DISTRIBUIȚI

Un infractor, arestat si condamnat de catre o jurisdictie la o sanctiune penala privata de libertate (cu executare in penitenciar), care si-a ispasit integral pedeapsa, cel putin teoretic, are dreptul de a fi reabilitat in fata societatii civile.
Cu atat mai mult daca, infractiunile care i-au fost reprosate (de catre Ministerul Public) au fost mai putin grave, iar sanctionarea penala a lor (de catre Legislator), a fost mai putin severa.
Nu rareori insa, cand acestea au dimensiuni internationale, datorita unui haos juridic, nu rareori vicios si el, care domina si scenele juridice nationale (in care sunt implicate direct sau indirect lanturi de disfunctiuni ale serviciilor publice responsabile cu reabilitarea, incompatibilitati jurisdictionale, vidul legislativ, lipsa de comunicare dintre servicii, etc.), procesul de reinsertiune in societate al fostului condamnat, are loc lent (sau chiar foarte lent !), ceea ce poate constitui un element important in recidivarea acestuia.
Intr-un asemenea context vorbim de un fiasco in privinta reabilitarii fostului infractor, pentru care nu el este principalul vinovat (asa cum justitia sustine in majoritatea cazurilor !), ci noi, societatea civila, care nu am depus eforturi suficiente pentru a-l incadra, pentru a-l ajuta si a-l sustine in procesul sau de reinsertiune in sociala! (A se vedea si articolele autorului pe aceasta tematica: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/esecul-societatii-civile.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/reinsertiunea-in-societate.html).

PREAMBUL

Pe 19 decembrie 2011, in cadrul unei proceduri judiciare corectionale la TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) Quimper (Regiunea administrativ-teritoriala Bretania, Departamentul Finistère, vestul Frantei), vor compare in fata unui Complet de Judecata compus din : Molie Bernard (Presedinte), Le Masne de Chermont François, Mass Jean (Judecatori), Le Nenaff Nadine (Grefier) si Prud’homme Bérengère, Procuror Adjunct al TGI Quimper (Curtea de Apel Rennes, reprezentant al Ministerului Public), cinci inculpati de cetatenie romana : Lazar R. si Romana N. (arestati pe 17 februarie 2011 in Franta); Antonel R. (arestat pe 3 iunie 2011 in Belgia), Anton C. si Grigore C (arestati pe 20 mai 2011, respectiv, pe 14 iunie 2011 in Romana), in urma delivrarii contra lor a unor MAE (Mandat de Arestare European), emis de catre Procurorul Adjunct al TGI Quimper.
Al sasele membru al bandei specializata in furtul motoarelor de barci grele de tip autboard de pe coasta Atlanticului, vestul Frantei), Andrei Cristinel, lipseste de la proces desi, si contra acestuia a fost delivrat un mandat de arestare pe 8 aprilie 2011 de catre Sophie Sourzac, Judecator de Instructie la TGI Quimper (Curtea de Apel Rennes), cea care a instruit dosarul, in urma unui rechizitoriu al Procurorului Republicii din 16 martie 2011, devenit si acesta un MAE emis tot de catre Procurorul Adjunct al TGI Quimper, pe 13 aprilie 2011.
Ei sunt trimisi (in judecata) in fata Tribunalului Corectional (TGI Quimper) pe 30 noiembrie 2011, de catre Judecatorul de Instructie Antoine Morvan, numit in locul lui Sophie Sourzac pe 29 august 2011, absenta (″din motive profesionale″) la acea data.
La randul lui, Minisreul Public, care a deschis o Informatie Judiciara in acest dosar pe 9 aprilie 2010 (D49 din Dosarul de Instructie N°110/00010), reproseaza celor sase inculpati, asocierea de raufacatori, furtul (sau complicitate la furt) a 47 de motoare de barci de tip autboard (D380, D650, D659 din Dosarul de Instructie N°110/00010), precum si alte tipuri de furturi (cu trei circumstante agravante), in perioada septembrie 2009-octombrie 2010, provocand un prejudiciu material in valoare de 293.342 €, infractiuni reprimate de CP francez conform art. 311-1 ; 311-4 ; 311-13, 14, 15, cu o pedeapsa de pana la 10 ani de detentie criminala si 150.000€ amenda penala.
In concluzie, in urma unei dezbateri in cadrul sedintei publice din 19 decembrie 2011, toti cei sase romani-infractori vor fi condamnati, dupa cum urmeaza : Antonel R. si Lazar R. la doi ani (24 luni) de inchisoare delictuala ; Anton C., Grigore C., respectiv, Romana N, la 18 luni de inchisoare delictuala si mentinerea lor in detentie dupa proces.
In ceea ce il priveste pe Andrei Cristinel, el este condamnat in lipsa, tot la 18 luni de inchisoare delictuala.
Toti cei sase condamnati sunt obligati la plata de 90€ cheltuieli de judecata, precum si la despagubirea partii vatamate care s-a constituit in parte civila la proces : Crement Jean-François (2.710€) ; Nicolas Michel (16.000€) ; Bondoux Francis (680€) ; Jehannin Philippe (4.122€) ; Boitel Guy (285€) ; Palud Jean si Travert Marc (500€, fiecare) ; Perrenou Jean-Claude (1.260€).

APROFUNDAREA DOSARULUI

Fara sa se fi sustras MAE (Mandat de Arestare European), dar nestiind ca se afla sub UG (Urmarie Generala), Andrei Cristinel, este reperat de catre organele de politie, din cadrul Politiei Orasului Făget (Judetul Timis) pe 11 mai 2012, in jurul orei 10h52.
El este retinut (conform legislatiei privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, art.43 si 101, Legea 302/2004, in baza unei Ordonante de Retinere al Procurorului Chimis-Roates Adrian de la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Timisoara, N°2818/11/5/2012, C.O 2380) si predat organelor de politie din cadrul Inspectoratului de Politie Timis (Serviciul de Investigatii Criminale), conform art.95 din Conventia de aplicare al Acordului Schengen, care l-au prezentat pe acesta la ora 14h30 in fata Curtii de Apel Timisoara, cu scopul arestarii lui, avand in vedere faptul ca numele lui apare asociat cu cele ale inculpatilor Lazar R. si Antonel R. implicati in furturi de motoare de barca in cursul lunii mai 2007 in Finlanda, cum acestia au folosit un vehicul inmatriculat pe numele lui Andrei Cristinel (D668).
Astfel, Judecatoarea Anca Nacu dispune arestarea lui (Dosar N°583/59/2012) conform mandatului de arestare N°26/PI/ME, in baza art.102-103 alin.2 din Legea 302/2004, in vederea extradarii acestuia in Franta.
Conform Procesului Verbal din data de 24 mai 2012, ora 23h00, intocmit de catre Brigadierul de Politie Alexandre Herreboudt, de la DPAF (Directia Politiei Aerului si a Frontierelor) de serviciu pe Aeroportul Roissy-Charles de Gaulle (Paris), Andrei Cristinel, soseste la ora 22h30 pe teritoriul francez (dupa 14 zile de arest in sediul IPJ Timis), cu o cursa regulata Air France AF2489 de la Bucuresti, unde conform legii, el este asistat de catre Interpretul Dobrita Josif.
In sfarsit, pe 12 iulie 2012, dupa 49 de zile de arest preventiv, Tribunalul Corectional (TGI Quimper) il rejudeca pe Andrei Cristinel si il condamna la (numai !) 12 luni de inchisoare (in loc de 18, in prima instanta pe 19 decembrie 2011), din care (numai !) 6 luni cu executare (si 6 cu suspendare).
Reincarcerat la Inchisoarea Brest (numar matricol 18866G), dupa pronuntarea sentintei, din documentele pe care le avem la dispozitie din partea Directiei Interregionale al Serviciilor Penitenciare Rennes (Ministerul Justitiei, Directia Administratiei Penitenciare, UGC:EHS23247), Andrei Cristinel a beneficiat de un credit de reducere a pedepsei cu 42 de zile, conform art.721 alin.4 din CPP, respectiv, Decretului n°2004-1364 din data de 13 decembrie 2004 si avand in vedere, ca perioada de siguranta in cazul pedepsei acestuia era de ½ din pedepasa (dupa care putea solicita eliberarea sa conditionata sub control judiciar), conform documentelor de care dispunem de la Inchisoarea Brest, Andrei Cristinel, este eliberat in dimineata zilei de 15 septembrie 2012, la ora 08h34 si paraseste inchisoarea cu mentiunea expulzarii lui in Romania, pe cale terestra (cu un autocar al Companiei Eurolines, de la Gara centrala Europeana Paris-Bagnolet), ajungand la destinatie (acasa in Romania) pe 17 septembrie, fara niciun fel de incident.
De buna credinta, dorind sa se intoarca in UE (in Finlanda, in conditii legale !), titular al Pasaportului cu N°11205099 (eliberat la data de 7 aprilie 2006), Andrei Cristinel, contacteaza Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea si Evidenta Pasapoartelor Simple al Judetului Arad (Ministerul Administratiei si Internelor, Institutia Prefectului Judetului Arad), care pe 28 noiembrie 2012 (Dosar N°469), confirma acestuia, prin semnatura Subprefectului Radu Nicolae Stoian, respectiv, al Sefului serviciului, Subcomisar de Politie, Marchis Otilia Marcela) ca el nu figureaza in evidentele institutiei cu restrangere/suspendare a exercitarii dreptului de libera circulatie in strainatate.
In aceste conditii, Andrei Cristinel isi achizitioneaza un billet de avion (dus) de la Aeroportul Ferihegy-Budapesta (Ungaria) la Aeroprtul Tampere-Pirkkala (Finlanda), cu decolare la ora 15h35 (Compania low cost Ryanair, Numar rezervare : AMIRXR, Zbor FR6076) pe 19 ianuarie 2013, destinatie la care el nu va ajunge, pentru ca la ora 09h30, este interpelat si arestat de catre o patrula CSMRFK (Directia Ordine Publica, Politia de Frontiera, Serviciul Migranti), pe autostrada M5, in regiunea Szeged, intr-un vehicul (microbus, marca Mercedes), inmatriculat in Judetul Timis, cum el era inca inregistrat in baza de date a autoritatilor politienesti maghiare, ca persoana aflata sub incidenta unui MAE (si de extradare), eliberat de catre autoritatile judiciare franceze de la TGI Quimper, delivrate de catre JI Sophie Sourzac, respectiv, Bérengère Prud’homme, Vicepresedinta al Tibunalului. (A se vedea si articolul autorului legat de acest subiect: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/04/thomas-csinta-infractor-roman-victima.html).
Timp de 19 zile, pana la confirmarea de catre autoritatile franceze al faptului ca Andrei Cristinel, nu mai este sub incidenta acelui MAE, neanulat, inca, din pacate (!), acesta ramane incarcerat, pe nedrept, in arestul Politiei maghiare de Frontiera.

COMENTARIUL AUTORULUI

O analiza minutioasa al Dosarului lui Andrei Cristinel, pune in evidenta, fie grave disfunctiuni in cadrul serviciilor publice al justitiei, francez si roman, fie o lipsa de comunicare in timp util si de informare corecta ale acestuia.
Intr-o scrisoare adresata Primului Presedinte al Curtii de Apel Rennes, Philippe Jeannin (a se vedea si articolul autorului legat de aceasta tematica : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/05/thomas-csinta-infractorul-roman-victima.html), Andrei Cristinel solicita Statului Francez despagubiri materiale (62 Euro, costul biletului de avion intre Ferihegy-Budapesta si Tampere-Pirkkala) si morale (50.000 Euro), insa, avand in vedere scrisoarea acestuia adresata avocatului solicitantului, Dan Iovanas (Baroul Arad), precum si conversatia mea telefonica cu Domnia sa, se pare ca autoritatile franceze nu se considera vinovate de comiterea acestei nedreptati (fara niciun fel de justificatie, cel putin pentru moment !).
Din punctul meu de vedere, problema pare a fi complexa si personal, eu cred ca este vorba de un caz fara precedent atat in jurisdictia franceza cat si cea romaneasca.
Motiv pentru care, cel putin autoritatile franceze, cu care am putut comunica telefonic, sunt depasite de acest eveniment.
Desigur, exista reglementari in COJ (Codul Organizarii Judiciare) Francez (Art. L-141, 142, 143), coroborate cu art. 149, 150, R40-22 din CPP (Codul de Procedură Penală) Francez, care reglementeaza disfunctiunile serviciului public al justitiei, insa din convorbirea mea telefonica cu Domnul Jean-Paul Besson, Subdirectorul celei de a doua divizuni al Directiei Afacerilor Juridice (Dreptului Penal si Privat), al Serviciului Agentiei Juridice al Satului, se pare ca indeminzarea lui Andrei Cristinel nu intra in atributiunile Primului Presedinte al Curtii de Apel Rennes si in principiu, n-ar fi exclus nici faptul sa nu fie vorba de o reala disfunctiune a serviciului public francez. (A se vedea si articole autorului pe aceasta tematica : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/02/thomas-csinta-repararea-erororilor.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/04/repararea-detentiei-provizorii-in.html)
Fara sa fi fost satisfacut de explicatiile Domnului Jean-Paul Besson (totusi, o notorietate in domeniu, autorul unui studiu de referinta privind repararea erorilor judiciare in cazul disfunctiunii serviciului public al justitiei), am incercat sa fac propriile mele investigatii legate de injustitia in cazul Dosarului Andrei Cristinel si cred ca, cel putin aparent, putem vorbi in ambele tari, atat in Romania cat si in Franta, de disfunctiuni ale serviciului public al justitiei, indiferent daca ele sunt sau nu sanctionabile (reprimabile) din punct de vedere juridic.
Sa le analizam pe scurt.
In Romania, desi, inainte de plecarea din tara, pe 19 ianuarie 2013, Andrei Cristinel se adreseaza autoritatilor prefectorale ale Judetului Arad, privind libera sa circulatie in Uniunea Europeana, pe 28 noiembrie 2012 (Dosar N°469), acestea mentioneaza intr-o scrisoare adresata acestuia (semnata de catre Subprefectul, Radu Nicolae Stoian si Subcomisarul de Politie, Marchis Otilia Marcela!) : ca Andrei Cristinel ‟nu figureaza in evidentele institutiei cu restrangere/suspendare a exercitarii dreptului de libera circulatie in strainatate‟.
Cu alte cuvinte, conform acestui serviciu public al Statului, Andrei Cristinel putea parasi teritoriul national (roman) fara niciun fel de probleme.
Ori, faptul ca el a fost interpelat si arestat de catre autoritatile maghiare pe teritoriul lor national, pe baza acelui MAE, pe care acestea il aveau valid in baza lor de date (eliberat si neanulat de catre autoritatile franceze), rezulta ca el trebuia sa figureze (cu valabilitate) si in baza de date al unui serviciu public roman, responsabil cu arestarea, retinerea si extradarea infractorilor care au comis delicte sau crime in afara teritoriului national.
In acest caz, de ce Andrei Cristinel nu a fost anuntat de catre autoritatile prefectorale ale Judetului Arad ca in ciuda faptului, ca desi din punctul lor de vedere, el ‟nu figureaza in evidentele institutiei cu restrangere/suspendare a exercitarii dreptului de libera circulatie in strainatate‟, acel MAE delivrat de catre autoritatile franceze, pe baza caruia el a fost arestat si extradat in Franta, este inca valid (neanulat) si in concluzie, el poate fi interpelat pe baza acestuia in orice tara europeana ?
Chiar daca pe baza lui el a fost extradat in Franta, iar dupa ispasirea pedepsei la care a fost condamnat, acesta a fost si expulzat in Romania, fara sa fi avut nici macar interdictie de teritoriu (francez) !
In concluzie, este vorba de o neglijenta al Serviciului Public Comunitar pentru Eliberarea si Evidenta Pasapoartelor Simple al Judetului Arad (Ministerul Administratiei si Internelor, Institutia Prefectului Judetului Arad) sau exista in cadrul ei un alt organism public care trebuia sa-l informeze pe acesta in privinta neanularii MAE eliberat de catre autoritatile judiciare franceze ?
Era sau nu suficient faptul ca Andrei Cristinel s-a adresat saerviciului mai sus mentionat ?
Sau, din contra, el ar fi trebuit sa se adreseze altui organism (serviciu, birou, etc.) dintr-o alta institutie al Statului, in privinta validitatii sau anularii MAE emis pe numele lui de catre autoritatile competente franceze ?
Aici mentionez faptul ca nu este vorba de o acuzatie, ci numai de niste intrebari firesti, grave, la care asteptam raspunsuri!
In Franta, in ceea ce priveste emiterea unui MAE de catre o autoritate juridica competenta (in principiu, un Magistrat-Judecator de Instructie, insarcinat cu instrumentarea dosarului), logic, acesta, ar putea fi anulat de catre autoritatea emitenta, imdediat dupa extradarea infractorului (contra caruia a fost emis mandatul de arestare), autoritatilor franceze.
Insa, valabilitatea lui ar putea fi mentinuta (extinsa), in condii legale si ulterior extradarii?
Nimeni nu stie, din pacate !
Si din informatiile mele, niciun text de lege din jurisdictia franceza nu face nicio referire (mentiune) relativ la termenul de valabilitate al acestuia.
Cu alte cuvinte, cand si in ce conditii acesta trebuie anulat?!
Astfel, ar fi fost posibil ca mentinerea MAE, dupa extradarea lui Andrei Cristinel in Franta sa se produs datorita unei disfunctiuni administrative in cadrul serviciului public francez ?
Sau, din contra, Judecatorul de Instructie sa fi decis ca mentinerea validitatii lui (adica, a extinderii lui !) chiar si dupa extradarea inculpatului sa fi fost necesara ?
Nu stiu si este greu de precizat, pentru ca, conform demersului juridic al repararii erorilor judiciare (si in special al disfunctiunii serviciului public al justitiei!), impus de catre lege, acesta nu poate fi contactat !
Cererea trebuie adresata CNRD (Comisiei Nationale de Reparare a Detentiilor), prin intermediul Primului Presedinte al Curtii de Apel, careia apartine Magistratul Instructor, responsabil cu emiterea MAE.
Insa, eu personal, am lucrat la dosare criminale (adevarat, de mare anvergura si nu ‟minuscule‟ ca cel al lui Andrei Cristine !), in care MAE nu a fost anulat dupa extradarea fugarului in Franta, pentru ca Judecatorul de Instructie care instrumenta dosarul acestuia avea in vedere si o posibila evadare al inculpatului, sau ulterior, in timpul libertatii conditionate (sub control judiciar), sustragerea acestuia de la regulile impuse de catre aceasta amenajare a pedepsei, care, de-altfel, face parte din atributiile JAP-ului (Judecatorl responsabil cu executarea si amenajarea pedepsei).
Avand in vedre faptul ca in majoritatea cazurilor, cu ocazia unor asemenea evenimente, pana la solicitarea, emiterea si punerea in circulatie a unui MAE, fugarul ar avea posibilitatea sa dispara, chiar sub propria sa identitate.
Si acest lucru, poate datorita puterii nelimitate, practic, al Judecatorului de Instructie, in modelul ‟Inchizitorial‟, care dispune de toate mijloacelele legale pentru descoperirea adevarului, arestarea infractorului (infractorilor), mentinerea lui (lor) in detentie provizorie (preventiva) sau ulterior, chiar si dupa eliberarea lui (lor) conditionata (sub control judiciar), la dispozitia justitiei, pana la executarea integrala a pedepsei (inclusv a celei cu suspendare sau probatoare care urmeaza celei de detentie) sau in cazuri extreme, chiar si pana la clasarea dosarului.
Desigur, Andrei Cristinel a fost condamnat intr-un dosar corectional si la o pedeapsa relativ, mica.
Fiind eliberat conditionat (dupa cca trei luni si jumatate de detentie), sub control judiciar, el nu si-a executat integral pedepasa la care a fost condamnat (6 luni cu executare), urmate de 6 luni cu suspendare.
In plus, dupa eliberarea sa conditionata, el a fost expulzat in Romania, pe cale terestra.
Adica, in acest caz, exista intr-adevar, cel putin teoretic, posibilitatea incalcarii regulilor impuse de eliberarea conditionata.
El ar fi putut fie sa ramana in Franta, fie in alta parte, in Spatiul Schengen, in clandestinitate !
Cu toate ca inainte sa fi fost eliberat, nici JAP-ul (Judecatorul responsabil cu executarea si amenajarea pedepselor) si nici Avocatul acestuia (din oficiu) nu i-au explicat (pe baza unei notificari scrise) ceea ce inseamna o ‟eliberare conditionata‟ (sub control judiciar) in cadrul jurisdictiei franceze.
Si acest lucru pentru simplul fapt ca in practica, ea nu se aplica, in aceleasi conditii (destul de severe) ca si in cazul rezidentilor francezi (pana la executarea integrala a pedepsei): domiciliu (stabil) corespunzator obligatoriu, activitate lucrativa (ca proba de reinsertiune in societate), control judiciar (regulat de catre autoritatile politienesti ale Circumscriptiei de resedinta), libertate (mobilitate) limitata (la oras, judet, regiune, etc.), garantii din partea angajatorului, supraveghere din partea unor organisme socio-educative, etc.
In concluzie, nu stim daca Andrei Cristinel ar fi incalcat sau nu regulile unei eliberari conditionate, parasind Romania pe 19 ianuarie 2013.
Cel putin la acea data, deja, intreaga sa pedeapsa privata de liberate (6 luni, de la pronuntarea sentintei) a fost executata dar, intr-adevar, nu si cea de 6 luni care urma, cu suspendare.
In plus, dupa arestarea lui Andrei Cristinel de catre autoritatile de frontiera maghiare si confirmarea autoritatilor judiciare franceze ca acesta in cadrul acelui MAE (care era valid inca in baza lor de date !), a fost deja extradat in Franta si si-a executat si pedepasa la care a fost condamnat, TGI Quimper a anulat documentul !
In aceste conditii, regulile eliberarii conditionate ar fi fost sau nu violate ?
Dupa unii magistrati cu care am putut discuta pe aceasta tematica, raspunsul este afirmativ !
Dar oare, ar fi avut in vedere acest ‟detaliu‟ autoritatile judiciare franceze, motiv pentru care n-ar fi anulat MAE a lui Andrei Cristinel?
Cu alte cuvinte, ele ar fi presupus ca acesta ar fi putut ramane in Franta sau intr-o alta parte al Spatiului Schengen (pana la executarea integrala a pedepsei) si sa recidiveze, eventual ?
Cu atat mai mult cu cat, expulzarea lui pe cale terestra, confirma si ideea ca autoritatile franceze ar fi avut deplina incredere in el si ar fi fost convinsi ca acesta va parasi Spatiul Schengen (inclusiv, teritoriul francez) si se va intoarce, fara niciun fel de incident, in Romania !?
Altfel l-ar fi expulzat pe calea aerului (cu avionul) !?
Iata o serie de intrebari la care nu avem raspunsuri si avem mari dificultati in a le obtine !
Cert este faptul ca, daca autoritatile prefectorale romanesti de la Arad l-ar fi prevenit pe Andrei Cristinel pe 28 noiembrie 2012 de valabilitatea (inca !) al MAE emis de catre autoritatile franceze pe 13 aprilie 2012, pe pe baza caruia el a fost extradat in Franta pe 24 mai 2012, acesta nu ar fi plecat din tara pe 19 ianuarie 2013.
Iar daca, autoritatile judiciare franceze de la Quimper, ar fi tinut cont de faptul ca Andrei Cristinel, si-a ispasit pedeapsa ca ‟detinut model‟ si s-a intors in Romania (in urma expulzarii terestre !) fara niciun fel de incident, iar ulterior in timpul eliberarii conditionate el nu a violat regulile acesteia, ele ar fi putut anula acel MAE, pe baza caruia autoritatile politienesti maghiare l-au interpelat, arestat pe 19 ianuarie 2013 si l-au retinut timp de 19 zile, pe nedrept.
In sfarsit, afalndu-ne intr-un haos juridic international extrem de vicios, din care nu stim cum sa iesim, incercam sa luptam, simultan, pe mai multe fronturi, in speranta ca nodul nostru gordian se va rupe undeva, intr-o zi, cand inca nu va fi prea tarziu !
Aici mentionam ca in principiu, exista doua mari sisteme (modele) de proceduri penale : Sistemul (modelul) ″Acuzatoriu″, o procedura publica, contradictorie si orala, in cadrul careia partile implicate in proces (Ministerul public, pe de-o parte si inculpatul, pe de alta parte, cu Apararea) participa la ancheta si in cadrul unei dezbateri deschise, fiecare isi aduce propriile argumente, Judecatorul avand esentialmente un rol de arbitru si de moderator la proces (in tarile membre ale Common Law) si Sistemul (modelul) ″Inchizitoriu″ (inchizitorial), o procedura penala secreta, necontradictorie si scrisa, in cadrul careia este Judecatorul de Instructie (Magistrat care instrumenteaza un dosar), numit de catre Procurorul Republicii, cel care efectueaza si conduce ancheta, respectiv, dezbaterea in timpul procesului (in tarile adepte ale dreptului romano-germanic).
In jurisdictia franceza (Modelul ″Inchizitoriu″), procesele penale sunt impartite in doua mari categorii :
a) Procese Corectionale (infractiuni criminale numite delicte, intermediare intre contraventie, judecate de catre Tribunalul de Politie si crime, considerate infractiuni grave : violenta, utraj, vandalism, vatamare corporala, accidente rutiere, flas si uz de fals, furt, talharie, inselaciune, agresiune sexuala, consum si trafic de droguri usoare, frauda fiscala, prostitutie, etc.) care sunt judecate de catre Tribunale Corectionale (cu un Complet de Judecata compus din trei magistrati), care pronunta sentinte judecatoresti cu sanctiuni incepand cu amenda penala si pana la 5 ani de inchisoare (cu executare), exceptand cazurile de recidiva, confrm art.398-1,2,3 din CPPF ;
b) Procese Criminale (infractiuni criminale grave si foarte grave: omucidere, din culpa sau cu premeditare, tentativa de omucidere, asasinate, otravire, trafic de droguri dure, falsificare de bani si punere in circulatie de bancnote false, viol, braconaj-jaf armat, evaziune fiscala importanta, rapire si sechestrare de persoane, acte de tortura si practici sado-masochiste, atentate, terorism, spionaj, etc.) care sunt judecate de catre un Tibunal Criminal (Curte cu Jurati, compus din 12 membrii : din trei magistrati si sase, respectiv, noua jurati in prima instanta si in recurs, alesi arbitrar de pe listele electorale), conform art.231 din CPPF ;
Adepta al modelului de procedura penala de tip inchizitoriu (inchizitorial), Franta dispune de un CPP care reglementeaza cazurile in care poate fi vorba de o eroare judiciara.
Astfel, un ″non-lieu″ (incetarea urmaririi penale), consta in abandonarea (abandonul) unei actiuni judiciare aflata in derulare (desfasurare), de catre Judecatorul de Instructie (Magistrat insarcinat cu instrumentarea unui dosar penal), in cazul in care nu exista suficiente probe materiale in dosar pentru inculparea acuzatului cu scopul trimiterii acestuia in fanta unei instante judecatoresti.
Acest abandon al urmararii penale este diferit de ″oportunitatea urmaririi penale″ (nolle prosequi), in cazul in care este Parchetul cel care ia aceasta decizie (in special in jurisdictiile acelor tari in care neexistand Judecator de Instructie, sunt Procurorii Parchetului insarcinati cu ancheta).
Conform principiului oportunitatii urmararirii penale, un Procuror apartinand unui Parchet (Procurorul Republicii in Franta), poate lua aceasi decizie ca si un Judecator de Instructie, cu mentiunea : ″clasarea dosarului penal fara urmari″.
In principiu, incetarea urmarii penale (clasarea dosarului penal fara urmari), poate fi pronuntata din urmatoarele motive : daca infractiunile reprosate inculpatului nu sunt reprimate de catre o lege a CP (sau care se situeaza la ″perfiferia″ acesteia) ; daca ele au fost prescrise ; daca exista serioase indoieli in privinta comiterii acestora de catre inculpat ; in cazul iresponsabilitatii inculpatului ; in cazul decesului acestuia ; in cazul unei amnesti ; in orice alt caz in care Judecatorul de Instructie (sau Procurorii) considera ca urmarirea penala nu este justificata.
Aceste decizii (incetarea urmaririi penale, clasarea dosarului penal fara urmari) nu au un caracter definitiv si ele pot fi anulate (imediat daca apar probe materiale in dosar, art.189 CPP), pana la prescrierea infractiunilor sau in caz de recurs al partii civile (partea vatamata).
″Achitarea″ (in cazul unui dosar criminal, judecat de catre o Curte cu Jurati-Juriu Popular sau de catre un Tribunal Comercial Maritim) si ″Relax(area)″ (in cazul unui dosar corectional judecat de catre un Tibunal Corectional) a unui inculpat, dupa cum putem constata, difera fata de incetarea urmaririi penale sau de clasarea dosarului penal fara urmari, avand in vedere faptul ca ele rezulta un urma unor sentinte judecatoresti ! (A se vedea si articolul autorului : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/02/thomas-csinta-repararea-erororilor.html)