DISTRIBUIȚI

Avem datoria de a vorbi lumii întregi, dând mărturie despre viața plină de credință și iubire pentru Biserica Greco – Catolică și pentru neamul românesc al „Leului de la Şişeşti”, aşa cum era numit pr. dr. Vasile Lucaciu, în cel mai obiectiv şi real limbaj istoric, având în faţă atât portretul unui umil şi fidel părinte greco-catolic, lucrător a Bisericii Romei pe pământuri maramureşene şi sătmărene, dar şi geniul dascălului de limba română de la „Liceul Regesc” din Satu Mare, toate acestea îmbinate cu talentul şi charisma de ilustru om politic, deputat al Parlamentului de la Bucureşti şi mare român. În același timp, nu putem ignora sau trece cu vederea nici dragostea și atenția de soţ şi tată a patru copii, încercând ca prin această lucrare să prezentăm caracteristica de unitate a tuturor elementelor constitutive şi determinante ale acestui om de înaltă calitate morală, unitate prin care Vasile Lucaciu a reuşit să ne transmită de-a lungul timpului, mari şi clare mărturii spirituale şi cultural – istorice; dovezi de patriotism, dar şi deziluzii privind trădările şi abandonările cauzei naţionale şi umane din partea multor semeni şi colegi din mediul politic al acelor timpuri, realităţi care pot fi verificate şi recunoscute ca actuale şi-n zilele noastre. Să sperăm ca toate aceste sacrificii să nu se fi petrecut în zadar pe altarul vremii şi noi, urmaşii marilor înaintaşi să le putem duce mai departe „prinoasele şi arderile de tot” până la Altarul Marelui Preot Hristos, pentru ca la timpul potrivit să putem deveni noi înșine torţe şi lumini vii pentru urmaşi.
Date privind familia lui Vasile Lucaciu
Familia din care Vasile Lucaciu se naște are puternice reverberaţii patriotice româneşti. Din spusele tatălui său, bunicul, Luca Lucaciu, iobag din Iojib, fiind asuprit de unul din conţii Karolyi, hotărăşte în 1848 -1849 să fugă în Munţii Apuseni la Avram Iancu[Blaga Mihoc, Vasile Lucaciu, Militant pentru realizarea statului naţional unitar român. Contribuţii documentare. Muzeul Ţării Crişurilor – Oradea, Biblioteca „Crisia”, VI, 1979, p. 457. ]. Tatăl lui, Mihai Lucaciu, terminând cursurile pregătitoare de dascăli de pe lângă Academia Teologică Ruteană din Ungvár, este numit în anul 1841 ca învăţător la Racova, jud Satu Mare unde va funcţiona până în 1846, în această perioadă, căsătorindu-se cu Iuliana Toth, fiica învăţătorului din Mintiu, alături de care a avut şase copii, patru băieţi şi două fete. Mai târziu, după expirarea postului de la Racova, este numit ca învăţător la Şcoala Confesională Greco–Catolică Română din comuna Apa, iar în anul 1858 este transferat la Şcoala Primară Greco-Catolică din Baia Mare, unde va rămâne până la sfârşitul vieţii.[Valeriu Achim, Aurel Socolan, Dr. Vasile Lucaciu, luptător pentru drepturile românilor şi unirea Transilvaniei cu România, Comitetul pentru cultură şi artă al judeţului Maramureş, Muzeul judeţean Baia Mare, 1968, p. 19-20.]
Nașterea, formarea și studiile
Într-o astfel de conjunctură istorică, vine pe lume în data de 21 ianuarie 1852 unul din cei patru băieți ai familiei Lucaciu, Vasile, o notă majoră importantă din biografia ”Leului de la Șișești” fiind și climatul familial şi social-politic în care şi-a petrecut anii copilăriei, anii de şcoală, anii de consolidare a trăsăturilor de caracter, prin oţelirea sufletului ca o pregătire pentru viaţă.[Blaga Mihoc, op. cit., p.453.] Absolvă primele patru clase la Şcoala Greco–Catolică din Baia Mare unde preda şi tatăl său, în 1862 fiind înscris la Gimnaziul de Stat din Baia Mare unde frecventează primele clase gimnaziale până în anul 1866. În perioada următoare (1866 – 1867), este elev în clasa a V-a secundară la Liceul din Ungvár, fiind găzduit de unchiul său Nicolae Toth, pentru ca în anul 1868 să absolve cursurile clasei a VI-a de la Liceul Ordinului “Premontratens” din Oradea. Ademenit de un ofiţer, îşi întrerupe pregătirea pentru a intra voluntar în armata austro-ungară pe care o părăseşte la scurt timp cu ajutorul unchiului său, pentru ca în perioada dintre anii 1868 – 1870 să urmeze cursurile Institutului Grec “Sf. Atanasie” din Roma, obţinând titlul de Doctor cu “MAGNA CUM LAUDAE” în filozofie.
Reîntors la Roma în 1871 pentru aprofundarea studiilor,[Informaţie păstrată în colecţia Muzeului „Unirii” Alba Iulia, fond Lucaciu, inv. nr. 5202, f. 1-2. ] tânărul doctor în teologie Vasile Lucaciu, este foarte apreciat de profesori fiind considerat un „tânăr de viitor”, ale cărui calităţi „îndreptăţesc cele mai bune speranţe”; aceste speranţe prefigurând şi creionând într-un chip deosebit, calitatea de patriot şi erou naţional al „Leului de la Şişeşti”, omul care şi-a dedicat viaţa cauzei nobile a unităţii naţionale a românilor de pretutindeni.[Blaga Mihoc, op. cit., p. 466.] Fiind printre primii studenţi români ai Institutului Grec “Sf. Atanasie” din Roma, (până atunci, studenţii români frecventând Institutul „Sfânta Barbara” din Viena, au fost reorientaţi în cele din urmă spre Institutului Grec “Sf. Atanasie” şi Institutul „De Propaganda Fide”, ambele din Roma), a fost coleg cu Dr. Victor de Apşa, viitorul Episcop al Lugojului şi Mitropolit al Blajului, cu Dr. Augustin Lauran, prepozit capitular al Diecezei de Oradea şi Vicar General, dar şi cu Dr. Ioan Szabo, Episcop al Gherlei.[Alina Mocanu, Daniela Ciută, Nicoleta Latiş, Pr. dr. Vasile Lucaciu Părinte spiritual în clepsidra vremii, Editura Citadela, Satu Mare, 2012, p.15. ]
Sfinţirea ca preot, familia
În 1874, Vasile Lucaciu absolvă Seminarul Teologic din Gherla și se căsătorește cu Paulina Şerbac din Potău (jud. Satu Mare) fiind hirotonit preot, din căsătorie născându-se patru copii, doi băieţi şi două fete. Epaminonda, cel mai mare dintre băieţi, urmând cariera părintelui său și devenit preot greco-catolic şi profesor; a murit în anul 1960 la Cluj,[Ibidem] fiind înmormântat alături de părinţi la Şişeşti, a avut un fiu, pe care din dragoste pentru tatăl său, l-a numit tot Vasile, care a devenit la rându-i medic în Cluj. Cel de-al doilea fiu al lui Lucaciu, Vasile, a murit în Primul Război Mondial; în timp ce fiica lui, Veturia s-a căsătorit cu medicul Ion Munteanu din Buzău, născând un băieţel în anul 1922 numit Ionel, care a devenit şi el medic în Bucureşti. Tulia, cea de-a doua fată, s-a căsătorit cu prof. dr. Vasile Meruţiu, din Cluj[Valeriu Achim, Aurel Socolan, op. cit., p.21.] și a avut un băiat numit Radu, care a devenit profesor universitar în Cluj.
La începutul activității pastorale, Vasile Lucaciu activează ca preot în localitatea Sâncrai din judeţul Sălaj, unde ia legătura cu, conducătorii români din Transilvania şi începe să publice la diferite gazete româneşti, ca: „Gazeta Transilvaniei” – Braşov, „Tribuna” – Sibiu, „Foaia Poporului” – Blaj, „Românul” – Arad[Idem, p. 22. ].
Primii ani de predare
Profesor la Liceul Regesc din Satu Mare
La intervenţia episcopului greco-catolic de Oradea, Mihail Pavel, Vasile Lucaciu devine profesor de religie şi limba română la Liceul Regesc din Satu Mare, post devenit vacant prin decesul lui Petru Bran, timp de șapte ani în perioada cuprinsă între anii 1878 – 1885, dedicându-și activitatea trup şi suflet sprijinirii elevilor români, de multe ori marginalizaţi şi chiar persecutaţi de profesorii maghiari şi şvabi ai liceului, adeseori intrând în conflicte şi discuţii contradictorii cu aceştia și apărând dreptul minorităţii academice româneşti de formare şi educare în propria limbă.[Tiron Albani, Leul de la Şişeşti. De ce s-a prăbuşit Monarchia Austro-Ungară, Editura Cercul ziariştilor de la Oradea, 1936, p. 16-17.] Astfel conform mărturiilor vremii, profesorul Vasile Lucaciu era foarte iubit şi de elevii maghiari ai liceului (aceştia neştiind că el este român), între ambele părţi stabilindu-se o legătură puternică de „armonie, ba chiar dragoste”, fapt reieşit şi dintr-o declaraţie ulterioară a unui elev care îşi exprima nedumerirea prin cuvintele: „…profesorul Lucaciu este valach? Cu neputinţă! Eu ştiu, sau cel puţin aşa am învăţat, că valachii sînt oameni răi şi proşti, iar profesorul Lucaciu este cel mai bun şi mai înţelept dintre profesori. Ce zic, este bunătatea şi înţelepciunea întrupată”.[Ibidem]
Valeriu Valerian IOAN
Nicoleta IOAN