DISTRIBUIȚI

By Anca Melinte On 05/02/2019

Mult-dorita consolidare, restaurare și amenajare a Casei „Cuza Vodă” din Galați la standardele unui muzeu modern beneficiază de finanțare europeană, după ce Consiliul Județean Galați a semnat în octombrie 2017 un contract în acest scop, dar constructorul potrivit pare a fi greu de identificat. Autoritățile încearcă din răsputeri să găsească un constructor care să execute lucrările, dar cele două licitații organizate până acum în acest scop au fost anulate din lipsa ofertanților.

La cea de-a treia licitație, termenul de depunere a ofertelor a fost prelungit de două ori, iar președintele CJ, Costel Fotea, speră să se înscrie măcar una dintre firmele care au cerut clarificări, iar procedura să se finalizeze cu succes. Cert este că perioada de implementare a proiectului a fost prelungită de la 27 la 35 de luni, dar, conform graficului, lucrările de consolidare, restaurare și amenajare trebuie finalizate obligatoriu în 2020.

Transformată în bordel, casa părintească a lui Alexandru Ioan Cuza a fost salvată prin subscripție publică, reconstruită din temelii după vechile planuri, iar pe 24 ianuarie 1939 și-a deschis porțile pentru public, devenind prima instituție muzeală din Galați. Au trecut 80 de ani de atunci, iar clădirea monument istoric trebuie salvată din nou, fiind grav afectată de tasare.

Tasarea pune în pericol clădirea.
„Cei care au construit această casă au făcut-o în nouă luni de zile. Sper ca nouă să nu ne trebuiască 27 de luni ca să o restaurăm, reabilităm și consolidăm, dar, din motive strict obiective – pentru că știm ce înseamnă achizițiile în România – s-a prevăzut o perioadă puțin mai lungă. Sunt fonduri europene și trebuie să ne încadrăm în grafic”, declara președintele CJ Galați, Costel Fotea, pe 31 octombrie 2017, la conferința de lansare a proiectului „Consolidare, restaurare și amenajare Muzeul «Casa Cuza Vodă»” din Galați, finanțat în cadrul Programului Operațional Regional 2014-2020.

Suntem în februarie 2019 și, potrivit informațiilor furnizate la solicitarea noastră de Consiliul Județean, „perioada de implementare a proiectului a fost prelungită, în conformitate cu Actul adițional nr. 1 la Contractul de finanțare 537/02.10.2017, de la 27 la 35 de luni. În aceste condiții, data de finalizare a proiectului este 1 septembrie 2020”. Marea problemă o reprezintă găsirea constructorului care să execute lucrările de care clădirea de patrimoniu are atât de multă nevoie.

În pericol de scufundare
„Inițiativa Consiliului Județean a venit la momentul oportun, pentru că sunt afectate serios zidurile, fundația, curtea. Totodată, în proiect este prins și un grup sanitar, pentru că, în 1939, nu a fost gândit cu așa ceva”, declara Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie din Galați, la conferința de lansare a proiectului european.

„Principala problemă o reprezintă tasarea solului de sub clădire și din jurul ei, tasare care poate pune în pericol construcția. Cred că ați văzut la parter că pardoseala este deja vălurită din cauza tasării”, atrăgea atenția managerul de proiect Aurelia Domnițeanu. Pe lângă tasare, clădirea prezintă degradări la interior și exterior și instalații uzate.

Ce lucrări vor fi realizate
Lucrările din cadrul proiectului european – care are o valoare totală de 2.669.239 de lei, din care 2.463.642 de lei, asistență financiară nerambursabilă – vizează în primul rând consolidarea terenului și a clădirii și înlăturarea factorilor care pun în pericol stabilitatea și sănătatea (precum igrasia). Vor fi executate rigole de beton pentru preluarea apelor pluviale, se vor injecta fisurile apărute în zidărie ca urmare a tasării, se vor repara treptele, tencuielile și zugrăvelile, vor fi montate vitralii la ferestrele scării și etajului.

Pe lângă restaurare, clădirea va beneficia de lucrări de încălzire, ventilare, instalații sanitare și electrice, dar și de modernizări cerute de funcțiunea de muzeu, inclusiv construirea unui grup sanitar pentru publicul vizitator. Muzeul va fi dotat cu vitrine și panouri de expunere, covoare și mochete, lămpi speciale, dar și cu sisteme de detecție și alarme la efracție, de supraveghere, înregistrare și de sonorizare. Nu mai puțin importantă este digitizarea, adică scanarea întregii clădiri, interior și exterior, și realizarea unui tur virtual, disponibil în special persoanelor cu dizabilități.

Mai mult, dacă tot se va reface și pavimentul din curtea muzeului, ar putea fi scoasă la lumină și pusă în valoare și hruba despre care susțin anumite surse istorice că ar exista. Președintele Fotea a dat asigurări că există bani și pentru așa ceva.

Ce s-a făcut până acum
Conform datelor oficiale, pentru implementarea acestui proiect, Consiliul Județean a încheiat până în prezent zece contracte, în valoare totală de 192.265 de lei fără TVA, pentru servicii de expertiză tehnică, documentații, proiectare, verificare, plan de marketing, informare, audit etc. „Suma plătită efectiv pentru proiect este în valoare de 45.426 de lei, din care 38.612 lei din fonduri nerambursabile și 6.813 lei de la bugetul de stat și local”, informează CJ, precizând că „pentru implementarea optimă și în termenul stabilit a proiectului” mai e nevoie de încheierea contractelor de execuție a lucrărilor și de dirigenție de șantier.

„Consiliul Județean a organizat până în acest moment trei proceduri simplificate pentru execuția lucrărilor de consolidare, restaurare și amenajare Muzeu «Casa Cuza Vodă» din Galați. Primele proceduri au fost anulate din cauză că nu s-a prezentat niciun ofertant. Pentru cea de-a treia procedură, termenul de depunere a ofertelor era 5 februarie 2019. Pentru găsirea unui constructor care să execute lucrările, CJ va urma procedura legală de contractare. Prin urmare, se va publica în Sistemul Electronic de Achiziții Publice anunțul de participare până când se va prezenta un ofertant care să îndeplinească condițiile legale de calificare și va prezenta o ofertă tehnică și economică conformă”, se arată în răspunsul CJ.

Speranțe că a treia licitație va fi cu noroc
Potrivit datelor din Sistemul Electronic de Achiziții Publice, prima licitație pentru execuția lucrărilor a fost lansată pe 27 septembrie 2018 și anulată pe 5 noiembrie, în lipsa ofertanților.

Cea de-a doua procedură, lansată pe 12 noiembrie, a fost anulată din aceleași motive, pe 13 decembrie.

Pe 18 decembrie 2018 a fost lansată cea de-a treia procedură, iar termenul limită pentru primirea ofertelor a fost prelungit de pe 21 pe 30 ianuarie, iar apoi până pe 5 februarie 2019. Valoarea estimată a contractului este de 1.539.365 de lei fără TVA, criteriul de atribuire – „prețul cel mai scăzut”, iar durata este de „maximum 18 luni de la semnarea contractului”.

„Dacă la licitațiile anterioare nu ne-a întrebat nimeni nici măcar cum ne cheamă, îmbucurător este că, de această dată, două firme au cerut clarificări. În general, cei care cer clarificări au interesul de a participa la licitație. Sper ca, pe 5 februarie, din cei doi potențiali ofertanți care au cerut clarificări, cel puțin unul, dacă nu amândoi, să participe la licitație și, la final, să rămână cel mai bun.”

Costel Fotea, președintele CJ Galați
Ce riscuri există
„Conform graficului de implementare a proiectului, lucrările de consolidare, restaurare și amenajare se vor finaliza în anul 2020, în luna mai”, se arată în adresa transmisă de Consiliul Județean.

Întrebat dacă există riscul ca termenul-limită până la care trebuie implementat proiectul să nu poată fi respectat, președintele Costel Fotea ne-a declarat: „Nu am nicio emoție din acest punct de vedere, pentru că există posibilitatea de prelungire. Din momentul în care se semnează contractul de finanțare, ai un grafic de implementare pe care poți să îl mai prelungești, având motive bine întemeiate. Neprezentarea la licitație este motiv întemeiat. Dacă pe data de 5 februarie se va prezenta o firmă și contractul va fi adjudecat, termenul de realizare a obiectivului curge din momentul în care am semnat ordinul de începere a lucrărilor.”

„Toată lumea mă întreba de ce 36 de luni pentru implementarea unui astfel de proiect, în condițiile în care, practic, lucrările ar dura doar șapte-opt luni: tocmai pentru că ne luăm marje de siguranță în cazul în care se prelungește licitația, apare vreo contestație sau constructorul nu este dintre cei mai serioși. Dacă toate merg bine, un asemenea proiect poate fi implementat într-un an.”

Costel Fotea, președintele CJ Galați
O istorie impresionantă
Pe lista monumentelor istorice gălățene, Casa „Cuza Vodă” este datată 1937-1939, însă la acele vremuri povestea ei începuse deja de mai bine de un secol.

După cum am aflat de la Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcției Județene pentru Cultură Galați, în 1827, pe când Alexandru Ioan Cuza avea șapte ani, tatăl său, Ioan Cuza, a fost numit pentru scurtă vreme pârcălab de Galați. Probabil atunci a cumpărat casa din Mahalaua Poștei, Ulița de lângă mal (astăzi strada Al. I. Cuza). Postelnicului Ioan Cuza – numit pârcălab al Ținutului Covurlui, cu capitala la Galați (1831-1836) –, orașul acelor timpuri îi datorează consolidarea statutului de port al Moldovei, dobândea statutul de porto-franco și stăvilirea unei epidemii de ciumă.

În casa de la Galați a părinților săi, Alexandru Ioan Cuza și-a petrecut copilăria, după cum spune Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie, dar și adolescența și apoi tinerețea. Aici și-a început cariera de judecător, în această casă și-a adus soția, pe Elena Cuza, aici a locuit în perioada în care a fost președinte al Judecătoriei Covurlui și pârcălab al județului Covurlui.

Tot aici s-a întors și în timpul domniei, cu prilejul deselor sale vizite la Galați, când imobilul rămăsese în grija mamei. Mai mult, în 1863, când casa avea nevoie de reparații și de unele modificări, domnitorul i-a cerut mamei sale un plan al construcției, iar un an mai târziu afla, dintr-o scrisoare a lui Costache Negri, mersul lucrărilor.

Istoria consemnează că ultima vizită a lui Cuza în această casă a avut loc în mai 1865, la înmormântarea mamei sale. După moartea lui, Doamna Elena a mai păstrat imobilul până în 1884, când, strâmtorată financiar, l-a vândut.

„Hora Unirii” cu istoricul Unirii
Potrivit lui Marius Mitrof, în 1907, clădirea era proprietatea Profirei Izvoranu, care o ipotecase. Atunci încep demersurile gălățenilor pentru răscumpărarea ei. De pildă, ajunge la Senat o cerere semnată de câteva sute de gălățeni, care solicitau cumpărarea casei de către stat și instalarea unui „muzeu în amintirea lui Cuza”. Fără succes, însă.

Alexandru Ioan Cuza și Elena Doamna, gazde ale manifestărilor din 24 ianuarie.
La 24 ianuarie 1910 s-a jucat „Hora Unirii” în Casa lui Cuza, cu A.D. Xenopol, istoricul Unirii, spune Marius Mitrof, povestind că, potrivit arhivelor, în imobil se mutase Grigore Trancu-Iași, care l-a găzduit pe Xenopol. Printre personalitățile care până în 1913 au trecut pragul casei s-au mai aflat Dimitrie Anghel, Șt.O. Iosif, Mihail Sadoveanu și Cincinat Pavelescu, veniți la Galați la șezătorile literare organizate pentru strângerea fondurilor necesare ridicării statuii lui Mihai Eminescu.

Din liceu de fete, casă de moravuri ușoare
Din 1913, în fosta casă a lui Cuza a funcționat Școala secundară de fete „Mihail Kogălniceanu”, iar în anii 1916-1918 a fost spital pentru răniți și a găzduit familii de refugiați.

În 1921, casa ajunge în proprietatea lui Adolf Theitler, „concesionarul golirii closetelor ieșene”, după cum îl numește istoricul Paul Păltănea, citând Arhivele Naționale.

„Avid după bani, a transformat-o în Hotel Royal, de fapt a transformat-o într-o casă de moravuri ușoare. La parter și la etaj a fost compartimentată în 24 de cămăruțe. A funcționat ca hotel de moravuri ușoare până în 1932”, spune directorul Muzeului de Istorie.

Decăderea morală și fizică a imobilului readuce în actualitate ideea răscumpărării lui și transformarea „într-un muzeu care să cuprindă toate amintirile rămase de la neuitatul domn”. Din păcate, intențiile au rămas fără rezultat.

Răscumpărată și refăcută din temelii
Șansa imobilului a constituit-o înființarea, în 1937, a Asociației „Casa Cuza Vodă”, care și-a stabilit prin statut următoarele obiective: cumpărarea vilei „Cuza Vodă” din Galați, restaurarea ei „așa cum a fost” și înființarea unui lăcaș de cultură. Pentru strângerea de fonduri se lansează liste de subscripții, se fac donații și manifestări culturale.

La 17 februarie 1938, în urma licitației, imobilul, proprietate indiviză a moștenitorilor lui Adolf Theitler, a fost adjudecat de Asociația „Casa Cuza Vodă” din Galați cu prețul de 900.000 de lei, spune Marius Mitrof.

În vederea unei restaurări fidele, s-a publicat în presă un apel către toți cei care posedau fotografii, acte sau descrieri și s-a început o nouă campanie de strângere a fondurilor necesare. Numai că, desfăcând tencuielile, cei care lucrau pe șantier au constatat că niciun perete de paiantă nu mai putea fi consolidat.

„În ziua de 6 mai 1938, consiliul Asociației Casa Cuza Vodă a hotărât refacerea din temelii, respectându-se planul și aceeași fațadă, și adaptând interiorul pentru destinația de muzeu„, spune Marius Mitrof, citând din documente.

La 80 de ani de la Unirea Principatelor, pe 24 ianuarie 1939, a avut loc festivitatea de inaugurare a Muzeului „Casa Cuza Vodă”. De atunci, neîntrerupt, în Casa „Cuza Vodă” funcționează un muzeu.

Arhitectura s-a transformat
De-a lungul anilor, spune Marius Mitrof, prin reparații și restaurări, imobilul a suferit transformări majore de arhitectură. Gardul înalt, care proteja casa de privirile trecătorilor, s-a tot micșorat până când a dispărut, lăsând loc unui mic parc dominat de bustul lui Alexandru Ioan Cuza, datat 1886, comandat la Paris de Doamna Elena Cuza și dăruit primei școli primare de fete din Galați, care a purtat numele domnitorului.

Piesa de rezistență a muzeului, autoturismul De Dion Bouton.
Ar mai fi de spus că, înainte de a fi închis pentru consolidare, restaurare și amenajare, Muzeul „Casa Cuza Vodă” recrea atmosfera saloanelor elitei sociale din epoca lui Alexandru Ioan Cuza. Puteau fi admirate, printre altele, farfurii și pahare cu monograma lui Cuza, garnitura de mobilier comandată de acesta la Paris, biblioteca în stil renascentist german dăruită de regele Carol I lui Mihail Kogălniceanu. Piesa de rezistență era, însă „De Dion Bouton”, un soi de trăsură cu motor și pedale în loc de volan, unul dintre primele automobile care au circulat în Galați.