DISTRIBUIȚI

Destulă tăcere, prea multă roșeață,
pretinsă plăcere ne spală pe față
puțină rutină, polen stimulent,
rugină, ruină – slogan iminent.
Prea fadele zvonuri de vânturi doinite,
țâfnoase tainuri de dor părăsite
calm noaptea strecoară subtil trup urzeala,
tot macini la moară naiv îmbulzeala.
Trăsneala flatată tresare sagace,
stârnește turbată uzura tenace.
De sete uscată, nu-i trebuie apă,
Din balta secată iubirea-și adapă.
Dau nota de plată bacșiș armoniei,
plictis încărcată și șperț poeziei,
zvon tainic parcurge s-o iau de nevastă,
eu râul ce curge, ea salcia-mi castă.