DISTRIBUIȚI

Conferința cu tema *Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de
tranziție și bejenie* susținută de doctor în științe economice Raluca
Prelipceanu, a fost o surpriză totală pentru auditoriu. În primul rând
deoarece Raluca Prelipceanu și-a luat masteratul și doctoratul la Sorbona
cu o temă similară, în urma unei ample cercetări făcute direct pe teren,
vreme de mai mulți ani, în mai multe țări europene, SUA și Canada, după
care i s-a propus să lucreze la Banca Mondială sau ca înalt funcționar în
domeniul economic la Bruxelles.

A refuzat, după ce s-a convins de duplicitatea și fariseismul acestor
instituții și a revenit în România să ajute la reconstrucția economică a
țării. Dezamăgirea a fost totală, întrucât, la nivelul ei de instrucție, nu
s-a găsit un post în care să fie angajată ca să-și poată dovedi utilitatea
și să-și câștige cinstit și demn o pâine. Așa se face că a intrat în
monahism, la o mănăstire din apropierea orașului Câmpeni, pentru a putea
să-și continue cercetările economice. Scandaloasa situație se „potrivește”
perfect României, țară condusă de prea mulți incompetenți.

În conferința amintită, Raluca Prelipceanu a punctat aspecte extrem de
grave despre fenomenul emigrației din România și anume:
– țara noastră este pe locul 2 în lume (după Siria) ca număr de populație
care emigrează, 9 români pe oră, 17% din populația activă a țării, 1/5 din
întreaga populație;
– am pierdut 40.000 de medici (2007-2017), 84.000 tineri (2016) sub 36 de
ani, din care 19% cu studii superioare (61% femei);
– suntem sursă de forță de muncă calificată pentru Austria, Ungaria,
Franța, Germania și supercalificată pentru SUA și Canada.

Consecințele, mai ales pe termen mediu și lung sunt înfiorătoare:
– 5 milioane de români sunt permanent sau temporar în străinătate ca
emigrați;
– pierdem o mare parte din tinerii care s-au calificat aici pe cheltuiala
statului român;
– a crescut vârsta la care femeile procrează (de la 18 ani în 1980 la 30 de
ani în 2017);
– copiii rămași în țară abandonează școala, devin analfabeți, nu primesc
educație morală părintească, motive pentru care vor deveni o mare problemă
peste 5-10 ani;
– diaspora românească nu este coagulată, nu are putere, nu promovează
interesele României, nu susține interesul național;
– are loc deconstrucția identității umane, declasarea ei (cei plecați la
muncă, chiar dacă au studii superioare, acceptă munci degradante);
– se schimbă mentalitatea celor plecați, acceptând după un timp principiile
morale ale țării unde lucrează (homosexualitatea, neasumarea întemeierii
unei familii, bigamia etc);
– emigranții români nu investesc în România resursele lor financiare. Chiar
dacă își construiesc aici case, cimentul este francez, cărămida poloneză,
instalația electrică olandeză, cea sanitară germană, aparatura
neromânească, deci totul se reîntoarce în aceste țări;
– 20% dintre cei plecați nu se vor mai întoarce niciodată în România fiind
pierduți definitiv;
– 23% au cerut cetățenie străină (Ungaria, Italia, Spania, Franța, Canada,
SUA);
– dezvoltarea noastră economică este doar din: industria auto, informatică
și consum;
– 40% din suprafața arabilă a țării este cumpărată de străini;
– marile magazine cu produse agro-alimentare, distrug agricultura
românească (sectorul legumicol, pomicol, creșterea animalelor) care a
devenit una de subzistență;
– principalele resurse strategice sunt în mâna străinilor.

*Înfiorător de adevărat, sumbru ca perspectivă. De ce am ajuns aici?*

– incompetența clasei politice care conduce țara de aproape 30 de ani;
– lipsa unor programe și strategii naționale de dezvoltare economică pe
termen mediu și lung;
– nepotismul infiltrat în toate structurile, care crează imobilism și
rezistență la transformare;
– supraîncărcarea schemelor și posturilor salariale la stat, care duc la
cheltuieli uriașe;
– birocrația, mita, recompensarea politică cu posturi de răspundere după
alegeri;
– distrugerea sentimentului patriotic, religios, dezunirea, trădarea,
lașitatea, fac ca noi singuri să ,,închinăm” țara celui care plătește mai
mult.

În scurt timp nu mai avem, chiar dacă am dori, cu cine să mai îndreptăm
lucrurile. Țara va putea fi împărțită, fără nicio rezistență, vecinilor.
Concluzia vă rugăm să o trageți voi, stimați cititori.