DISTRIBUIȚI

Bună ziua iubiți cititori și căutători de sensuri ale vieții cotidiene, vă spun Afdam … și Cfaim, aflați în marea arenă a vieții de zi cu zi. Da Afdame, într-adevăr ne aflăm într-un moment de cumpănă a omenirii, într-un moment de luptă a omului cu propriile contrarii; un om care este măcinat din ce în ce mai mult de întrebări și de angoase, în căutarea unui nou sens al vieții. Cum a fost viața omului înainte de apariția durerii și suferinței; … cum a arătat începutul existenței umane, când am realizat că existăm … că EXIST; ce înseamnă că ceva există și că nimicul nu există … care este destinația finală a omului pe acest pământ? … sunt doar câteva din întrebările care ne pot provoca, ne pot trezi dorința de cercetare, de introspecție, apropiindu-ne de începuturi … de noi înșine.
Vorbeam în episodul anterior despre existența celor două căi pe care omul este invitat să le pătrundă și să le înțeleagă în timpul vieții: Physis – palpabilul – ceea ce se manifestă în ordinea întregului – necesitatea și rutina vieții de zi cu zi … și Logosul care privește observarea și cercetarea întregului sistem existențial al vieții … dorind să vă propunem pentru comparație și analiză două societăți istorice … Antichitatea și Epoca Modernă, două epoci antagonice dar care au avut multe puncte de întâlnire.
Hai să ne oprim dragă Cfaim în secolul al XVII-lea, când odată cu apariția mecanicii galileiene, lumea devine un obiect al cercetării metodico-științifice, un obiect conceput matematic, izolat – abstractizat, această teorie formând ipoteza științei experimentale moderne.
Continuând în aceeași tonalitate … știința modernă chiar dacă a elaborat o viziune proprie asupra lumii prin tehnică, forme și prin justificarea existențială de a face, a înțelege, a construi, rămâne ancorată în tradiția filozofiei antice. În acest caz, lumea nu este doar ceea ce omul domină ci și un domeniu pe care el pretinde că-l înțelege, acest curent făcând opoziție constructivismului științei moderne ce cunoaște și înțelege doar ceea ce poate să reproducă (cu ajutorul experimentului), această conceptie științifică greacă asupra lumii fiind caracterizată de Physis – acel orizont ce se arată de la sine urmând ordinea lucrurilor-.
Aici ne putem pune următoarea întrebare: ne poate oferi oare ereditatea antică a filosofiei autenticul adevăr, … un adevăr care pare să scape cunoașterii moderne?
Aici intră în scenă ”Rolul Autoconștiinței”, o autoconștiință care reprezintă punctul în jurul căruia se învârte gândirea modernă, o autoconștiință care ocupă primatul metodologic (modul de lucru) în studiul filosofic. Astfel, cunoașterea metodică devine modul de studiu de la sine înțeles …însumând fiecare pas sub autocontrol ce încoronează procedurile.
Începând cu Descartes autoconștiința devine punctul de la care filozofii pleacă, punct ce devine în același timp ultima evidență a conștiinței și punct de legitimare a științei …
Da Afdame … într-adevăr putem accepta toate cele spuse mai sus ca punct de pornire în studiul celor două curente filosofice, … dar haideți stimați cititori să ne urcăm în capsula timpului, să apăsăm pe butonul magic al timpului … și să ne transbordăm în … aaaaaaaAfdame, Afdame mă auzi … vai … unde mă aflu … unde am ajuns?!?
”… doamnelor și domnilor … bine ați venit în regatul marelui rege Alexandru Macedon…”
Ce? … cum? … ce caut eu în regatul lui Alexandru Macedon … cu patru secole înaintea lui Hristos? Afdame … Afdame!
Se lăsă seara în acele locuri din Macedonia … și un hoinar hai-hui pe nume Cfaim orbecăia butonându-și disperat telefonul mobil, a cărei baterie murea încet, dar sigur … în timp ce urma o nouă aventură în lumea fascinantă a filosofiei … pe tărâmuri macedoniene.

Valeriu IOAN