DISTRIBUIȚI

Cazul generalului din servicii prins cu drogul în bot se plasează în ultimele 2-3 săptămîni pe scara atenției media și a reacțiilor societății cam la nivelul urșilor intrați pe pîrtia de la Clăbucet ori a vatmanului care dat iama în BMW-ul unui cocalar. Și deși presa mai scapă cîte ceva cu potențial exploziv, bomba refuză să bubuie. Și vorbim de o bombă nucleară în toată regula, care trebuia să zguduie din temelii un întreg sistem de securitate, incluzînd Administrația Prezidențială, SPP, SRI, SIE, Doi si un sfert, DIICOT și, desigur, CSAT, dacă nu om fi uitat pe careva. Dar e aproape liniște. De ce oare?
Sunt voci care spun pe la colțuri că ar putea fi cea mai mare breșă de securitate de la dezertarea lui Pacepa încoace. În decembrie, o descindere a DIICOT într-o vilă din Răcari amorsează un potențial megascandal: VIP-uri găsite la o degustare de substanțe psihotrope, unele de mare risc.
Aproape concomitent, aflăm că între ele se numără al doilea om dintr-un structură de securitate de maximă importanță, SPP, în persoana generalului Gabriel Crețu. Nu un începător, ci un om cu ștate vechi în funcție.
E trecut în rezervă rapid, fără explicații, cam în același timp în care purtătoarea de cuvînt a președintelui, Mădălina Dobrovolschi anunță pe Facebook o ciudată demisie în numele a nu se știe ce proiecte viitoare.
De ce ar demisiona un demnitar nu de la 1 ianuarie, ci de la jumătatea lui decembrie e o mare ciudățenie. De ce numele și poza sa dispar ultrarapid de pe siteul oficial al președinției, după doar cîteva ceasuri, e la fel de bizar.
De ce lipsește un anunț oficial în acest sens pe siteul președinției, de ce lipsește orice referire publică ulterioară a președintelui la despărțirea de un om care i-a fost extrem de apropiat și care și-a sacrificat cariera în presă pentru a întări echipa sa sunt întrebări care întăresc misterul.
În presă apar primele speculații că fostul consilier prezidențial se afla printre cei găsiți în vila din Răcari.
Nu există pînă acum nicio confirmare oficială a informației.
Dar, efectiv inexplicabil, nu există nici vreo umbră de dezmințire din partea Mădălinei Dobrovolschi, măcar un rînd pe Facebook.
Ieri, Evenimentul zilei prezintă informații exclusive de la audierea generalului Crețu la parchetul Brașov, în care omul recunoaște că a mers la vila drogurilor cu mașina de serviciu și că a consumat substanțele psihotrope. Mai relatează că amfitrion era Vanessa Youness, al cărei nume îl poartă așa-zisa clinică, și fostul șef al Doi și un sfert, Gelu Oltean.
Să o luăm metodic.
În vila din Răcari se consumau droguri cu un caracter foarte special, care provoacă halucinații masive și aduc subiecții într-o stare de imponderabilitate mentală, ca să o spunem astfel.
Între clienți sunt șanse mari să se fi aflat, pe lîngă un fost șef al serviciului secret al MAI – numărul doi din SPP, responsabil direct cu paza președintelui României -, și un consilier prezidențial extrem de apropiat de șeful său.
Acești oameni – la care e greu de crezut că nu trebuie să adăugăm și alții – sunt deținători ai unor secrete de stat mergînd pînă la grad foarte ridicat de clasificare, inclusiv pe linie NATO.
Normele privind accesul la informații clasificate nu pot fi, în cazul numărului doi din SPP sau al șefului Doi și un sfert, spre exemplu, mai relaxate decît în cazul certificatelor ORNISS.
Ori, iată ce prevede legea în cazul persoanelor care vor să dețină certificate ORNISS:
”Constituie elemente de incompatibilitate pentru accesul solicitantului la informaţii secrete de stat oricare din următoarele situaţii:
a) dacă în mod deliberat a ascuns, a interpretat eronat sau a falsificat informaţii cu relevanţă în planul siguranţei naţionale ori a minţit în completarea formularelor tip sau în cursul interviului de securitate;
b) are antecedente penale sau a fost sancţionat contravenţional pentru fapte care indică tendinţe infracţionale;
c) are dificultăţi financiare serioase sau există o discordanţă semnificativă între nivelul sau de trai şi veniturile declarate;
d) consumă în mod excesiv băuturi alcoolice ori este dependent de alcool, droguri sau de alte substanţe interzise prin lege care produc dependenţă;(s.n.)
e) are sau a avut comportamente imorale sau deviaţii de comportament care pot genera riscul ca persoana să fie vulnerabilă la şantaj sau presiuni;
f) a demonstrat lipsă de loialitate, necinste, incorectitudine sau indiscreţie;
g) a încălcat reglementările privind protecţia informaţiilor clasificate;
h) suferă sau a suferit de boli fizice sau psihice care îi pot cauza deficienţe de discernământ confirmate prin investigaţie medicală efectuată cu acordul persoanei solicitante;
i) poate fi supus la presiuni din partea rudelor sau persoanelor apropiate care ar putea genera vulnerabilităţi exploatabile de către serviciile de informaţii ale căror interese sunt ostile României şi aliaţilor săi”.
Mai pe scurt, dacă un cetățean e cam pilangiu, nu are voie, conform legii, să acceseze informații top secret.
Dar dacă utilizează droguri de mare risc?
Generalul SPP Gabriel Crețu manipula de foarte mulți informații de maximă importanță și veghea la integritatea președintelui în momentul în care a ajuns să toarne în el ayahuasca sub îndrumarea unui ”șaman”.
La fel și Gelu Oltean.
Ca și și consilierul prezidențial Mădălina Dobrovolschi, dacă se va dovedi implicarea ei.
Marea întrebare nu e cu ce senzații plecau de la asemenea ședințe.
Ci e ce anume lăsau acolo, sub formă de informații de top.
Despre șamanul britanic Thomas Lishman se vehiculează că ar fi fost ofițer britanic al MI6, sau că ar fi doar un escroc care pretinde asta ca să își dea greutate, conform altor surse.
Dacă există însă cea mai măruntă șansă ca el să fi fost – ori încă să fie – agent secret britanic, România s-ar putea confrunta, într-adevăr, cu o breșă imensă de securitate.
Se știe de multă vreme, deja, că nume importante de la noi, în special din justiție, au fost șantajate ani de zile cu informații despre participările la orgiile MISA, arhiva SIPA fiind burdușită cu date; în 2004, atacul fulger declanșat de MAI la sediile organizației ar fi vizat tocmai asemenea dovezi, care să fie exploatate politic în anul electoral în derulare.
În cazul Răcari, greutatea personajelor merge chiar mai sus. Nu e lipsit de interes să reamintim declarația lui Lishman de la momentul arestării, conform căreia ar fi avut printre clienți premieri și miniștri. Bănuim că nu se referea la Margret Thatcher ori la Tony Blair. Iar faptul că în scandal e implicat într-o formă sau alta și fostul premier Emil Boc, un apropiat al Vanessei Youness, nu face decît să complice lucrurile. Dar și să ofere o posibilă explicație a reacției nervoase și prompte vizavi de caz a lui Traian Băsescu și a fostului consilier prezidențial Valeriu Turcan.
Dacă s-ar dovedi că Emil Boc, ca premier, avea conexiuni cu consumatorii de ayahuasca, fostul președinte Băsescu, tutorele său politic, ar avea niște explicații publice de dat.
Pînă una alta, prim-adjunctul SPP Gabriel Crețu nu are nici măcar scuza că nu ar fi știut cu cine sau cu are de a face.
DNA anunțase încă din debutul anului trecut trimiterea în judecată a Vanessei Youness pentru implicare în scandalul Microsoft, așadar generalul avea de a face cu o penală. Despre efectele ayahuascăi, o simplă căutare pe google l-ar fi lămurit: nicio legătură cu citronada! Gelu Oltean însuși preamărea efectele ayahuascăi în presă încă de acum vreun an.
În ziua de 13 decembrie, în care Crețu vedea în jurul său unicorni roz și sirene plutinde în vila de la Răcari, președintele Iohannis se afla la Consiliul European de la Bruxelles. Dacă s-ar fi produs un incident de securitate, cine ar fi coordonat acțiunea ofițerilor SPP din dispozitivul de pază?
În cazul fostului ministru de Interne Gabriel Oprea societatea civilă, media, au făcut un întreg tamtam pe ideea că folosise abuziv mașina de serviciu, la fel și în cazul fostului procuror general Tiberiu Nițu.
Faptul că nr.2 în SPP mergea la palatul drogurilor cu mașina și șoferul serviciului nu pare să deranjeze acum pe nimeni.
Una peste alta, prezența într-un paradis al drogurilor de mare risc a unor oameni din aparatul prezidențial și nu doar a lor, probabil, este o vulnerabilitate cumplită de securitate care trebuia să ducă imediat nu doar la trecerea în rezervă a generalului Crețu și la demisia aproape discretă a consilierului prezidențial Dobrovolschi.
Ci la un seism ale cărui efecte să includă demisii la nivelul conducerilor SRI, SIE, SPP, Doi și un sfert, ale multor grei din Poliție, al conducerii Parchetului General, la întrunirea de urgență a CSAT șamd.
Fuga teroristului Hayssam, ne amintim, a dărîmat șefii SRI, SIE, Doi și un sfert și Procurorul General.
Un eveniment care nici nu suferă comparație cu dezastrul pe care l-ar putea reprezenta afacerea Ayahuasca.
Oricît de puternic era Hayssam, e greu de crezut că deținea secrete de stat comparabile cu cele ale șefilor de servicii autohtoni.
Prinderea șefului adjunct al SPP de către DIICOT în plin proces de trotilare nu a dus decît la trecerea în rezervă.
Șeful său, Lucian Pahonțu, e bine mersi la post, de parcă nu el trebuie să aibă, primul, obligația de a-și ține în frîu subalternii.
Șefii celorlalte servicii cu acțiune internă, SRI și DGIPI, se pricep la glumițe virtuale pe Facebook, dar nu au habar de acțiuni precum cele din Răcari, derulate de ani de zile la noi, ca pe maidan.
Șefii SIE nu par deranjați de aventurile unui potențial agent MI6 pe teritoriu românesc.
Cu toții stau liniștiți și pregătesc bilanțurile triumfaliste de activitate pe anul trecut, care vor fi prezentate, ca de obicei, în următoarele săptămîni.(CUM NU A MISCAT PE NIMENI NICI DEBARCAREA PE LITORAL IN VARA ANULUI 2019 A 1.650 DE COCAINA PURA IN VREME CE SISTEMUL DE PAZA ERA DEFECT DE MULT)
„Recunoaştem eforturile extraordinare făcute de către SPP pentru securitatea şi stabilitatea flancului de sud-est al NATO. Aniversarea a 28 de ani de la înfiinţarea SPP este cu atât mai importantă cu cât anul acesta România sărbătoreşte 100 de ani de la Marea Unire. SPP este o structură extrem de importantă, iar experienţa şi profesionalismul său ne oferă un suport valoros şi aşteptăm cu nerăbdare să consolidăm colaborarea dintre cele două instituţii. La mulţi ani SPP!” declara acum doi ani Stephen L.W.Kavanaugh, directorul adjunct al Centrului de Excelenţă al NATO pentru Contracararea Dispozitivelor Explozive Improvizate din Madrid, Spania, cu ocazia aniversării a 28 de ani de la înfiinţarea SPP.
Oare ce impact are acum asupra aliaților din NATO informația privind scandalul Ayahuasca?
Dincolo de toate astea, la cum se prezintă lucrurile, se coace un nou caz Truțulescu, alt SPP-ist celebru, devenit țap ispășitor în mega-scandalul Țigareta 2 – implicînd contrabandă de miliarde cu arme și țigări -, în contul unei liote de oameni care ar fi trebuit rași, tunși și frezați din structurile de siguranță ale statului, începînd cu președinția și terminînd cu armata și serviciile.
Care Truțulescu nici el, ne amintim, nu a dat în brînci cu executarea pedepsei: doar vreo cinci ani.
Pedepsele în cazul Țigareta 2 au fost oarecum invers proporționale cu miza imensă: România tocmai ratase intrarea pe lista noilor membri NATO și promisese internațional să stopeze traficul tenebros cu armament din spațiul ex-sovietic și altele.
Deocamdată, nu știm mizele reale în mega-scandalul Ayahuasca, cum nu știm nici ce alte figuri grele – pe lîngă care, se aude, generalul Crețu ar fi mărunt – se mai numărau printre drogații șamanului englez, dar se conturează deja niște pedepse mai mult simbolice. Și discreție maximă în presă. (Bogdan Tiberiu Iacob)

FOLOSESTE CONTUL DE FACEBOOK PENTRU A COMENTA
UN COMENTARIU
Braian Tasescub
ianuarie 6, 2020 at 17:47 pm, Răspunde

Scandalul Ayahuasca – nucleara care se incapatineaza sa nu explodeze
Cazul generalului din servicii prins cu drogul în bot se plasează în ultimele 2-3 săptămîni pe scara atenției me…

Indignarea si/sau mirarea din articol ar fi justificate daca Romania ar fi, cat de cat, ca o tara.
Dar nu este. Din pacate, desigur.

Romania nu este nici macar o tara ‘aproximativa’, daca ar exista si ar fi permisa o astfel de definitie.
Si asta pentru ca:
– in Romania, s-au manifestat cateva (!) servicii externe in 1989 fara ca vreo structura de securitate si/sau de aparare sa fi intervenit cumva impotriva acestora, iar acest fapt nu a deranjat si nu preocupa in continuare pe nimeni;
– in Romania, un fost presedinte si sotia lui au fost omorati cu sange rece, ca niste caini, intr-o unitate militara (!) din Targoviste, iar acest fapt nu a deranjat si nu preocupa in continuare pe nimeni;
– in Romania, procurorul in sarcina caruia au fost puse solutionarea dosarelor Revolutiei( avansat la gradul de general ca si alti 1000 de nulitati si trecut in rezerva dupa 29 de ani cu pensie de peste 5000 de euro/lunar) declara senin in direct la TV in decembrie 2019 ca cel mai important martor din povestea mortii generalului Militaru este, din pacate, decedat si din acest motiv nu a putut fi interogat in dosar, in conditiile in care respectivul martor – general in rezerva – intra in direct in acea emisiune 10 minute dupa declaratia sideranta a procurorului, iar acest fapt nu a deranjat si nu preocupa in continuare pe nimeni;
– in Romania, incepand de la nivelul conducerii ministerelor de forta (interne, in special) si al serviciilor (mult prea multe pentru o tara atat de mica si de putin insemnata, carora li se dubleaza bugetele anual, cu mult peste cel al rivalelor din tari mari) si pana la nivelul conducerilor judetene ale acestor structuri, cei pusi sa le conduca si sa combata (strapeasca?) fenomenul mafiot in Romania sunt rude prin alianta (nasi/fini/etc.) cu cei ce conduc clanurile mafiote din aceasta tara, iar acest fapt nu a deranjat si nu preocupa in continuare pe nimeni;
– in Romania, presedintele in functie se afla in relatii extrem de suspecte cu Renato Usatii – via Michael Schmidt (prietenul si ‘sponsorul’ presedintelui, care este casatorit cu sora lui R. Usatii) in conditiile in care insusi R. Usatii este considerat un sef de clan mafiot si un filo-rus convins, iar acest fapt nu a deranjat si nu preocupa in continuare pe nimeni;
– in Romania, sefi mari din ministerele de forta dau bani cu camata infractorilor, iar acest fapt nu a deranjat si nu preocupa in continuare pe nimeni;
– in Romania, nimeni dintre ‘decidenti’, dar absolut nimeni, nu are nici cea mai vaga idee incotro merge aceasta tara, cu ce riscuri si cu ce avantaje, iar acest fapt nu a deranjat si nu preocupa in continuare pe nimeni.

Pentru toate aceste motive, dar si pentru multe altele pentru care spatiu la dispozitie de pe acest site s-ar dovedi neincapator, Romania NU ESTE O TARA.
Romania este o adunatura de gasti, aflate intr-o permanenta miscare ce urmareste spolierea tarii in interes de grup, dispuse sa-si vanda propriile familii daca acest lucru ar fi solicitat de catre papusarii externi carora aceste gasti au predat, consecutiv si constanta, tara.
Romania este tara care a putut da drept presedinti pe:
– I. Iliescu, un comunist ‘resapat’ si cu nimic mai bun decat Ceausescu, luat de ‘valul’ schimbarilor post ’89 asa cum acest val a fost controlat din afara;
– E. Constantinescu, un profesor universitar sters, lipsit de orice putere reala, inconjurat din start de niste yes-meni de mucava ce l-au impiedicat in toata activitatea lui de un mandat de 4 ani;
– T. Basescu, un alcoolic ratat si un ‘ciripoi’/denuntator de profesie si din proprie initiativa inca din copilarie, care a inteles ca dand mana libera totala SUA isi poate face de cap 10 ani si care a distrus pentru minim 50 de ani aceasta tara prin readucerea ‘la butoane’ a urmasilor Securitatii prin asa-zise „acte normatiive” emanate de la CSAT care NU are capacitate legala de legiferare (!);
– K. Johannis, un profesor de gimnaziu sub-mediocru, de o idiotenie (in sens medical) dovedita, care dupa etapa de intreprinzator (cand s-a implicat in comertul cu copii romani catre state occidentale) s-a raliat urmasei organizatiei fasciste Grupul Etnic German denumita dupa 1989 Forumul Democrat al Germanilor din Romania iar ulterior preluarii primului mandat de presedinte a ‘predat’ Germaniei-bisericii catolice/luterane bunuri apartinand statului roman (confiscate legal prin Decretul-Lege nr. 845/1944) in valoare de cateva zeci de miliarde de euro.

Sa nu ne mai mintim, dragi romani: de atat am fost noi in stare in 30 de ani.

Asa incat a avea acum pretentii fata de o grava bresa de securitate creata in ultimii 3 ani in aparatul personal de lucru al presedintelui retardat ce se afla acum la al doilea mandat pare un lux pe care nu ni-l putem permite, daca tinem cont de cele cateva non-realizari pomenite anterior.

Sa nu ne imbatam cu apa rece. Romania NU este o tara (in sensul corect al acestei definitii) iar poporul roman NU este un popor (in sensul in care, cel putin declarativ, multi pare ca ne-am dori sa fie).