DISTRIBUIȚI

Vindecat de Esculap
și la trup, dar și la cap,
m-am trezit în barca vieții
să sorb…roua dimineții.
Zbucium mare, chiar furtună,
norii negri se adună,
barca stă să se răstoarne,
rostul vieții să-mi întoarne,
vâslesc cu temei, tenace,
valurile nu-mi dau pace,
trec valul și mic și mare
să găsesc loc de parcare,
sufletul să-mi odihnesc,
să aflu de ce trăiesc:
pentru mine, pentru altul,
ridic ochii spre Înaltul
care nu vrea să se-arate
să-mi facă și mie parte,
mă lasă să pătimesc,
drumul singur să-mi găsesc,
sugerând că așa-i viața,
nicicând să nu-mi pierd speranța,
cum îmi aștern, așa dorm
să-mi fiu mie singur Domn
să mă bazez doar pe mine,
fiecare-i pentru sine,
ai mâncare, băutură,
vine altul și ți-o fură,
te lasă sărac lipit
fără ce-ai agonisit,
arar mai găsesc o oază
pe care-o privesc cu groază,
am pierdut-o prin uitare,
fu aevea-a mea visare!
Totuși, ca învățăminte,
Domnul mi-a dat har și minte,
de știu să le folosesc
fără ”ajutor” trăiesc!