DISTRIBUIȚI

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir- de LICĂ GHIOCA
Anual, pe 26 octombrie, Biserica Ortodoxa il cinsteste pe Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir si mare facator de minuni. Sfantul Mare Mucenic Dimitrie a fost un sfant militar din secolul al III-lea, care a trait in timpul domniei imparatilor Diocletian si Maximian (284-305). Despre Sfantul Dimitrie se stie ca era fiul guvernatorului cetatii Tesalonic (azi orasul grecesc Salonic) si ca a fost botezat in taina de parintii sai, de frica prigoanei impotriva crestinilor. De mic, Dimitrie a crescut in spiritul iubirii crestine, ajutandu-i pe cei saraci. Astfel, odata cu trecerea anilor, Dimitrie a ajuns sa fie admirat si apreciat nu doar pentru nobletea si frumusetea lui exterioara, ci si pentru intelepciunea si bunatatea sa. Dupa moartea parintilor, Dimitrie a fost chemat de Imparatul Maximian, Cezarul Greciei si al Macedoniei, care l-a numit general al armatelor Tesaliei si proconsul al Greciei. In ciuda onorurilor primite, tanarul Dimitrie nu s-a departat de la dreapta credinta si de la lucrul cel mai important, mantuirea sufletului. Desi era strateg si specialist in arta militara, o buna parte din zi o dedica invatarii si talcuirii invataturii lui Hristos in fata poporului. Sfantul Dimitrie a convertit astfel la crestinism multi pagani din cetatea Tesalonicului. Dupa victoria din razboiul impotriva scitilor, in drum spre Roma, Maximian s-a oprit la Tesalonic, pentru a fi intampinat de popor. Cu aceasta ocazie, cativa pagani invidiosi l-au denuntat pe Dimitrie Imparatului ca este crestin si ca, mai mult, predica public invatatura lui Iisus Hristos. Maximian a poruncit ca Dimitrie sa fie arestat si inchis in temnita. In acest timp, ca sa distreze poporul, Maximian l-a adus in cetate pe Lie, un barbat care ii intrecea pe toti cei de varsta lui in putere, invitandu-i pe locuitorii Tesalonicului sa lupte cu el. Un tanar crestin, Nestor, care voia sa se intreaca si el in lupta cu uriasul Lie, a mers la Sfantul Dimitrie in temnita, rugandu-l sa-i dea binecuvantarea sa. Insemnandu-l pe frunte cu semnul Sfintei Cruci, Dimitrie i-a spus lui Nestor ca il va birui pe Lie si, astfel, il va marturisi pe Hristos. Prinzand curaj, Nestor a plecat sa se lupte cu Lie si l-a invins. Imparatul Maximian, sigur de victoria lui Lie, s-a maniat si, afland ca Nestor fusese ajutat de Sfantul Dimitrie, a trimis ostasii in temnita, ca sa-l strapunga pe sfant cu sulitele. Astfel, Sfantul Mare Mucenic Dimitrie si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu. Apoi, tot din porunca lui Maximian, a fost decapitat si Nestor, el fiind cinstit de Biserica Ortodoxa la o zi dupa Sfantul Dimitrie, pe 27 octombrie. Sfantul Mare Mucenic Dimitrie este unul dintre marii sfinti militari ai Bisericii Ortodoxe, alaturi de Sfantul Gheorghe si Sfantul Mina. Supranumele sau, Izvoratorul de Mir, este legat de mirul care izvoraste din sfintele sale moaste facatoare de minuni. Sfantul Mare Mucenic Dimitrie este ocrotitorul orasului Salonic, pe care l-a salvat de nenumarate ori de la distrugere, foamete si epidemii. Moastele sale se pastreaza in biserica Sfantul Dimitrie din Salonic, care dateaza din perioada in care Salonicul era un important oras din Imperiul Bizantin. Astazi, aceasta biserica se afla pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir, este considerat protectorul tinerilor si al tuturor celor care se lupta cu patimile trupesti si sufletesti.
Sfantul Dimitrie cel Nou Basarabov, ocrotitorul Bucurestiului
Sfantul Dimitrie cel Nou, praznuit in 27 octombrie, s-a nascut la inceputul veacului al XIII-lea, intr-o familie de tarani din satul Basarabov, la sud de Dunare, sat aflat pe teritoriul Bulgariei de azi. Inca de la o varsta frageda, sfantul a dorit sa dobandeasca o viata virtuoasa, prin post si rugaciune. Intr-o zi, pe cand ducea animalele la pascut, a calcat pe un cuib acoperit de ierburi si a strivit puisorii care se aflau in el. Profund mahnit, s-a hotarat ca, in semn de pocainta, sa nu-si mai incalte piciorul care strivise cuibul timp de trei ani, fie iarna, fie vara. Mai tarziu, sfantul s-a atasat unei comunitati monastice, apoi s-a retras in padure, unde s-a adapostit intr-o pestera, aproape de raul Lom, aducand, zi si noapte, rugaciunile si lacrimile sale ca ofranda lui Dumnezeu. Cunoscand dinainte ziua mortii sale, s-a intins intre doua lespezi de piatra si si-a dat in pace sufletul lui Dumnezeu. Intr-o buna zi, la trei veacuri dupa moartea Sfantului, o inundatie a facut ca apele raului Lom sa urce pana la pestera. Curentul a ridicat lespezile de piatra si a purtat cu el trupul Sfantului ramas nestricat, inapoi spre matca raului, atunci cand acesta s-a retras. Dupa alti o suta de ani, Sfantul ii aparu in vis unei fetite bolnave de duh necurat, poruncindu-i sa ceara parintilor ei s-o duca la malul raului, pentru a-si afla tamaduirea. De cum s-a aflat aceasta vestire, o mare multime de oameni, in frunte cu clericii din episcopie, a insotit familia fetitei pana la locul in care, mai inainte, locuitorii observasera deja o lumina misterioasa si credeau ca este o comoara. In timpul sapaturilor, au descoperit trupul Sfantului, intreg si stralucind de harul Duhului Sfant. Fetita s-a vindecat pe loc. Trupul Sfantului a fost transportat cu mare cinstire pana in satul Basarabov. mnitorul Tarii Romanesti a trimis preoti si sfetnici ca sa constate aceasta descoperire minunata si sa-l aduca pe Sfant la Bucuresti, la biserica Curtii Domnesti. In timpul drumului spre Bucuresti, cand au ajuns aproape de Ruse, langa o fantana, boii n-au mai vrut sa mearga cu nici un chip. Vazand aceasta minune, cei trimisi s-au sfatuit si au hotarat sa injuge la car doi junci tineri neinvatati, ca sa vada incotro vrea Sfantul sa mearga. Astfel, Sfantul s-a intors la Basarabov, in mijlocul satului, si a ramas acolo. Trimisii domnitorului s-au intors la Bucuresti si au povestit cele petrecute, dupa care domnitorul a trimis alti oameni si a pus sa se ridice, pe cheltuiala lui, o biserica in sat. Asezat acolo, Sfantul a continuat sa faca, de-a lungul vremii, multe alte minuni.
Spre sfarsitul razboiului ruso-turc (1774), armata rusa a ajuns aproape de satul Basarabov. Generalul Piotr Saltikov a poruncit ca moastele Sfantului Dimitrie sa fie transportate in Rusia, spre a le pune la adapost de o eventuala profanare de catre turci.
Catedrala Patriarhala din Bucuresti
Atunci cand cortegiul a ajuns la Bucuresti, un crestin evlavios, Hagi Dimitrie, prieten cu generalul, i-a cerut acestuia sa lase romanilor moastele Sfantului, spre mangaiere dupa toate durerile pricinuite de razboi. Generalul Saltikov a fost de acord si a luat numai o mana a Sfantului pe care a trimis-o la marea manastire Lavra Pecerska de la Kiev. Trupul Sfantului Dimitrie, intampinat cu mare alai, a fost asezat, in zilele Preasfintitului Mitropolit Chir Grigorie, in biserica cea mare a Mitropoliei de la Bucuresti. De indata s-au petrecut si alte minuni: razboiul lua sfarsit, iar ciuma ce bantuia inceta. De atunci, avand in vedere si numeroasele minuni savarsite, Sfantul Dimitrie cel Nou este cinstit ca protector al orasului Bucuresti si al intregii tari. In fiecare an, la 27 octombrie, o multime imensa se aduna la Bucuresti pentru a praznui, timp de trei zile, sarbatoarea Sfantului Dimitrie cel Nou si ca sa cinsteasca nepretuitele-i moaste, din care izvoraste mereu o mireasma delicata. Moastele Sfantului Dimitrie cel Nou Basarabov se gasesc in Catedrala Patriarhala din Bucuresti, fiind expuse spre inchinare intr-o frumoasa racla de argint. Praznuirea Sfantului Dimitrie cel Nou Basarabov, ocrotitorul Bucurestiului, are loc in 27 octombrie, la doar o zi dupa sarbatorirea Sfantului Mare Mucenic Dimitrie Izvorator de Mir, din 26 octombrie.

Dimitrie Cantemir
Dimitrie, cu varianta specific romaneasca Dumitru, este unul dintre cele mai vechi si mai des intalnite nume romanesti si corespunde grecescului Demetrios, cu echivalentul feminin Demetria. Numele Demetrios era raspandit in toata lumea elenica, de la Atena pana in Macedonia si Siria. Biserica Ortodoxa il sarbatoreste in 26 octombrie pe Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir si facatorul de minuni, iar in 27 octombrie pe Sfantul Dimitrie cel Nou Basarabov, ocrotitorul Bucurestiului. Personalitatea cea mai marcanta din cultura romana cu acest nume este Dimitrie Cantemir (1673-1723), domn al Moldovei, carturar, enciclopedist, filosof si scriitor. Dimitrie Cantemir s-a nascut pe 26 octombrie 1673 la Silisteni, la sud de Husi. A studiat, impreuna cu fratele sau, Antioh, la Curtea domneasca de la Iasi, unde a invatat limbile greaca, latina si slavona, fiind inzestrat cu o memorie prodigioasa.
La varsta de 15 ani, Dimitrie Cantemir a fost luat prizonier la Constantinopol, ca zalog pe langa Inalta Poarta. In capitala Imperiului Otoman, Dimitrie Cantemir a petrecut 22 de ani, indeletnicindu-se cu studii diverse, indrumat de vestiti profesori ai epocii. Dupa moartea tatalui sau, Constantin, Dimitrie a fost ales domn al Moldovei, in 1693, fara a fi insa confirmat de Poarta. In locul lui, a fost ales domn fratele sau, Antioh, iar el a fost un timp ambasador la Constantinopol. Dimitrie Cantemir s-a casatorit cu fiica lui Serban Cantacuzino, Casandra, care i-a daruit mai multi copii. Turcii l-au inscaunat pe Dimitrie Cantemir domn al Moldovei la Iasi, in 1710. In secret, noul domn-carturar a incheiat un tratat cu tarul Petru cel Mare, in 1711, dorind sa elibereze Moldova de sub dominatia otomana. Dupa infrangerea armatelor ruso-moldovene la Stanilesti, pe Prut, Dimitrie Cantemir s-a refugiat in Rusia, impreuna cu familia si 4.000 de moldoveni, printre care si cronicarul Ion Neculce. La Moscova, a fost consilierul apropiat al lui Petru cel Mare si a ramas in Rusia pana la moarte, in 1723. In 1935, osemintele sale au fost aduse in Romania si depuse la Iasi, in biserica Sfintii Trei Ierarhi.
Opere principale: Divanul sau galceava inteleptului cu lumea – prima opera scrisa in limba romana si, totodata, prima lucrare filosofica romaneasca, tiparita la Iasi, in 1698, Istoria ieroglifica – considerata prima incercare de roman politico-social, scrisa la Constantinopol, in limba romana (1703-1705), Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor (1719-1722) – cuprinde istoria romanilor de la origini pana la descalecatul lui Dragos, sustinand originea latina comuna a tuturor dialectelor romanesti, Istoria Imperiului Otoman (1714-1716) – tradusa in engleza, franceza si germana, i-a creat lui Dimitrie Cantemir reputatia de savant european, Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei) – scrisa in latina (1714-1716), la cererea Academiei de la Berlin.

Icoana Sfantului Dimitrie cel Nou Basarabov, ocrotitorul Bucurestiului
Purtat de mai multi martiri, numele Demetrius a patruns in onomastica crestina si s-a raspandit mai ales in rasaritul Europei. Cei mai cunoscuti sfinti cu acest nume sunt Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir si facatorul de minuni, din Tesalonic (azi Salonic), sarbatorit de Biserica Ortodoxa pe 26 octombrie, si Sfantul Dimitrie cel Nou Basarabov, ocrotitorul Bucurestiului, cinstit pe 27 octombrie. Moastele Sfantului Dimitrie cel Nou Basarabov se gasesc in Catedrala Patriarhala din Bucuresti. In fiecare an, cu ocazia praznuirii Sfantului Dimitrie cel Nou Basarabov, la moastele sale are loc un pelerinaj.

Etimologie
Numele grecesc Demetrios, la origine o forma adjectivala, o evoca pe zeita Demeter (de unde provine si forma feminina Demetra). Fiica a lui Cronos si a Rheei, sora a marilor zei olimpieni si mama a Persefonei, Demetra (Ceres, la romani) este o veche divinitate a vegetatiei si a fertilitatii pamantului, considerata ocrotitoarea ogoarelor si a casatoriei, carora le daruieste rodnicie. De numele ei se leaga si misterele eleusine, cult antic secret, bazat pe stravechi rituri agricole. Numele Demeter s-ar traduce prin pamantul-mama. Este considerat un nume compus din elementele De- (care ar corespunde grecescului Ga – pamant) si -meter – mama. La noi, numele Dimitrie, cu varianta Dumitru, a ajuns prin intermediul cultului martirilor crestini cu acest nume, care s-a suprapus peste un puternic substrat pagan. Specific romaneasca, forma Dumitru pune probleme in ceea ce priveste explicarea primului -u-. In cele mai vechi documente romanesti apar variantele Dimitru, Dimitrie, dar si diminutivul Dima. Le uram tuturor sarbatoritilor La Multi Ani!