DISTRIBUIȚI

Hristos a inviat!Drumul spre sarbatoarea Sfintelor Pasti si a Invierii Domnului, sarbatoare a sarbatorilor, se aseamana cu un urcus, marcat, in cele cinci Duminici care preced Invierea Mantuitorului, de post si de rugaciune.

Postul Pastelui
Intrarea in Postul Mare este anuntata in fiecare dintre cele cinci duminici premergatoare.
In prima Duminica, in biserici se citeste pericopa evanghelica despre Zaheu, cel care, din pricina staturii sale, nu reusea sa-L vada pe Hristos in multime, si care, pentru a reusi sa-L vada, s-a urcat intr-un copac. Astfel, dorinta de a-L vedea, l-a facut pe Zaheu sa se autodepaseasca, Mantuitorul raspunzand dorintei sale mergand in casa lui.
Pilda: in fata lui Dumnezeu, toti suntem „scunzi” – neinsemnati, pacatosi, insa dorinta de a fi aproape de Hristos Il poate face pe Acesta sa intre in „camara sufletului” fiecaruia dintre noi.
A doua Duminica este cunoscuta sub numele de Duminica Vamesului si a Fariseului. Ni se reaminteste acum ca Dumnezeu nu are loc in inima omului mandru asemenea fariseului. In schimb, smerenia vamesului l-a ajutat sa-L primeasca pe Mantuitorul Hristos si sa-si indrepte viata.
In a treia Duminica din Postul Mare, crestinii asculta Pilda Fiului Risipitor, chemare sa constientizam ca instrainarea de Dumnezeu este contrara firii omenesti.
Urmatoarea Duminica este Duminica Infricosatoarei Judecati, ziua care marcheaza lasatul secului de carne.
In a cincea Duminica se lasa sec de branza, marcandu-se si pomenirea izgonirii lui Adam din Rai, prin care ni se reaminteste ca omul a fost creat pentru Rai.
Cele cinci duminici din Postul Mare – a Ortodoxiei, a Sfantului Grigorie Palama, a Sfintei Cruci, a Sfantului Ioan Scararul si a Sfintei Maria Egipteanca – aduc in prim-plan momente importante din istoria crestinatatii si ne ofera, totodata, modele de spiritualitate si de adevarata traire duhovniceasca.

Saptamana Patimilor
Saptamana Patimilor este precedata de sarbatoarea Intrarii Domnului in Ierusalim – Floriile.
Toate zilele din Saptamana Patimilor sunt „Mari”.
Denia (slujba tinuta in bisericile ortodoxe in fiecare seara din Saptamana Patimilor) de Luni ne aminteste de patriarhul Iosif, vandut de fratii sai cu treizeci de arginti, prefigurand astfel vinderea Mantuitorului Hristos de catre Iuda Iscarioteanul.
Marti seara, in biserici se citeste pilda celor cinci fecioare intelepte, care, prevazatoare, l-au asteptat pe Mire cu untdelemn suficient pentru candelele lor, intrand astfel la Nunta. Este un indemn la permanenta priveghere, in asteptarea Mirelui – a Mantuitorului.
La Denia de Miercuri, suntem chemati sa ne asemanam femeii pacatoase care a spalat cu lacrimi si a uns cu mir picioarele Mantuitorului Hristos, inainte de Patimirile Sale, in semn de cainta pentru pacate.
In Joia Mare, primim porunca iubirii: Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul. Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii. Joi seara, la Denia celor 12 Evanghelii, Crucea este scoasa din Sfantul Altar si este purtata de preot, asemenea lui Simon Cireneanul, pana in centrul bisericii, unde ramane pana in seara Vinerii Mari, pentru ca toti crestinii care trec pragul bisericilor sa se poata inchina. In Joia Mare se comemoreaza prinderea Mantuitorului in Gradina Ghetsimani, in toiul noptii, de catre soldatii condusi de Iuda Iscarioteanul, ucenicul care L-a vandut pe Domnul Iisus Hristos pe 30 de arginti. Pentru ca soldatii sa-L poata identifica, Iuda Il saruta pe obraz si-I spune cu glas tare: Bucura-Te, Invatorule! (Matei XXVI, 49). Mantuitorul se preda de bunavoie, lasandu-i pe ostasi sa se apropie de El si sa-L aresteze. Procesul Mantuitorului este relatat de catre toti Evanghelistii si se imparte in doua, fiind la inceput religios, inaintea sinedriului iudaic, apoi politic, inaintea lui Pontiu Pilat, care, dupa ce il elibereaza pe talharul Baraba, Il trimite pe Mantuitorul Hristos la Rastignire. Dupa biciuire, imbracarea cu o hlamida rosie si asezarea pe cap a unei cununi de spini, Mantuitorul se apropie de momentul culminant al activitatii Sale pamantesti, precedat de „Drumul Crucii” (Via Dolorosa sau Via Crucis), calea strabatuta de Domnul Iisus Hristos, din pretoriu pana la Golgota – Dealul Capatanii -, locul rastignirii.
„Drumul Crucii” ne aminteste neincetat masura dragostei lui Dumnezeu fata de om, aceasta iubire vazandu-se, poate mai mult decat oricand, in Vinerea Mare, cand credinciosii aflati in pelerinaj la Ierusalim pasesc pe urmele Mantuitorului.
In traditia crestina, „Drumul Crucii” este impartit in paisprezece stari sau trepte:
1. Curtea casei lui Pilat din Pont – Judecata lui Hristos si condamnarea la moarte
2. Pretoriul – Punerea Crucii pe umerii Domnului si pornirea spre Golgota
3. Prima cadere a Mantuitorului sub povara Crucii
4. Intalnirea Domnului cu Maica Sa Indurerata
5. Simon Cirineanul ridica Crucea Domnului, spre a-L ajuta
6. Intalnirea Domnului cu Veronica – Hristos isi sterge chipul cu mahrama (chipul Mantuitorului, care s-a imprimat pe mahrama Sfintei Veronica, este socotit a fi cea dintai icoana, nefacuta de mana omeneasca; de altfel, se crede ca numele Veronicai ar proveni de la cuvintele latine vera icon, care se traduc prin „icoana adevarata”)
7. A doua cadere a Mantuitorului la pamant
8. Intalnirea Domnului cu femeile ce se tanguiau pentru El
9. A treia cadere a Mantuitorului la pamant (in arhivele Bisericii Ortodoxe Grecesti, sta scris ca acele trei caderi ale Domnului Iisus marcheaza cele trei zile cat a stat in mormant)
10. Golgota – dezbracarea Domnului de hainele Sale (Astazi, urcarea pe Golgota incepe cu intrarea in curtea Bisericii Sfantului Mormant, in locul unde Mantuitorul a fost dezbracat si pironit pe Cruce. In limba ebraica, Golgota inseamna „capatana”, fiind o inaltime calcaroasa, asemanatoare, de la distanta, cu o teasta. O legenda spune ca in locul Rastignirii Mantuitorului salasluiau osemintele lui Adam, Iisus Hristos stergand, prin Cruce, osanda omului vechi.)
11. Baterea in cuie a Mantuitorului pe Cruce (in Biserica Sfantului Mormant, un imens mozaic infatiseaza dureroasa scena a „Iubirii rastignite”)
12. Rastignirea – Moartea Domnului pe Cruce (intunericul peste tot pamantul, deschiderea mormintelor, despicarea pietrelor si cutremurul de pamant care au urmat mortii trupesti a Mantuitorului sunt fenomene extraordinare menite sa arate Dumnezeirea Celui pironit pe Cruce)
13. Coborarea Domnului de pe Cruce – Piatra Ungerii (Dupa moartea Mantuitorului si zdrobirea fluierelor picioarelor celor doi talhari, rastigniti de-a dreapta si de-a stanga Sa, cele trei trupuri au fost date jos de pe Cruce. Trupul lui Hristos a fost asezat pe Piatra Durerii, unde a fost uns cu mir si infasurat in giulgiu, inainte de a fi pus in mormant. Sirul de candele care astazi atarna deasupra Pietrei Durerii aminteste de candelele din inimile noastre, pe care trebuie sa le pastram mereu aprinse, in asteptarea Mirelui, asemenea celor cinci fecioare intelepte.)
14. Punerea Domnului in Mormant si Invierea (astazi, dupa inchinarea si sarutarea Pietrei Durerii, crestinii pasesc in Biserica Sfantului Mormant, unde se afla lespedea pe care a fost asezat trupul Mantuitorului, acesta fiind locul cel mai sfant al crestinatatii, el adapostind atat Mormantul, cat si minunea Invierii Mantuitorului).
In Vinerea Mare se canta Prohodul Domnului, care marcheaza coborarea de pe Cruce si punerea in mormant a Mantuitorului Hristos. Coborarea Mantuitorului de pe Cruce si pregatirile de inmormantare au fost facute de catre Iosif din Arimatea, ajutat de Nicodim si de femeile mironosite. Traditia spune ca, de pe Cruce, Domnul a fost coborat in bratele Maicii Sale, care asista la imbalsamare si inmormantare. Dupa obiceiul vremii, Trupul Mantuitorului a fost spalat, uns cu smirna si Aloe si infasurat in giulgiu de in, fiind asezat intr-un mormant nou, sapat in stanca si constand dintr-o cripta, care se inchidea cu o piatra verticala greu de urnit. Astfel se incheie, dupa Sfintele Evanghelii, Patimile Mantuitorului. Biserica ne invata ca Domnul, pe cand zacea cu Trupul in mormant, s-a coborat cu sufletul la iad, ca sa binevesteasea si acolo implinirea profetiilor mesianice si inceputul prabusirii puterii diavolului si a mortii.

Invierea Domnului nostru, Iisus Hristos
Sfintele si mantuitoarele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos se incheie cu invierea Sa din morti, fundamentul credintei crestine si temeiul nadejdii noastre in viata vesnica. Noaptea Invierii este ca o explozie de lumina si de bucurie, pentru ca Mormantul in care Mantuitorul a fost pus este gol, stand ca marturie si ca speranta a biruintei vietii vesnice asupra mortii. Aprinderea Sfintei Lumini este o minune dumnezeiasca necuprinsa de mintea omeneasca, minune care se repeta an de an, in Sambata Mare, de aproape 20 de veacuri. Aceasta este minunea care ne dovedeste, pana la sfarsitul veacurilor, ca Domnul nostru Iisus Hristos, lumina lumii si Mantuitorul sufletelor noastre, a inviat din morti a treia zi, daruindu-ne viata vesnica. Asemenea ucenicilor care L-au vazut pe Domnul inviat, de acum si pana la Inaltarea Domnului, credinciosii se saluta si raspund la salut cu vestea bucuriei Invierii: Hristos a inviat!, Adevarat a inviat!. (Oana-Ilinca Moldoveanu)