DISTRIBUIȚI

În octombrie 1885 dr. Vasile Lucaciu a scos un periodic, care a pus pe jar autorităţile locale, fapt cunoscut şi dintr-un articol apărut în acelaşi ziar mai sus menţionat:
„După cum auzim, a apărut deja în Satu Mare primul număr al unui periodic românesc, redactat de către dr. Vasile Lucaciu şi scos de către Tipografia „Szabadsajtó”, proprietatea lui Andrei Litteczky. Din cauza modificării ilegale a denumirii oraşului, în periodicul dr-lui Vasile Lucaciu, primarul oraşului Satu Mare a luat deja măsurile administrative necesare. Foarte corect. Căci, cu ştirea noastră, în oraşul Sătmar locuiesc greco-catolici maghiari, nicidecum români şi tocmai de aceea să nu se permită câtorva domni să facă din el „Satu Mare”. [Articol apărut în “Szatmármegyei Közlöny”, nr. 42 din 18 octombrie 1885.]
Polemicile dintre autorităţile administrative maghiare şi Vasile Lucaciu au avut ca şi consecinţă amenzi în valoare de 100 de florini pentru ultraj. Cu ocazia primirii celei de-a treia amenzi a apărut şi o ştire în acest sens în ziarul „Szamos” din data de 25 iulie 1886:
„Îşi vor aminti cititorii că adunarea generală a oraşului l-a exclus din rândurile sale pe Vasile Lucaciu, care acum apostolează în Parohia Greco-Catolică din Şişeşti, din cauza agitaţiunilor sale naţionaliste. Împotriva acestei hotărâri, apostolul Lucaciu a înaintat recurs, în urma căruia a îndreptat în mai multe cazuri atacuri împotriva municipalităţii de fiecare dată diform şi cu expresii jignitoare, aşa încât, aceasta s-a văzut obligată, cât mai curând şi din nou, acum pentru a treia oară să-l pedepsească cu o amendă de o sută de florini pentru ultraj. Iată aceasta e soarta aceluia ce caută cu forţa calea martirajului românesc”. [Ştire apărută în ziarul “Szamos”, An XVIII, nr. 60, din 25 iulie 1886.]

Pedepsele pentru Vasile Lucaciu nu au constat doar în amenzi, ci şi în arestarea lui. Astfel, Lucaciu primeşte de la notarul comunal o citaţie în care este îndrumat să se prezinte în faţa Tribunalului Satu Mare la data de 26 august 1887. Lucaciu, împreună cu familia vine la Satu Mare cu o zi înainte cu scopul plecării de aici la Sibiu. Audierea de a doua zi are loc între orele 9-12 şi după masă la ora 14 se emite un mandat de arestare preventivă, [Augustin Iuga, op. cit., pag. 79.] la Sibiu, unde era aşteptată sosirea lui, vestea arestării fiind comunicată ziarului „Tribuna” de către tatăl său, Mihai Lucaciu, „Fiul meu dr. Vasile Lucaciu a fost arestat preventiv la Tribunalul din Sătmar pentru vorbirea ţinută în adunarea electorală din Tentşor”. [Ibidem.]
Cu ocazia aceluiaşi eveniment, fratele lui Vasile Lucaciu, Constantin, trimite un articol aceluiaşi ziar din Sibiu, exprimându-şi nemulţumirea faţă de arestare:
„Suntem în mare consternaţiune şi fierbere în comitat. Dr. Vasile Lucaciu e deţinut de tribunalul din Sătmar în închisoare. Procurorul tribunalului, pe baza insinuării alor săi şi ortacii lor, a ţinut investigarea înainte de a fi fost citat de cineva acuzatul. Lucaciu era chiar în cale către Sibiu a participa şi el la adunarea Asociaţiunii. Nu-i conces nimănui să vorbească cu el, nici chiar muerea sa ori tatăl său, care l-a asociat în acest drum, nu pot vorbi cu el. Baza deţinerii se zice, ar fi agitaţiune publică şi mai ales referanda lui ca delegat al cercului electoral din Baia Mare”. [Document aflat în colecţia Muzeului „Unirii” Alba Iulia, fond Lucaciu, cota 5338, f. 1]
La rejudecarea cazului marelui tribun, se angajează în apărare avocatul Iuliu Coroianu, acest proces fiind cunoscut sub numele de „aţâţarea urii împotriva unei naţionalităţi” [Augustin Iuga, op. cit., pag. 83.] , după cum apărea în revista sibiană „Tribuna”, nr. 142.
Din cadrul procesului se poate reţine o parte din cuvântarea lui Vasile Lucaciu:
„Onorat Tribunal regesc! ( în româneşte ). Este întrerupt de preşedintele Vajai Károlyi cerându–i-se să vorbească ungureşte.
Dr. Vasile Lucaciu continuă, româneşte:
La conferinţa de la Sibiu s-a îmbrăţişat întreaga viaţă politică, culturală, socială şi literară a românilor. Trebuia prin urmare să accentuez ceea ce s-a petrecut, hotărât şi discutat la Sibiu, cu atât mai vârtos că d-sul nu cunoaşte de loc poporul românesc, nu ne cunoaşte limba şi aspiraţiunile cu atât mai puţin programul nostru de la Sibiu” [ Idem, p.85.]
. În Arhiva de Stat Baia Mare, găsim un act prezidenţial din 6 martie 1891 prin care primarul oraşului Baia Mare trimite un raport către prefectul judeţului Satu Mare despre acţiunile cu scop naţional făcute de Vasile Lucaciu şi Alexiu Berinde: „La ordinul 25 prezidenţial din anul curent am onoarea a vă înainta următoru-mi raport: Preoţii Alexiu Berinde şi Vasile Lucaciu, au iniţiat acţiunea pentru înfiinţarea unei instituţii de credit care să sprijine dezvoltarea intereselor naţiunii române….” [Document aflat la Filiala Arhivelor Statului Baia Mare, Fond Primăria oraş Baia Mare, Acte prezidenţiale, nr. 39, 1891.]
Datorită activităţii sale, autorităţile maghiare locale i-au suspendat lui Vasile Lucaciu dreptul de a mai conduce şi redacta „Revista catolică” din Satu Mare, fapt aflat dintr-o ştire apărută în ziarul „Szamos” la 27 august 1891: „Vasile Lucaciu, preotul român din Şişeşti a fost gratulat cu acea distincţie, că autoritatea superioară bisericească, ca expresie certă a dezaprobării sale, i-a interzis de a mai conduce revista pe care o redacta. Am dori deja să vedem şi aceea, că energicul guvern maghiar să-i dea drumul acestui făţarnic, necredincios şi legat snop, să fie expediat în România, unde după cum îşi închipuie, lacrimile sale de crocodil vor curge cu torentul Dunării”. [ Ştire apărută în ziarul “Szamos”, An XXIII, nr. 69, din 27 august 1891.]
În replică, … „Datorită noilor mijloace de maghiarizare ale autorităţilor prin Societatea „Széchenyi”, Vasile Lucaciu se vede obligat de a-şi exprima atitudinea printr-un „manifest” pe care îl trimite periodicului „Observatorul” la 7 iulie 1880. Manifestul a apărut sub forma unor „reflexiuni” în periodicul mai sus menţionat, condus de George Bariţiu. „Reflexiunile” erau de fapt un articol – program conform directivelor pe care le avea Partidul Naţional Român în privinţa apărării limbii şi naţionalităţii. În acest sens, toţi românii din Satu Mare aveau datoria să declare răspicat: „Suntem români şi voim a rămâne români şi ne vom apăra din răsputere… Fericirea patriei noastre nu o aflăm în maghiarizarea locuitorilor, ce este o tendinţă nedreaptă, ci o aflăm în îndreptăţirea egală a tuturor locuitorilor. De aceea pretindem respectarea limbii noastre naţionale în toate ramurile administraţiei statului. Istoria patriei ne este martoră şi conştiinţa noastră ne dictează, că pretenţiunea noastră justă este”. [Grigore Ploeşteanu, Aspecte din viaţa şi activitatea lui Vasile Lucaciu ( 1852-1922 ), în „Studii de istorie. Filologie şi Istoria Artei”, Bucureşti, 1972, p. 98.]

Valeriu Valerian IOAN
Nicoleta IOAN