DISTRIBUIȚI

 Turneul de promovare a cartii de interviuri “Despre cum nu am ratat o literatura grozava” de Angela Baciu publicata la editura “Junimea” (Iasi) continua! (coperta in attach)

Sunteti asteptati in librarii, unitati de invatamant (scoli, licee, universitati), fundatii, asociatii, etc.sa va intalniri cu autoarea si in orasele: Braila, Tecuci, Focsani, Constanta, Craiova!

Angela Baciu este poet, publicist, jurnalist şi promotor cultural. 

Turneul de promovare a cărţii de interviuri “Despre cum nu am ratat o literatura grozava” publicată la editura Junimea, a început pe 14 martie 2015 la Târgul de Carte “Librex” autoarea întâlnindu-se cu cititorii la Iaşi, Piatra Neamţ, Chişinău, Galaţi, Bârlad, Câmpina, Ploieşti, Constanţa, Mamaia, Buşteni, Târgul de Carte “Bookfest” Bucureşti, Botosani, 

Angela Baciu este membru în Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Iaşii, autor a 16 cărţi de poezie, publicistică şi literatură pentru copii şi două cărţi în curs de apariţie.

În anul 2011 Revista Avantaje a numit-o “Femeia Anului” pentru implicare în proiecte sociale şi caritabile.

De ce să citiţi această carte de interviuri?!

“Ţin în mână o carte pe care îţi place s-o priveşti, s-o ai pe masa de scris, s-o răsfoieşti… fiindcă de o carte nouă ne apropiem cum se apropie câinele de sacoşa cu cotlete, amuşinând. Rar am văzut la noi, pe piaţa de carte, un volum atrăgător de la prima vedere, atât ca obiect cât şi ca lucrare literară, deşi se află în afara ficţiunii, îmbrăcând totuşi ceva din mirajul acesteia.
Laudele îi revin aici atât autoarei, cât şi editurii. Cartea Despre cum nu am ratat o literatură grozavă de Angela Baciu (publicată la Editura Junimea din Iaşi) are mai multe compartimente, fiecare adăugând bagajului de informaţii mai mult sau mai puţin subiectiv, inerent când e vorba de mărturisirile unor scriitori, un anume parfum, o anume culoare, ceea ce ne face să nu uităm nici o clipă că între aceste coperţi se păstrează gânduri de poeţi. Aşadar, cartea se deschide cu un argument care relevă meritele de scriitor şi de manager cultural al autoarei, semnat de Christian W. Schenk, poet, traducător şi cercetător al literaturii române, stabilit în Germania; urmează câteva consideraţii ale unor scriitori cunoscuţi, după care se intră în corpul propriu-zis al cărţii. Capitolul I – Interviuri la cafea, un titlu foarte potrivit stilului relaxat de conversaţie între prieteni, cuprinde dialoguri cu peste 30 de scriitori, dintre care nu lipsesc nume importante ca Norman Manea, Ana Blandiana, Adrian Popescu, Constantin Abăluţă, Ioana Pârvulescu, Adrian Alui Gheorghe, Liviu Antonesei, Mihail Gălăţanu, Vasile Baghiu ş.a. Capitolul II, Îţi mai aduci aminte, Doamnă, conţine dialoguri cu cei duşi, printre care îi regăsim pe Nina Cassian, Cezar Ivănescu, Constantin Ciopraga, George Astaloş, Emil Manu, Fănuş Neagu, Cornel Regman, Mircea Horia Simionescu, Radu G. Ţeposu, Laurenţiu Ulici, Mircea Zaciu s.a. Capitolul III, Aşa cum i-am cunoscut…, oferă câteva evocări emoţionante, în care autoarea iese la rampă, dezvăluindu-se incontestabila ei vocaţie de poet, reuşind din câteva tuşe scurte să reînvie chipurile unor scriitori pe care nu-i mai aflăm azi decât în cărţile lor… ca Emil Manu, Mircea Sântimbreanu, Radu G. Ţeposu. Angela Baciu nu se jenează să-şi dea pe faţă sentimentele care ne legau în acel timp de privaţiuni, când aveam acelaşi crez şi acelaşi dor de libertate, nu de parvenire. Nu mi-aş fi închipuit niciodată că ne iubeam mai mult când eram săraci şi ne petreceam vacantele la 2 Mai.
Am început cu descrierea construcţiei acestui edificiu care e cartea. Dar ce ne interesează cel mai mult e mărturisirea scriitorilor; vrem să-i vedem cum se comportă la un „interogatoriu“, că tot se poartă acum. Sunt sinceri? Fac pe grozavii? Mint? Se dau de gol fără să vrea? Vrem mai ales să-i auzim cum torc ca nişte motani, scărpinaţi între urechi de o femeie inteligentă şi frumoasă ca Angela Baciu. Citind cartea le simţi plăcerea cu care se confesează când văd că cineva se arată interesat de staţiile vieţii lor, de entuziasmele şi apatiile lor. De momentele care te iau prin surprindere şi anunţă vizita inspiraţiei, de vise sau de insomnii, de dor de ducă, de boală metafizică, de greaţă existenţială, de iubirea de patrie sau de sindromul Nevermore.
Intervievatorul este brusc confundat cu psihologul. E ca la doctor, când pacientul se îndrăgosteşte de medic…”
(Nora Iuga)

* „Angela Baciu scrie cu farmec despre oamenii care dau măreţie creaţiei româneşti, prin faptul că viaţa şi supliciile lor devin poveşti ce aşază literatura română în universalitatea culturii. Drumul de la viaţă la literatură, şi reciproc, e prilej de dialoguri şi de revelaţii. Prin celebrele sale Dialoguri, Angela Baciu e unul din cei mai buni cronicari ai vremurilor noastre.” (Angela Furtună)

* “Angela Baciu a ajuns târziu la maturitate poetică (o spun eu, care n-am ajuns la maturitate decât târziu sau, cine ştie, poate n-am ajuns chiar deloc). La început, scria cu sensibilitatea – şi atât. Era o poetă a ingenuităţii. A trebuit să treacă prin multe, prin încercări destinale, prin oameni, prin Nora Iuga, prin Radu G. Ţeposu, Cezar Ivănescu etc. Toate acestea au înţelepţit-o. Astfel se face că a început să se exprime cu mai mare coerentă după borna 40 a existenţei sale. Mă bucur că am avut răbdare şi am aşteptat-o. Într-un fel, ea o evocă şi o repetă pe Nora Iuga, a cărei afirmare a sporit o dată cu trecerea anilor. Angela Baciu abia de acum începe să spună ce are de spus. Este un om minunat, o femeie minunată…Este prizoniera acestui paradox, fiindcă este un personaj literar cu evoluţie, iar nu static. Viaţa nu a fost foarte generoasă cu ea. Harul, însă, da. Şi ea face, acum, drumul de la o poetă obişnuită, simplă, “oarecare”, la una căreia i s-a îngăduit accesul către esenţe. Şi nu sunt multe persoane, pe lume, binecuvântate cu o asemenea şansă.” (Mihail Gălăţanu)

* “Cinste autoarei acestor convorbiri, pentru că, prin străduinţa ei, cititorii ne pot vedea aşa cum suntem , nu cum am vrea să fim…” (Adrian Popescu)

* “Cât despre domnia ta, Angela Baciu, dincolo de harul poetic, cred că ai vocaţia dialogului, iar cele trei volume de interviuri cu personalităţi din toate generaţiile şi de toate tendinţele, pe care ni le dăruieşti cu trudă şi generozitate, se arată a fi şi o istorie vie a vieţii noastre literare din ultimele două decenii.

Ceea ce nu-i puţin lucru.” (Thedor Codreanu)

                                                      ***

De ce am scris această carte?

“Întotdeauna am fost fascinată de omul-scriitor, de poetul-călător-fără-vârstă, de mâna poetului, de toate “secretele” dintr-un laborator de creaţie. Când şi unde se naşte scriitorul? de ce şi pentru cine scrie? îşi cunoaşte publicul? ce aşteptări are de la critici? sunt citite cărţile? ce înseamnă poezia? de ce e singur poetul? ce îl inspiră pe scriitor? poeţii sunt timizi? pot deveni scriitorii personajele-din-carte? e sărac artistul? când mor unde ajung poeţii?…întrebări unele cu răspuns, altele fără…

Am început această nouă carte de interviuri DESPRE CUM NU AM RATAT O LITERATURĂ GROZAVĂ (publicată la editura Junimea din Iaşi) promiţându-mi mie şi cititorului că nu voi renunţă la dialog, la dorinţa de a-l cunoaşte pe artist aşa cum e el. Şi atunci mi-a venit ideea să-i transform pe interlocutorii mei în “personaje de poveste” – o poveste despre vieţi de domni şi doamne, despre scriitori din diferite generaţii, pe care îi leagă ceva preţios: prietenia literară şi cuvântul scris.

Va veţi întâlni cu Norman Manea, Nora Iuga, Constantin Abăluţă, Ana Blandiana, Leo Butnaru, Adrian Alui Gheorghe, Angela Furtună, Lucian Vasiliu, Liviu Antonesei, Mihail Gălăţanu, Horia Gârbea s.a. (şi nu va spun mai mulţi autori să fiţi curioşi să citiţi cartea!).

Am folosit interviul-portret/interviul de personalitate, care rezidă în faptul că se urmăreşte povestea unei vieţi, sau a unei cariere, pe scurt, a personalităţii celui intervievat. Din dorinţa de a-l cunoaşte mai uşor pe cel intervievat, de a află lucruri mai puţin ştiute atât din viaţă scriitoricească a acestuia, cât şi din cea personală.

Cartea poate fi şi o poveste-experiment, poveste-joacă despre cum poţi să-l descoperi pe celălalt ascultăndu-l răbdător într-un fotoliu, privindu-i mişcările, siguranţă paşilor din propria casă, sau cum este privit de ceilalţi pe stradă, câte cuburi de zahăr pune într-o cafea, sau cum se descurcă stângăcii într-o lume de dreptaci. Jurnalistul şi scriitorul, faţă în faţă. Intervievator şi intervievat. Fiecare îl cunoaşte pe celălalt şi, pornind de la ideea prieteniei literare, se ajunge la descoperirea omului, artistului şi chiar a literaturii. Un univers cultural în câteva zeci de minute. Clipe magice, trăite live, deopotrivă cu cititorul. Toţi trei descoperim împreună cum se apropie oamenii prin dialog şi cuvânt, mărturisiri şi trăiri semnificative.

O poveste-călătorie despre împliniri, credinţe, călătorii, mari iubiri şi dezamăgiri, despre cine poate primi Premiul Nobel, despre debuturi, amintiri din tinereţe şi spaime la bătrâneţe, repere în literatură, despre întâmplări uitate şi dialoguri cu cei plecaţi la îngeri, imaginate poate, despre nelinişti, melancolii …despre…ei, despre multe.

Constat că şi această este o carte încă neterminată, pentru că, se pare, artă conversaţiei naşte mereu dorinţa de a mai vorbi, de a mai întoarce o filă…după un dialog început timid în faţă unei ceşti de cafele vine altul, şi apoi altul…

Urmează amintirile, povestirile mele despre scriitorii pe care i-am cunoscut…

Ei, da. Amintirile vin de-a valma. Oameni şi poveştile lor. Oameni şi destine.

Dar, despre toate acestea, în următoarea mea carte…” (Angela Baciu)

Angela Baciu

scriitor, tel.0729 078 164