DISTRIBUIȚI

SĂ FIM OPTIMIŞTI !

Statul român va elimina impozitul pe venit.

În două etape:

În prima etapă se va elimina venitul…

ATENŢIE !

Un domn care a beneficiat deja de această primă etapă , s-a prezentat la Administraţia Financiară şi i-a spus funcţionarei de la ghişeu :

– N-am venit că am venit. Am venit că n-am venit.

Proverbul zilei!

„Câtă vreme şeful meu pretinde că salariul meu este mare,

pretind şi eu că am multe de făcut”.

DIN GÂNDIREA CHINEZĂ

„Cel care, toată ziua e activ ca o albină, e puternic ca un taur, munceşte precum un cal şi seara se-ntoarce acasă rupt de oboseală precum un câine, ar trebui să consulte un veterinar, căci este foarte probabil să fie un bou !”

ARCA LUI NOE

CIOCĂNITOAREA AR TREBUI SĂ PLECE !

Tot ce trebuie sǎ ştiu despre viaţǎ am învǎţat de la Arca lui Noe.

Unu : Nu pierde barca.

Doi : Aminteşte-ţi cǎ toţi suntem în aceeaşi barcǎ.

Trei : Fǎ-ţi planuri în avans. Nu ploua când Noe şi-a construit arca.

Patru : Fii pregǎtit. Când vei avea 600 de ani , e posibil ca cineva sǎ-ţi cearǎ sǎ faci ceva cu adevǎrat important.

Cinci : Nu asculta criticile; mergi înainte cu treaba care trebuie fǎcutǎ.

Şase : Construieşte-ţi viitorul pe premise înalte.

Şapte : De dragul siguranţei, cǎlǎtoreşte în pereche.

Opt : Viteza nu e totdeauna un avantaj. Şerpii erau pe arcǎ împreunǎ cu gheparzii.

Nouǎ : Când eşti stresat , pluteşte pe apǎ o perioadǎ.

Zece : Aminteşte-ţi, Arca a fost construitǎ de amatori; Titanicul de profesionişti.

Şi încă una! TARE!!!

Managerii unei edituri încearcă să afle cum de nimeni nu a observat că unul din angajaţi a stat la birou, mort, timp de 5 zile, înainte să-l întrebe cineva dacă se simte bine.

George Turkelbaum, 51 de ani, angajat de 30 de ani la societatea respectivă, a suferit un atac de cord în biroul pe care îl împărţea cu alţi 23 de angajaţi (e vorba despre acele „cubicule” tipic americane, spaţii largi de lucru împărţite în birouri cu ajutorul unor pereţi din gipscarton sau sticlă).

Deşi a murit luni, nimeni nu a observat asta până sâmbătă dimineaţa, când îngrijitorul l-a întrebat de ce lucrează şi în weekend.

Şeful lui Turkelbaum, Elliot Wachiaski, a declarat pentru The New York Times :

„George era întotdeauna primul la birou, primul dimineaţa şi ultimul care pleca seara, aşa că nimănui nu i-a părut neobişnuit că stă în aceeaşi poziţie şi că nu vorbeşte. Era mereu absorbit de munca sa şi interiorizat.”

Un examen medico-legal a relevat că murise deja de cinci zile la data găsirii lui. George citea manuscrisul unei lucrări medicale când şi-a găsit sfârşitul.

Poate n-ar fi rău să le mai daţi colegilor de birou câte un ghiont din când în când !

Morala povestirii: Nu vă omorâţi muncind ! Oricum nu bagă nimeni de seamă !