DISTRIBUIȚI

Cearta recenta (ca disputa nu o putem numi) dintre cele doua palate care conduc Romania insumeaza toate ingredientele unei catastrofe pentru diplomatia noastra: vine in cel mai nepotrivit moment (vizibilitate maxima, datorita presedintiei Consiliului UE), se refera la cea mai delicata problema din lume si a reusit sa irite pe toata lumea.

Citeste toate textele scrise de Petrisor Peiu pentru Ziare.com

Faptele sunt simple: Israelul se afla in focul unei batalii electorale teribile (9 aprilie), intre doi fii „favoriti” (intelesul biblic al numelui Binyamin) ai evreilor: Benny Gantz (liderul noului partid Kachol Lavan), baiatul evreului roman Nahum (Naum) si legendarul lider conservator Benjamin Netanyahu, presedintele partidului Likud, de 10 ani prim ministru.

Cei doi, care se lupta pentru pozitia de „Benjamin al familiei”, sunt umar la umar in sondaje, cu cate 30 de locuri din cele 120 ale Knesset-ului, iar lupta dintre ei este mai incinsa ca niciodata: punctul culminant al campaniei l-a constituit piratarea telefonului lui Gantz (fost sef de stat major general pana in 2015) de catre iranieni, iar Bibi a hotarat sa isi canibalizeze partidele aliate, pentru a nu risca desemnarea de catre presedintele Ruvi Rivlin a rivalului sau drept premier.

Hop, si modesta Viorica

Ei bine, in aceasta confruntare, s-a trezit sa se bage tocmai modesta Viorica Dancila. Dovedind o crasa lipsa de intelegere a modului cum functioneaza America sau Israelul, Dancila a decis sa participe la conferinta anuala a organizatiilor de lobby pro-israeliene din SUA, conferinta intitulata AIPAC (AMERICAN ISRAEL PUBLIC AFFAIRS COMMITTEE), si sa isi afiseze sustinerea pentru Netanyahu, anuntand ca va muta ambasada Romaniei la Ierusalim.

Numai ca efectul obtinut (motivat de cearta ulterioara cu presedintele pe acesta tema) a fost exact contrariul: israelienii au descoperit ca Bibi al lor, de fapt, nu l-a convins pe romanul care tine stampila, americanii au mai inteles o data in plus ca nu te prea poti baza pe Bucuresti, iar in tara s-a re-declansat o campanie impotriva situarii ambasadei romane in capitala Israelului, aruncand diplomatia nationala intr-un ridicol absolut.

Politicieni si analisti deopotriva s-au grabit sa isi manifeste o contrarianta fervoare impotriva recunoasterii Ierusalimului drept capitala a Israelului. Oameni care nu au suflat un cuvant cand Bucurestiul a fost umilit public de catre Viktor Orban sau ciracii sai, oameni care se fac de ani de zile ca nu vad opresiunea Kievului impotriva romanilor din Ucraina, oameni care nu au zis nimic cand Bucurestiul a pierdut lupta pentru relocarea Agentiei Europene a Medicamentului, oameni care nu au zis nimic cand Guvernul a daruit Portul Constanta unei firme din Dubai, ei, da, toti acestia au sarit ca arsi sa apere fictiunea numita „Palestina”, un stat care nu exista, un stat-butaforie. Am ramas printre ultimii aliati ai SUA care nu recunoastem Kosovo, dar murim de dragul „Palestinei”!

Europa n-a tercut niciodata printr-un prapad programat

In 1990, reunificarea Germaniei a avut nevoie de o „viza” din partea puterilor invingatoare din cel de-Al Doilea Razboi Mondial, SUA, URSS, Franta si Marea Britanie. Dar daca ar fi fost nevoie de o „viza morala”, reunificarea Germaniei ar fi trebuit sa fie acceptata de catre o singura natiune: evreii.

Ar trebui sa ne fie foarte greu, noua, europenilor, sa vorbim despre Israel, pentru ca niciodata nu am trecut printr-un asemenea prapad programat, la care atat de multe state sa fi contribuit: nu exista nicio natiune europeana care sa fi suferit un asemenea macel precum Holocaustul din anii ’40.

Pe de alta parte, evreii au trecut cu greu peste acest episod si pentru ca ei au mai suferit doua astfel de momente: in anul 586 inainte de Hristos, cand, din porunca lui Nabucodonosor, generalul Nebuzaradan a ars primul Templu, a ucis preotii care slujeau acolo si a distrus Ierusalimul, ducand in robie, la Babilon, ce mai ramasese din poporul evreu, apoi in anul 70, cand Titus, fiul imparatului Vespasian, a condus o represiune sistematica a Ierusalimului si a poporului evreu, in care au pierit 1 milion de oameni (o cifra imensa pentru acele vremuri).

Germania reunificata, puternica si prospera, este astazi regina Europei, o Europa care are nebanuita usurinta de a sfida istoria recenta, o Europa care isi aroga dreptul de a decide unde se afla capitala evreilor si a statului lor.

Mi se pare greu de acceptat ca, inainte de a decreta, cu o inversunare demna de o cauza mai buna, ca nu recunosc Ierusalimului statutul de capitala a Israelului, politicienii de la Berlin, Paris sau Londra nu au nici macar un moment de rusine interioara, nu au nici macar un moment de indoiala sau de retinere.

Si, totusi, acesti oameni il blameaza pe Donald Trump pentru „vina” de a reda Americii demnitatea de a fi natiunea invingatoare pana la capat si pentru ca a gasit formula de a inchide definitiv cel de-Al Doilea Razboi Mondial: recunoasterea Ierusalimului drept capitala a poporului ales.

Nu cadeti in pacatul de a decide stramb!

Traiesc in aceste zile un episod de imensa durere interioara: oameni pe care ii respect foarte mult si pe care i-am votat cu simtul datoriei sau pe care ii citesc/ascult cu drag, romani de-ai mei, din dorinta de a umili un premier de carton, trec linia rosie a politicii interne si isi aroga o decizie care nu este drept sa fie a lor.

Sunt de acord cu toti cei care deplang faptul ca in fruntea guvernului nostru sta o persoana penibila, sunt de acord ca Viorica Dancila este o rusine imensa pentru Romania, sunt de acord ca acesteia i s-ar potrivi mai bine un rol care sa ii puna in valoare atat agramatismul, cat si toaletele faurite din milieurile cu care bunicii acopereau stangaci electrocasnicele anilor ’70, in satele desprinse din Morometii lui Marin Preda.

Dar de ce este nevoie, oameni buni, sa cadeti in pacatul de a decide stramb asupra unui lucru pe care Altcineva, mai indreptatit decat voi, L-a hotarat demult? De ce este nevoie, oameni buni pe care v-am votat si pe care va citesc cu bucurie, sa negati statutul Ierusalimului de capitala a poporului evreu?

Este ridiculizarea Vioricai Dancila o miza suficienta pentru a va compromite intelectual atat de mult si pentru a face ceea ce nu ar trebui niciodata facut de la Bucuresti?

Alegerea politica sau intelectuala este un compromis dintre valorile pe care le asteptam si cele pe care le avem disponibile.

Totusi, nu putem cere dreptul la demnitate si la democratie, daca nu vom arata si oamenilor pe care ii pretuim si ii respectam ca pacatuiesc impotriva adevarului si a dreptatii.

Sunt, in primul rand, intristat de toti cei care se afirma ca buni crestini, dar neaga ceea ce Dumnezeu a decis pentru evrei, negand astfel originea noastra crestina. Sunt intristat apoi de cei care, desi au cariere universitare sau diplomatice demne de respect, inghit pe nemestecate toate prostioarele care au devenit norma doar pentru ca vin de la un Bruxelles care are din ce in ce mai putina legatura cu nevoile reale ale Europei.

Europa are interese electorale

Cum sa invoci, la Bucuresti, rezolutia 181 a Natiunilor Unite din 29 noiembrie 1947, o rezolutie pe care tarile musulmane nu au recunoscut-o niciodata (au votat impotriva Arabia Saudita, Siria, Irak, Iran, Egipt, Liban, Pakistan, Yemen, Turcia), drept temei de drept pentru monstruozitatea de a nega israelienilor dreptul de a-si alege capitala?

Oare cati dintre cei care stau pe la televizor cu rezolutia in gura stiu ca Austria, Germania, Finlanda, Irlanda, Italia, Portugalia si Spania nu erau inca membre ale ONU in 1947?

Sau cum sa invoci alterarea procesului de pace in 2019? Mai, oameni buni, nu mai exista demult niciun proces de pace in Orientul Mijlociu, terminati cu asta! Voi nu cititi stirile, nu urmariti chiar CNN-ul vostru drag?

Ce negocieri sau discutii ati vazut voi in ultimii 20 de ani intre Israel si arabii palestinieni? Orice om de buna credinta care a vorbit vreodata cu vreun arab palestinian stie ca niciun arab care are sansa sa se fi nascut in Israel nu s-ar muta in Cisiordania sau Gaza. Daca arabii israelieni au vreun cosmar, acela se cheama Cisiordania si Gaza.

Daca Donald Trump nu ar fi mutat ambasada americana la Ierusalim, politicienii romani ar fi putut sa doarma linistiti si astazi, amagindu-se ca Bucurestiul este un broker intre statele arabe si Israel, lucru care nu mai este de mult adevarat, de altfel.

Decizia americanilor de a pune in practica Jerusalem Embassy Act din 1995, a adus statele aliate ale Washingtonului in pozitia de a decide de ce parte se afla.

Politicienii francezi au decis electoral, cu gandul la voturile celor 10% arabi magrebieni, de 15 ori mai multe decat voturile evreilor, politicienii britanici au decis pragmatic, sa ia voturile celor 5-6% musulmani din populatia lor, de 20 de ori mai multe decat voturile evreilor; pentru Germania alegerea a fost si mai simpla: cum sa pui in balanta 5 milioane de turci si 1 milion de „sirieni”, adusi de Angela Merkel, cu evreii germani, care oricum nu prea mai sunt, cei mai multi fiind ucisi pana in 1945.

Mai mult, Berlinul, Parisul sau Londra s-au gandit ca vor profita un pic si economic, furandu-i lui Trump o sumedenie de contracte din tarile arabe. Si-uite asa, in Uniunea Europeana s-a dat ordin sa nu se accepte mutarea ambasadelor la Ierusalim, sfidandu-i pe americanii carora aceiasi europeni le datoreaza democratia si securitatea.

Romania are o relatie aparte cu Israelul

Dar Romania? Ei bine, Romania are o relatie aparte cu Israelul: in Ashdod, Ashkelon, Bat Yam, Beer Sheva, Haifa, Hadera, Hertzliya, Ierusalim, Rishon LeTion, Tel Aviv, Kfar Saba, Lod, Netanya, Or Yehuda, Petah Tikva, Rehovot si Yavne, in toate aceste locuri se vorbeste romaneste, uneori si la a treia generatie dupa emigrarea aici.

4% din actuala populatie a Israelului vorbesc romaneste si au plecat din Romania, fiind astfel a patra cea mai mare comunitate de acolo (dupa evreii emigrati din Rusia, Maroc si Irak).

Marile firme de tehnologie au mii de ingineri plecati din Romania, iar in cea mai mare si mai importanta companie israeliana (IAI-Israel Aerospace Industries) auzi romaneste in orice hala ai intra, de la productia de rachete pana la cea de aripi pentru F-16.

Rolul de negociator pe care Ceausescu l-a jucat a fost luat de americani

Pe de alta parte, rolul de negociator pe care Ceausescu l-a jucat intre Israel si tarile arabe nu ne mai apartine demult. Locul nostru a fost de zeci de ani luat de catre americani, iar acordurile dintre statele respective se semneaza la Camp David sau pe peluza Casei Albe, nu la Cotroceni.

In 1989, Irak, Egipt si Iran erau pe locurile 7,8 si 10 printre partenerii comerciali ai Romaniei, cumuland 17% din importuri si 10% din exporturi. Fata de Iran aveam cel mai mare deficit comercial (12% din totalul importurilor) . Inca in 1994, 9,3% din importul Romaniei venea din Republica Islamica.

In 2017, din totalul exporturilor de 62 miliarde de dolari, Romania a trimis catre tarile arabe doar aproape 5 miliarde de dolari (8% din total), iar in Israel de 10 ori mai putin. Mai mult de jumatate, insa, din exporturile catre tarile arabe merg in state care nu au nicio linie rosie legata de Israel (Maroc, Algeria, Egipt, Emiratele Arabe Unite sau Arabia Saudita), iar tarile cu puternice sentimente anti-israeliene primesc marfuri romanesti de doar 1 miliard de dolari (Iran, Siria, Liban si Iordania):
exporturi tari arabe

Sursa: INSSE

Americanii si-au mutat ambasada la Ierusalim din 2017. Credeti ca le-au inchis tarile arabe portile pentru comert? Nici gand: in 2018 americanii au exportat in Arabia Saudita de 13,6 miliarde de dolari, putin mai mult decat in 2017 (13,4 miliarde dolari), in Emirate au exportat de 19,5 miliarde dolari (20 miliarde in 2017), in Egipt de 5 miliarde de dolari (sub 4 miliarde in 2017), in Algeria de 1,25 miliarde dolari (fata de 1 miliard in 2017), in Liban de 1,3 miliarde dolari (1,2 miliarde in 2017); ei da, le-au scazut exporturile in Iordania de la 1,9 miliarde dolari in 2017 la 1,6 miliarde in 2018.

Ce te faci insa ca exporturile americane catre Iran au crescut de 3 ori de cand si-au mutat ambasada la Ierusalim (de la 136 milioane in 2017 la 440 milioane in 2018?)

S-a suparat regele Iordaniei si n-a mai venit la Bucuresti? Nu, zau! Oare cati romani stiu insa ca 60% dintre iordanieni provin dintre arabii „palestinieni” si ca in Iordania sunt oficial recenzati peste 2 milioane de „refugiati palestinieni” (de fapt, in 1967, Cisiordania era parte din Iordania!!) . Sa mai spunem si faptul ca regele Abdullah al II-lea se mentine la putere la Amman, ca si tatal sau, inteleptul Husein, numai datorita israelienilor, care il apara de incontrolabilele gherile palestiniene care ii bantuie tara.

De altfel, este un lucru de notorietate ca toti liderii arabi, inclusiv Abdullah, apeleaza la doctorii evrei pentru orice problema medicala, supravietuirea lor datorandu-se exclusiv priceperii medicilor israelieni.

Ni s-a mai vanturat si faptul ca, daca stam cuminti in banca langa Federica Mogherini (care a purtat mai des hijab decat a intrat in „San Pietro”), ne vom alege cu un loc de un an in Consiliul de Securitate al ONU.

Pai poate am intra, cu sprijinul decisiv la americanilor, definitiv in OECD. N-o fi mai important, oare? Ca sa nu mai spunem canu prea cred ca daca am avea lobby-ul reunit al SUA si al Israelului am putea pierde locul mult-ravnit in Consiliul de Securitate.

Pana la urma, Bucurestiul nu a inteles un lucru simplu: o alianta cat mai apropiata cu americanii este singura noastra optiune, iar o astfel de alianta se construieste pe decizii clare, nu pe bagat capul in nisip.

Daca vom proceda la fel ca toate statele europene, nu vom avea nimic in plus de la Washington si nimeni nu isi va aduce aminte de Romania in mod special.

Donald Trump va ramane in istoria evreilor alaturi de Cyrus cel Mare, eliberatorul (sursa: AICI), iar noi ne vom intoarce la un statut mediocru, mandri ca, in timpul presedintiei noastre la Consiliul UE, am reusit sa pornim exact proiectele pe care ne laudam la Washington ca le vom bloca: conductele rusesti Nord Stream II si prelungirea prin Bulgaria a Turkstream si Blue Stream.

Cred ca este timpul ca cineva sa citeasca capitolul V din „Cartea profetului Daniel”, unde se arata cum profetul a fost chemat sa ii traduca regentului babilonian Belsatar o inscriptie care aparuse pe un zid in timpul ospatului regal in care se bause din vasele furate din Primul Templu.

„Daniel citeste cuvintele drept MENE, MENE, TEKEL, PARSIN si le traduce regelui: MENE, Dumnezeu a numarat zilele regatului tau si l-a adus la sfarsit; TEKEL, ai fost cantarit si gasit prea usor; si PERES, regatul este impartit si dat mezilor si persilor […] in chiar acea noapte Belsatar, regele caldeu (babilonian) a fost omorat, iar Darius Medul a primit regatul.”….

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).