, proiectul a fost conceput si prezentat CRDN–ului (Comisia de Cercetare pentru Apararea Nationala) de catre Prof. Von Neuman, consultant al US Army et US Navy.
Un rol insa cu totul aparte in cercetarile efectuate de catre US Navy ocupa Dr. Townsend Brown.
Nascut in 1905 la Zanesville (Ohio), Brown se interesa devreme ca calatoriile spatiale, la putina vreme dupa admiterea sa la Caltech la Pasadena (Institutul de Tehnologie din California).
Desi a reusit sa fie remarcat de catre Prof. Robert A. Millikan (Premiul Nobel pentru Fizica, 1923) pentru rezultatele sale, esueaza cand inceraca sa-l convinga pe acesta sa accepte ideile lui despre electrogravitate.
Anul urmator se inscrie la Kenyon College din Gambier (Ohio), apoi peste un an la Denison Unibersity din Granville (Ohio) unde va studia electronica in cadrul sectiei de fizica condus de catre Prof. Paul A. Biefeld, un reputat fizician si astronom de origine germana care a studiat in Elvetia, impreuna cu Einstein.
Aici impreuna ca profesorul sau Biefeld, Brown facand experimente cu un tub Coolidge, descopera fenomenul care ulterior se va numi « Efectul Biefeld-Brown ».
Pe scurt, acest efect il putem rezuma astfel : un condensator puternic incarcat cu electricitate tinde sa se miste in directia polului sau pozitiv.
Dupa terminarea studiilor sale, Brown este angajat la Observatorul Swasey (Ohio) unde va lucra timp de patru ani.
In 1930 este angajat de catre Laboratoarele de Cercetari Navale la Washington D.C. in cadrul US Navy, ca specialist in radiatii, campuri fizice si spectroscopie si conduce cercetari fundamentale in electromagnetism si radiatii, asupra campurilor fizice, en spectroscopie si gravitatie.

Ulterior lucreaza ca inginer si pentru Glenn Luther Martin Co. din Baltimore, iar mai tarziu pentru NDRC (National Defense Reaserch Committee) si OSRD (Office of Scientific Research and Developement condus de catre Dr. Vannevar Bush de la MIT, fost consilier prezidential a lui Roosevelt, insarcinat cu inspectia materialelor la US Navy intre 1915-1915, iar ceva mai tarziu, profesor la NACA (National Advisory Committee for Aeronautics), comitetul national consultativ in domeniul aeronauticii, devenit NASA.
Dupa 1944 lucreaza in calitate de consultant pentru Lockheed-Vega Aircraft Corporation, iar din 1955 vine in Franta si va lucra pentru SNCASO (Société Nationale de Construction Aéronautique du Sud-Ouest).
In 1956 realizeaza mari progrese in domeniul antigravitatiei sau propulsiei electrogravitationale, program in care sunt implicate si companii aerospatiale americane, clasate din 1957 “top secret”!
Brown a fost si primul om de stiinta-investigator UFO si in 1956 contribuie la fondarea NICAP (National Investigations Committee on Aerial Phenomena).
Astfel, putem pune firesc intrtebarea, in ce masura si cum ar fi putut Brown contribui la Philadelphia Experiment ?
Din informatiile lui Berlitz, dupa Pearl Harbor, el a fost transferat la Norfolk cu gradul de locotenent de nava, preluand si conducerea AFRSN (Atlantic Fleet Radar School al US Navy), perioada in care a avut posibilitatea sa-si dezvolte ideile sale legate de utilizarea campurilor magnetice in vederea obtinerii unei invizibilitati totale sau partiale a navelor militare americane la detectia cu radar, care ar fi putut fi aplicate in cadrul experimentului de la Philadelphia cu vasul DE173.

Merita sa atragem atentia asupra faptului ca in timpul razboiului cei care lucrau pentru ORN al US Navy au fost implicati direct sau indirect, individual, in diverse proiecte mai mult sau mai putin considerate secrete, motiv pentru care intre cercetatori nu exista niciun fel de comunicare in afara cercurilor de interese ale proiectelor in care erau ei implicati !
Era o “discretie” totala, terorizanta!
Este si motivul pentru care Dr. Rinehart nu avea niciun fel de cunostinte despre acele proiecte ale colegilor sai in care el, personal, nu a fost implicat.
Cu atat mai putin in ale lui Brown, cu care relatiile lui erau destul de distante.
In ceea ce priveste urmatoarele trei personaje care apar in scrisorile lui Allende : Secundul Mowsely de pe vasul « Furuseth » si cei doi membri ai echipajului, Richard « Splicey » Price si Connally si care ar fi asistat de pe bordul navei lor in direct la experienta din Portul Philadelphia, identificarea lor era si mai complicata.
In realitate, Mowsely se numea Arthur Maudsley si era intr-adevar secund pe nava de care vorbeste Allende in scrisorile lui.
Insa omul nu a dorit sa se exprime deloc, sub nicio forma, in niciun fel, pe tema Philadelphia Experiment!
Probabil, orice declaratie a lui i-ar fi pus viata in pericol.
In ceea ce-i priveste pe Richard “Splicey” Price, din Roanoke (Virginia), respectiv, pe Connally (Noua Anglie), rezultatele erau si mai putin fructuoase.
Primul a fost gasit de Berlitz, dar a murit in 1973.
In ceea ce il priveste al doilea, prenumele lui nefiind cunoscut, Peter sau Frank identificarea lui, practic, este imposibila pentru ca in Noua Anglie exista peste 100 de persoane care poarta numele de Connally.

„Furuseth” fiind distrus, ar fi extrem de dificil procurarea unei liste cu angajatii sai in perioada in care Allende lucra pe acest vas !
Totusi, investigatiile lui Berlitz conduc la alte trei persoane care ar fi putut fi pe vas cand Philadelphia Experiment a avut loc.
Este vorba de Herman C. Schultz, care a fost foarte probabil seful echipajului, Wiliam Reiley (Ripley) si Lewis Vincent, primii doi fiind originari din New York, al treilea din Noua Anglie.
Reilly ar fi fost un muzician profesionist angajat pe vas pentru diverstisment, iar Vincent, un pescar profesionist care lucra pentru bucataria vasului.
In ciuda unor eforturi iesite din comun, Berlitz nu i-a gasit.
In ceea ce il priveste pe Amiralul Rawson Bennett, “patronul cercetarilor de la US Navy” de care vorbeste in scrisorile sale Allende, cercetarile efectuate au fost mult mai fructuoase.
Daca el a fost realmente directorul ORN de la US Navy cand Dr. Jessup primeste cea de-a doua scrisoare a lui Allende pe 13 ianuarie 1956, el nu ar fi putut inlocui in acest post pe Amiralul Furth decat incepand din 1 ianuarie.
Ori, pentru ca Jessup sa primeasca aceasta scrisoare pe 13 ianuarie, trebuie ca ea sa fi fost postata la inceputul lunii!
Astfel, de unde stia Allende ca Bennett va inlocui pe Furth, cand acest lucru nu a fost comunicat oficial si nici facut public ?
In schimb, in ceea ce il priveste pe Burke, «patronul de la US Navy», ultimul personaj de pe lista lui Allende, care in momentul derularii experientei de la Philadelphia ar fi fost directorul ORN este complet fals.
Amiralul Arleigh A. Burke exista desigur, insa el nu a avut niciodata nimic de-a face cu ORN si nici cu US Navy, nici inainte si nici dupa razboi !
In perioada in care s-ar fi desfasurat Philadelphia Experiment, el comanda o escadrila de distrugatoare in Pacific.
In schimb, daca suntem atenti la descrierea lui Burke in cea de-a treia scrisoare a lui Allende catre Jessup, ca un om curios, voluntar, “plin de zel” care a obtinut gradul de amiral gratie “atitudinii sale fata de cercetarea de varf sau de avangarda”, mai mult ca sigur, este vorba de Amiralul Harold G. Bowen, care muilt mai bine decat Burke, corespunde descrierii lui.
Intr-adevar, Bowen a fost nu numai directorul ORN de US Navy in perioada derularii experientei din Portul Philadelphia, ci si initiatorul unor proiecte claste «top secret», extrem de « odioase » in cursul celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Sa vedem acum ce stim despre nava experiementala DE173 care ar fi facut obiectul experientei de la Philadelphia in octombrie 1943.

Daca cele relatate de catre Allende in legatura cu Philadelphia Experiment ar fi reale, atunci, undeva, in documente de arhiva, ar trebuie gasita nava « Eldridge », precum si o descriere a evenimentelor la care ea a paricipat in perioada exploatarii ei.
Din investigatiile efectuate in aceasta directie, mai intai am descoperit ca existau doua nave care purtau numele de „Eldridge” !
Una care transporta minereuri si care este in serviciu si astazi si, care nu exista in timpul derularii experientei Philadelphia si alta un liberty-ship (cargo de 10.000 de tone fabricata in serie mare de catre americani in cel de-al Doilea Razboi Mondial), care corespunde descrierii facute de catre Allende.
Andrew Furuseth fiind fondatorul si mult timp, presedintele sindicatului marinarilor din pacific, in 1942 la solicitarile acestuia din urma, Comisia Maritima al Statelor Unite aproba ca nava sa-i poarta numele.
Vasul este pus in circuitul economic in octombrie, in acelasi an la Richmond (Californie).
Exact cum Allende afirma in scrisorile sale catre Jessup, el intra in exploatarea Matson Navigation Co. de la San Francisco timp de patru ani.
Pe 19 octombrie, “Andrew Furuseth paraseste San Francisco (California) pentru o perioada de navigatie de cca cinci luni, printre altele si prin Pacific, unde razboiul era in plina desfasurare.
In martie 1943 el ancoreaza in insula Luganville, unde primeste ordinul de a se indrepta catre Atlantic datorita pericolului din Pacific.
Consultarea arhivelor confirma plecarea vasului pe 14 martie si sosirea lui la New York pe 6 mai.
Douzeci si doua de zile mai tarziu, el pleca intr-un convoi la Oran («El Bahia», Algeria, Africa de Nord), unde ajunge pe 17 iunie.
Apoi, urmeaza Mostaganem (Algeria) si Gibraltar (de la Djebel al-Tarik, «muntele Tarik», singurul teritoriu britanic de peste mari situat in Europa), iar pe 23 iulie, Furuseth revine in Portul New York pentru o escala de trei saptamani.
Pe 13 august 1943, nava coboara de-a lungul coastei pana la Norfolk-Newport News unde urma sa ia o incarcatura pentru o destinatie peste Atlantic.
Este perioada in care tanarul Allende, care isi semneaza numele «Carl Allen» termina studiile la Scoala de Marina Comerciala si este angajat ca marinar pe aceasta nava, care pe 16 august ajunge la Norfolk dupa care isi continua drumul catre Casablanca (Maroc).
Pe 4 octombrie 1943, Furuseth revine in Newport-News pentru reparatii si pentru a lua o noua incarcatura care dureaza pana pe 25 octombrie, de unde ea se indreapta din nou catre Oran (Africa de Nord), unde ajunge pe 12 noiembrie.
El acosteaza din nou intr-un port american numai pe 17 ianuarie 1944, cand Allende se muta la bordul unui alt vas, «Newton D. Barker».
Pana in acest moment, Allende spune adevarul si el poate fi verificat.
Insa, in ceea ce o priveste pe «DE173», adica nava escortatoare USS «Eldridge», este o nava « fara niciun trecut », conform documentelor oficiale de arhiva.
De aici incepe disconcordanta si evident, divergenta dintre afirmatiile lui Allende si informatiile oficiale din arhiva.
Ele mentioneaza ca: «DE173» (lungime: 306 picioare, greutate: 1240t fara incarcatura si 1520t cu incarcatura), era in constructie pe 22 februarie 1943 la Newark, find lansat cinci luniu mai tarziu, pe 25 iulie, 1943 sub comanda Locotenentului Charles R. Hamilton !
Iata ce indica rapoartele de arhiva al US Navy :
Incepand cu luna septembrie, USS Eldridge a efectuat misiuni in zona Bermude-Antile Britanice si continua pana in 28 decembrie cu o scurta escala la Block Island (insula « cotiera » in nord-estul SUA, Rhode Island) de unde a coborat de-a lungul coastei pana la Hampton Roads (apele teritoriale si tinuturi din sud-estul Statului Virginia, SUA), unde urma sa primeasca o nuoa misiune de escortare de lunga durata.
Dupa alte misiuni de escorta si patrula in micul golf Chesapeake (cel mai mare estuar al SUA aflat pe coasta de Est care da in Atlantic) in cursul primei saptamani in ianuarie 1944, vasul urma sa traverseze Atlanticul in compania unor unitati care escortau un important convoi de nave comerciale.

Intre 4 ianuarie si 9 mai 1945 Eldridge va escorta pana in Mediterana, oameni si materiale indispensabile operatiunilor aliatilor in Europa de Sud si Africa de Nord.
El va face de noua ori acest drum, asigurand securitatea convoaielor catre Casablanca (Maroc), Bizerte (Tunisia) si Oran (Algeria), dupa care el este transferat in Pacific unde va servi pana la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Revenind la New York, el a fost « demilitarizat » pa 17 iunie 1946 si vandut Greciei in cadrul unui pact de asistenta si de aparare mutuala pe data 15 ianuarie 1951.
Redenumit „Leon” el este inca in serviciu.
Iata ce putem deduce de aici stiind ca Allende a servit pe Fusureth in perioada 13 august 1943 – 30 ianuarie 1944 :
Arhivele Matson Navigation Compagny confirma efectuarea a doua drumuri in Africa de Nord de catre nava comerciala Fusureth.
Primul incepe pe 13 august 1943, cand ea paraseste New York pentru a ajunge pe coasta la Norfolk inainte de traversarea Atlanticului.
A doilea debuteaza pe 25 octombrie 1943 din Lynhaven Roads (Virginia) la Oran (Algeria).
Pentru Allende prima cursa nu incepe decat pe 16 august din Norfolk dupa ce a petrecut week-endul la Philadelphia si a doua se va termina pe 17 ianuarie 1944, dupa care paraseste nava.
Conform documentelor oficiale ale US Navy, Eldridge este lansat pe 25 iulie 1943 a Newark (New Jersy) si militarizat (dotat cu echipament militar) oficial pe 27 august 1943 la Ney York.
Zona Bermudelor si Antilelor britanice îi este afectata din septembrie pana in decembrie 1943, apoi pe 4 ianuarie 1944 incepand cursa transoceanica, revenind la New York pe 15 februarie 1944.
Deci, conform documentelor US Navy, DE173 nu a acostat in Portul Philadelphia niciodata, cu atat mai putin in perioada in care Allende afirma ca experienta a avut loc!
Cu alte cuvinte, nava comerciale Fusureth, cel pe care se afla Allende in octombrie 1943 in Portul Philadelphia, nu a fost niciodata in preajma vasului de escorta si patrula militara DE173, Eldridge.

In concluzie, Allende si restul echipajului (secundul si ceilalti doi marinari de pe punte) de pe Fusureths nu aveau cum sa asiste la experienta US Navy!
Insa, oare arhivele US Navy spun adevarul ?
Foarte probabil nu!
Pentru ca atunci cand Berlitz si Moore au incercat sa confrunte cartea de bord al vasului (in care sunt trecute toate misiunile lui) cu documentele de arhiva, autoritatile competente au afirmat ca documentele din perioada 27 august 1943 – 1 decembrie 1944 « lipsesc, deci sunt nedisponibile » din aceasta carte !
Iar cele ale lui Fusureth au fost distruse « sub ordin » odata cu vasul si deci nu mai exista !

Insa investigatiile lor nu se opresc aici.
Conform raportului Locotentului C. R. Hamilton, comandantul vasului de escorta Eldridge, el lanseaza sapte torpile contra unui presupus submarin inamic pe 20 noiembrie 1943 putin timp dupa orele 13h30 ora locala, atunci cand neviga catre vest in directia SUA, escortand convoiul «UGS23», moment in care pozitia lui era de 30°03’ latitudine nordica si 08°57’ longitudine vestica, ceea ce plaseaza vasul la cca 200 de mile de la Casablanca si la cca 3000 de mile vfata de Bermude.
Acest document vine in « ajutorul » vresiunii oficiale.
Dar, in lipsa cartii de bord al vasului DE173, cartea mecanicilor ne conduce catre cealalta versiune, cea a lui Allende.
Ea contine minutios notate toate deplasarile lui Eldridge si pozitiile acestuia in timp.
Astfel el paraseste Portul Brooklyn (New York) pe 2 noiembrie 1943 pentru a veni in ajutorului convoiului « GUS22 » care intampinase dificultati datorita unui uragan, convoi care nu era altul decat cel care a parasit Norfolk-Lynhaven Roads pe 25 octombrie, adica al celui Anrew Furuseth !
Cum ea naviga la coada convoiului si s-a ratacit, DE173 a avut sarcina sa o recupereze si sa o integreze in convoi !
Astfel, pe 20 noiembrie DE173 era la Casablanca, deci putem deduce ca el o insotea pe Furuseth si convoiul in timpul intregului drum, pana in Africa de Nord, unde a ajuns pe 12 noiembrie, pentru ca la intoarcere sa escorteze «UGS23» atunci cand a intalnit submarinul inamic din raportul Locotenentului Hamilton.
In concluzie, Eldridge si Furuseth au fost impreuna in cursul calatoriei catre Africa de Nord, insa ne pare putin probabil ca US Navy sa fie luat decizia de a efectua o experienta atat de complexa, odioasa si secreta cu « asistenta» intregului convoi.
Un alt element de importanta majora constituie marturia in scris a unui comandant de vas din timpul razboiului catre Berlitz (care trebuie sa pastreze anonimatul si il numim Baltimore !)
El afirma ca Eldridge se gasea in Bermude imediat dupa primul uragan al sezonului la sfarsitul lui iulie sau inceputul lui august 1943.
Apoi, a fost ancorat scurt timp pe langa vasul comandat de el, dupa care s-a intors in mare.

Numai ca in acest caz, Eldridge nu putea fi lansat pe 25 iulie 1943 cum afirma US Navy, ci mult mai devreme.
Nu avea cum sa participe atat de repede de la lansare la misiuni militare, cu atat mai mult cu cat el nu a fost militarizat (echipat cu materiale militare), tot dupa documentele oficiale ale US Navy, decat pe 27 august.
Ceea ce confirma si documentele din arhivele grecesti.
Adica, Eldridge nu a fost lansat pe 25 iulie, ci pe 25 iunie 1943.
Ceea ce este in perfecta concordanta ca cele afirmate de catre Baltimore.
De-altfel tot din acele arhive grecesti aflam ca in momentul vanzarii masa vasului in gol trece de la 1240t la 1900t incarcat, adica un « castig » de 380t ccea ce nu poate rezulta decat din demontarea echipamentului electronic ultrasofisticat care se afla la bordul lui.

COMENTARIUL AUTORULUI

In urma « interactiunii » a doua principii « fundamentale » care gestioneaza progresul (cu mai mult sau mai putin succes !) a lui Arthur C. Clarke (« Atunci cand un om de stiinta eminent, cu o vasta experienta, afirma ca ceva este posibil, foarte probabil ca el are dreptate. Insa, cand el pretinde ca ceva este imposibil, mai mult ca sigur se insala ») si a lui George S. Trimble (« Refuzul unor personalitati, printre care si oameni de stiinta, de a admite posibilitatea unor lucruri in aparenta extravagante, constituie principalul obstacol in calea progresului »), Philadelphia Experiment, ridica o serie de intrebari fara raspunsuri in ciuda unor marturii considerate « fiabile » din partea celor care au fost implicati direct sau indirect, pe cale neoficiala, in realizarea lui si la baza caruia ar sta TUC (Teoria Unificata a Campului) a lui Albert Einstein!
Legat de acest experiment mi-am pus o serie de intrebari, mai mult sau mai putin indiscrete, dar pertinente.
La unele am gasit raspunsuri, la altele nu.
Si nici nu mai caut!
Nu exista nicio indoiala ca investigatiile iesite din comun ale lui Berlitz si Moore, legate de aceast experiment sunt fiabile.
De o valoare inestimabila.
Ca ele sunt deosebit de complexe si foarte probabil si complete, in masura in care se mai poate afla ceva despre el in contextul social-istoric din zilele noastre.
Nici notorietatea lor nu poate fi pusa la indoiala, Charles Berlitz fiind si autor al unor remarcabile lucrari de investigatie de mare valoare ca «Triunghiul Bermudelor », respectiv, « Misterul Atlantidei », iar William L. Moore este colaboratorul sau apropiat.
Ei au consultat un volum urias de documente ale unor institutii mai mult sau mai putin accesibile publicului si au avut posibilitatea de a discuta cu un numar impresionant de oameni de stiinta, militari de cariera, inalti functionari din marina militara, respectiv persoane private pasionate de UFO in general, si de Philadelphia Experiment, respectiv, alte experiente « ciudate », in particular.
Studiind cu atentie scrisorile lui Allende si urmarand firul investigatiilor lui Berlitz-Moore, ne putem intreba, cum a putut avea Allende informatii despre cercetari si operatiuni militare secrete de o asermenea amploare si complexitate?
Este intrebarea la care Berlitz nu raspunde in cadrul investigattilor sale.
Cine erau prieteni « sus-pusi » ai lui Carlos Miguel Allende pe care el nu-i puta nominaliza?
Incercand sa dezleg acest mister, am facut o serie de cercetari de arhiva in timpul calatoriilor mele in SUA, legat de « Project Orbiter Committee »!
Intotdeauna m-am gandit ca in acest proiect se afla cheia misterului!
Dupa sute de ore de studii consacrate documentelor pe care le-am consultat pe cai neoficiale (multe din ele clasate, « confidentiale » sau « top secret »), contactand zeci de persoane cu influenta in domeniul stintific-militar din anii 50-60, am reusit sa dau direct sau indirect de urma tuturor membrilor grupului « Project Orbiter Committee » care l-a contactat intr-adevar pe Dr. Morris K. Jessup in 1955.
O munca titanica, epuizanta, fara sfarsit.
O munca de Sisif.
Pe scurt, niciunul dintre ei, se pare, dupa cele afirmate de catre descendentii sau apropiatii lor, nu l-au cunoscut vreodata personal pe Carl Allen (Carlos Miguel Allende).
Niciunul dintre ei nu ar fi auzit vreodata de experientele efectuate de catre US Navy legat de « invizibilitatea» navelor.
Si totusi, patru dintre descendentii lor (pe care nu-i pot numi aici !) aveau cartea lui Dr. Jessup, atat in varianta originala cat si in varianta « imbunatatita » cu scrisoriule lui Allende, dar nu le-au acordat nicio atentie.
Cu alte cuvinte, lor nu le-ar fi fost imposibil sa-l fi cunoscut « indirect », respectiv, sa fi discutat cu Allende la telefon si sa-i fi transmis anumite informatii cu « circuit inchis » care ar fi putut « jena » serviciile secrete ale marinei militare americane.
Din « tata-n fiu » sau din « unchi in nepot » isi aduceau aminte de el : « Un fel de agent secret (de informatii), care lucra sub acoperire pentru guvernul american »
Nu exista insa niciun document oficial care sa confirme aceasta ipoteza a mea.
Investigatiile mele s-au derulat pe cale neoficiala.
Rezultatele lor insa sunt exacte, fara falie.
Mi-au trebuit ani de studii si cercetari sa dezleg misterul si sa am si confirmarea.
Carl Allen (Allende) era un marinar, nescolit (abandonand scoala la numai 9 ani !) dar inteligent, ambitios si autodidact.
Adica un marinar diferit de ceilalti cu care impartea puntea vasului !
Fata de restul echipajului, el era capabil sa se intretina, adevarat superficial, pe tot felul de teme avand ca subiect fenomenele paranormale, neobisnuite, inexplicabile.
Avea o deosebita pasiune pentru lectura, studiu si in general pentru science-fiction.
In particular pentru UFO si tot felul de fenomene ciudate.
Neavand o pregatire stiintifica solida, Allende era un diletant, un « vag cunoscator » a naturii, un invatacel de « de duminica».
Insa, cunostintele sale acumulate din ziare, reviste, din carti de vulgarizare i-a permis
sa poarta conversatii « inteligente » cu «victimele» sale.
Adept al monologului, schimband subiectul daca era « strans cu usa » a reusit sa-i « intimideze » pe cei de la care dorea sa obtina informatii.
Traversand de zeci si zeci de ori Pacificul si Atlanticul la bordul navelor comerciale pe care a lucrat pana s-a retras din marina comerciala, el a fost considerat de colegii si superiorii sai, un mic «geniu» (in raport cu ceilalti) si legatura cu « prietenii sai sus-pusi » era facuta chiar de catre ei.
Sase dintre membri grupului «Project Orbiter Committee», fara sa fi stiut au fost «pacientii» lui Allende !
Si cel putin inca trei prieteni ai lor apropiati !
Pentru ca in perioada in care Allende a lucrat ca marinar, toti au traversat Pacificul sau Atlanticul, cel putin o data !
Ca regula generala, in timpul misiunilor sale in care era afectat, intra in contact cu tot felul de persoane, dar in special cu oameni influenti (“prieteni sus-pusi”), oameni de stiinta, miltari de cariera, oameni politici, functionari ai statului cu responsabilitati “speciale” de la care putea obtine tot felul de informatii despre programele militare pe care le efectua sau ar fi dorect sa le efectueze US Navy.
Avand in vedere “teroarea” care domnea in cadrul serviciilor secrete in timpul razboiului, lui Allende nu i-a fost greu sa se impuna si sa-si domine “adversarul”!
Iata si alte intrebari interesante.
De ce US Navy a incredintat tiparirea cartii « imbunatatite » a lui Dr. Morris Jessup, editurii Varo Manufacturing Compagny ?
De ce Austin W. Stanton, patronul Varo Manufacturing Compagny era membru al grupului «Project Orbiter Committee» ?
De ce sinuciderea lui Dr. Morris Jessup este contestata de anumite expertize medicale, care « s-au ratacit » cu timpul ?
De ce US Navy s-a interesat de foarte « aproape » de scrisorile lui Allende, acesta din urma fiind obligat sa se stabileasca in Mexic, nu departe de Palenque, regiune de care Jessup era atat de pasionat si atasat ?
La toate aceste intrebari am primit, adevarat si raspunsuri !
Oficiale dar neconvingatoare !
Dar si neoficiale, mult mai « seduizante » si credibile !
De la persoane « sus-puse » pe care nu-i pot nominaliza (ca si Allende, sic !), de la fosti cercetatori in cadrul ORN si fosti agenti CIA, care azi sunt la fel de « insesizabili » ca si Allende !
La un moment dat, Allende afirma in scrisorile lui catre Dr. Jessup ca chiar si Einstein, personal, a asistat la o parte a experientei !
Oare ?
In prima sa scrisoare mentiona ca opera lui Einstein privind TUC este terminata (cu care si Bertrand Russel era la curent !), dar pentru ca Omul pacifist care era, considera ca Omul modern, « primitiv » si « salbatic », nu este pregatit sa-i utilizeze aplicatiile practice in scopuri umanitare si din acest motiv si-a distrus-o, facand-o incompleta.
Oare ?
Si atunci, ar fi asistat Einstein la o experienta care avea la baza niste cercetari incomplete ale lui efectuate intre 1925-1927, care habar nu avea ce aplicatii ar putea ea avea in domeniul militar, mai ales ?
Putin probabil !
Ceea ce inseamna ca Allende « delireaza » in scrisorile sale.
Daca da, inseamna ca dintre cele trei variante ale lui Berlitz si Moore, putem admite numai pe ce-a de-a treia, adica acea ca, ceva, ceva s-a intamplat in octombrie 1943 in Portul Philadelphia.
Probabil o experienta efectuata de catre US Navy, dar nicidecum ceea ce spunea Allende ca s-ar fi intamplat cu nava experimentala DE173.
Si atunci, din nou ajungem la concluzia ca Allende « ne vinde gogosi ».
In plus sintem obligati sa abandonam primele doua asertiuni « in sens tare » ale investigatiilor lui Berlitz, adica : ori avem incredere in Allende si Philadelphia Experiment a avut loc, cu rezultatele pe care le-a mentionat, ori negam existenta lui Allende, scrisorile lui si consideram ca Philadelphia Experiment este o fictiune, o masinatie a serviciilor secrete americane de la US Navy, cu scopul pe care l-am mentionat.
Merita sa atragem atentia si asupra faptului ca in timpul razboiului cei care lucrau pentru ORN al US Navy au fost implicati direct sau indirect, individual, in diverse proiecte mai mult sau mai putin considerate secrete, motiv pentru care intre cercetatori nu exista niciun fel de comunicare in afara cercurilor de interese ale proiectelor in care erau ei implicati !
Este si motivul pentru care Dr. Rinehart nu avea niciun fel de cunostinte despre acele proiecte ale colegilor sai in care el, personal, nu a fost implicat.
Cu atat mai putin in ale lui Brown, cu care relatiile lui erau numai colegiale.
In incheiere, merita sa mentionam si faptul ca este adevarat ca in perioada 1925-1927 Einstein lucra la unificarea fortelor electromagnetice cu cele gravitationale (ceea ce era inca departe de TUC), dar in nici un caz aceasta teorie nu a fost elaborata nici macar partial si cu atat mai putin finalizata.
Astazi, noi fizicienii, preferam TUC-ului, « Marea Unificare », iar aceasta problema este una dintre cele mai importante ale fizicii moderne, alaturi de TSTI (Teoria Supraconductibilitatii la Temperaturi Inalte), etc.
In termeni relativi simpli, teoria are la baza crearea unui model abstract (matematic) unic pentru cele patru interactiuni fundamentale ale naturii :interactiunile electromagnetice, interactiunile gravitationale, interactiunile tari (intre nucleoni, din nucleul atomic) si interactiunile slabe (dezintegrari radioactive) !
Cu alte cuvinte, TUC presupune ca exista un model (abstract) matemetic unic care permite descrierea tuturor celor patru interactiuni fundamentale ale naturii.
Mai exact, ca si cum cele patru tipuri de interactiuni fundamentale ar fi una «singura», care se manifesta diferit in diferite campuri.
Faptul ca Einstein nu a reusit sa puna la punct aceasta teorie are la baza mai multe argumente logice.
In primul rand, daca el ar fi reusit acest lucru si chiar daca ar fi « distrus-o », dupa cum mentiona Allende in scrisorile lui, este imposibil ca cineva, undeva sa nu fi pomenit de acest lucru !
Pentru ca Einstein, desi era un om de geniu, nu avea pregatirea matematica necesara sa puna la punct o asemenea teorie.
In concluzie ca si la elaborarea TRRG (Teoriei Relativitatii Restrinse si Generalizate) in care era «ajutat» de catre Grassmann si in elaborarea TUC ar fi avut nevoie de cineva, poate chiar de mai multi matematicieni, sa-i numim Bourbaki.
Si atunci evenimentul ar fi « transpirat » si s-ar fi aflat.
Ori, nicaieri, niciun biograf a lui Einstein nu a mentionat acest lucru vreodata.
In al doilea rand, cunoastem astazi ca unificarea interactiunilor electromagnetice cu cele slabe, numita si unificarea electro-slaba, « prima » treapta a TUC a fost realizata de catre Steven Weinberg, Sheldon Glashow si Abdus Salam, distinsi cu Premiul Nobel pentru Fizica in 1979, cam in perioada cand Berlitz si Moore isi faceau investigatiile in legatura cu Philadelphia Experiment!
Cunoscand complexitatea modelui, putem afirma cu certitudine ca Einstein, in ciuda geniului sau nu avea cum sa ajunga, singur, la rezultate asemanatoare cu o jumate de secol in urma, la care generatii de oameni de stiinta lucreaza si azi.
Pentru ca sute de fizicieni au pus « umarul » numai la teoria electro-slaba.
In al treilea rand, nici nu putem afirma, vorbind riguros stiintific, ca « invizibilitatea » navelor (sau in general al obiectelor) de care vorbeste Allende in scrisorile sale, prin intermediul « campului de forte »(camp magnetic, in particular) este o consecinta directa a TUC !
A « marii unificari » ai celor patru interactiuni fundamentale ale naturii, care este la ora actuala in plina desfasurare si la care lucreaza in prezent zeci de laboratoare prestigioase de cercetare si mii de oameni de stiinta reputati.
De-altfel, cercetarile efectuate de catre ORN al US Navy privind « invizibilitatea » in raport cu aparatele Radar in timpul celui de-al Doilea Razbioi Mondial, nu are nimic de-a face cu “invizibilitatea optica”, despre care afirma Allende ca ar fi vorba in Philadelphia Experiment.
In incheiere, eu personal am convingerea ferma ca in Portul Philadelphia a avut loc in octobrie 1943 o experienta!
Cu alte cuvinte, Philadephia Experiment a existat!
Indiferent daca Carlos Miguel Allende (Carl Allen) a fost sau nu prezent la fata locului.
Insa, aceasta experienta nu a avut nicio legatura cu TUC a lui Einstein si cei care au asistat la eveniment ori nu au inteles-o, ori au interpretat-o gresit.
Este foarte probabil sa fi fost un «studiu» legat de «invizibilitatea» fata de aparatele Radar ale navelor «scufundate» intr-un puternic «camp de forte», un camp magnetic (in particular), care, scapat de sub control ar fi putut avea consecinte dramatice si ireversibile asupa centrilor nervosi ai corpului uman in general si al creierului in particular, motiv pentru care US Navy a facut tot posibilul ca aceasta experienta sa fi fost si sa ramana secreta !
In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh, in vecii, vecilor, Amin !

EPILOG

Pentru a linisti spiritele, Mrs. Betty W. Shirley, sefa relatiilor cu publicul al US Navy (Wahsington D.C. 20350, ref.OI-2252A/JVVdh) a facut urmatorul comunicat in 1976:
“Am primit de-a lungul anilor o serie de cereri de informatii in legatura cu anumite experiente care ar fi efectuat ORN al US Navy in Portul din Philadelphia.
(…)
Geneza mitului experientei de la Philadelphia incepe in 1955 dupa publicarea lucrarii “Subiectul UFO” de catre Dr. Moris K. Jessup, un om de stiinta care in urma unei cariere framantate obtine un doctorat in astrofizica.
Putin timp dupa aparitia cartii, Dr. Jessup primeste o scrisoare din partea unui oarecare Carlos Miguel Allende, care afirma ca locuia la New Kensington in Pensilvania.
In aceasta scrisoare Allende comenta lucrarea lui Dr. Jessup si furniza lui informatii cu privire la o presupusa experienta navala, secreta, care ar fi avut loc la Philadelphia in 1943, in luna octombrie.
(…)
Daca avem incredere in Allende, experienta ar fi avut ca obiect sa faca invizibila o nava in Portul Philadlphia, pentru ca peste cateva minute sa reapara in portul Norfolk, de unde sa faca drumul invers, cu consecinte dramatice asupra echipajului aflat la bord.
Aceasta experienta de neconceput ar fi fost o aplicatie a Teoriei neterminate a Campului Unificat a lui Einstein. (…)
Carlos Allende, al carui adevarata dentitate nu a putut fi stabilita, pretinde ca ar fi asistat la experienta de pe bordul unei alte nave (comerciale) care in momentul experientei s-ar fi aflat si ea in Portul Philadelphia.
In 1956 un necunoscut adreseaza un exemplar a cartii lui Jessup, Amiralului Furth responsabil cu cercetarile in domeniul militar la US Navy.
Aainile cartii erau marcate cu remarci si adaugiri scrise de mana, aparent de trei persoane diferite, prin mainile carora a trecut exemplarul inainte sa fi ajuns la destinatie.
Aceste note pun in evidenta o foarte buna cunoastere a fenomenelor UFO (Obiecte Zburatoare Neidentificate), dand detalii asupra mijloacelor de propulsie a lor, precum si asupra eventualilor ocupanti ai lor.
Cartea ajunge in mainile a doi ofiteri afectati atunci la ONR al US Navy, care se intereseaza « in calitate de persoane private » de subiectul ei, fara cunostinta institutiei la care isi desfasurau activitatea, ORN.
Ei il contacteaza pe Dr. Morris K. Jessup care recunoaste in notele adaugate scrisul lui Carlos Miguel Allende, cel care in scrisorile pe care i le-a adresat vorbea de experienta din Portul Philadelphia.
Acesti doi ofiteri reproduc cartea in 25 de exemplare, cu notele lui Allende, dar ei au parasit deja de cativa ani ONR cu efectele lor personale, deci noi nu posedam niciun exemplar al cartii !
Niciun studiu oficial nu a fost efectuat de catre ONR care sa legitimeze cele relatate in versiuna imbunatatita, cu scrisorile lui Allende, a cartii lui Dr. Morris K. Jessup.
ONR nu s-a ocupat niciodata de experiente de invizibilitate, nici in 1943 si nici alta data, el nefiind creat decat in 1946 !
La ora actuala oamenii nostrii de stiinta estimeaza ca o asemenea experienta este total imposibil de realizat si subiectul ei tine de imaginatia unui autor de «science – fiction».
O descoperire de o asemenea importanta, daca ea ar fi avut loc, nu ar fi putut fi tinuta secreta atatia ani !
Postată acum 26th August 2009 de Thomas CSINTA